Salutare,
Duminica m-am avantat si io voiniceste spre cararile Bucegilor (vorba
cantecului, vorba sa fie). Carari nema (cu o exceptie), zapada inspre
Gura Dihamului pe langa drum pana la genunchi. Poteca - de exceptie
intr-adevar - pe care am urcat si eu - de la Gura Dihamului la
Observatorul (in ruina
) din Poiana Morarului si apoi prin nameti
mult mai mari in sus pe vale. Pe Munticelu nu era poteca inspre
Busteni, dar inspre Poiana Izvoare da. O tentativa de urcare pe V.
Bujorilor, trec de prima saritoare (fenta la stanga), apoi pe a doua
nu mai pot s-o sar, ca trebuie urcat pe mijlocul ei cu zapada pana-n
gat in panta de cca 70 grade, ma simt ca un soarece in clepsidra,
asteptand sa curga nisipu'.. asa ca ma dau jos fain-frumos- nu prea
glorios, dar sanatos, desi sus se vede soarele scaldand generos
varfurile. Hotarasc apoi sa urc pe V. Morarului si ajung pana la
raspantia V. Adanca - Rapa Zapezii, ultima parte deja nu mai e poteca
si zapada multa si greoaie la inaintare (vascoas
a), dar intarindu-se pe masura ce vine inseararea (e si cam tarzior
dupa-amiaza, am uitat sa va spun ca am pornit tarziu si era clar ca
pana sus nu ajung decat cu zapada beton, ceea ce nu e cazul-ca sa si
cobor in aceeasi zi). Deci de aci am coborat spre Busteni pe acelasi
drum, sucindu-mi mereu gatul spre Acele Morarului pe care maestrul de
lumini din platou le invaluia pe rand in spoturi incredbile de lumini
si nori vinetii, odata cu apusul vazut de probabil mai norocosii
dinspre Bran. Ca in multe alte dati, succesiunea: Jepii, Caraimanul
si Costila in soare, senin, vizibilitate, in schimb triunghiul
Morar-Bucsoi-Omu intr-o ceatza neagra. Per ansamblu, peisaje superbe
si regretul ca n-am plecat de sambata pe Morar...
Concluzie: unde-s multi, puterea creste...
claudia