Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Barbuceanu, Alex <a...@rompetrol.com> Date: Fri, Aug 22, 2003, 9:16 am Subject: @ Valea Vaserului - Mtii Rodnei, 20-27.07.03 20.07.2003 Am plecat (eu si sotia) din Ploiesti cu acc1643 la 18: 33. Biletul la acc pana in Viseu de Jos este 272k. 21.07.2003 Nu am avut intarzieri, asa ca la 06: 08 coboram in Viseu de Jos cu mult chef de plimbare (dupa 12 ore de stat pe banchete). Am luat autobuzul pentru Viseu de Sus (12k) care in 15min ne-a lasat in Viseu - a doua statie de la intrarea in localitate. Din statie ne-am lamurit ca tre sa ne intoarcem vreo 50 m si sa o luam la dreapta ca sa ajungem la Gara CFF. Pe la 06: 55 eram la Gara CFF unde au inceput surprizele: - sunt doua societati: Viseu Forest (parca) care-i cam falimentara adica nu misca nimeni/nimic prin curtea ei R. G. Holz Company (tel. 0262/353100) - prima cursa cu muncitori plecase dis-de-dimineata la 06: 00 - urmatoarea cursa era programata la 09: 30 inchiriata in totalitate de niste evrei cu 600Euro. Evreii mergeau pan la Novat. - dupa ce se intoarce mocanita va pleca si cu restul...noi, ceilalti turisti, muncitori... - biletul dus-intors pan la Faina: 100k Perspective de asteptare si incertitudine amestecate cu ciuda provocata de pierderea unei prime zile frumoase (datorita debandadei, de fapt nu debandada ci dictatura banului). Cei care au platit 600Euro desi nu au fost numerosi nu au vrut sa ia pe nimeni altcineva. Cel care a organizat treaba - tot roman - a tinut ca mocanita sa nu mai si pe altcineva din moment ce grupul lui de straini au inchiriat toata mocanita) Ce sa mai... mi s-a facut sila. Am plecat cu mocanita de-abia pe la ora 14: 40 din Viseu de Sus. (Aici tre sa mentionez ca puteam lua drezine si nu mai pierdeam atata timp, dar eu venisem special pentru mocanita - locomotiva abur Cozia1 - nu pt drezine sau diesel - Ecaterina). Pe parcursul celor aprox 5 ore de mocanit am admirat tot ce am putut cuprinde in raza vizuala fiind inghesuit in mijlocul vagonului descoperit (e si unu acoperit, eu oricum nu am prins loc jos, erau bagaje peste tot, papornite ale muncitorilor agatate de stalpii vagonului. Multi se afumasera la greu in asteptarea mocanitei si ori dormeau claie peste gramada ori erau irascibili vorbind unii cu altii pe ton rastit). Cu greu am reusit sa gust cate ceva din ce am vazut. Mocanita a mers numai pana la Faina, unde am ajuns pe la 19: 30. De acolo am sperat sa prindem vreo drezina care sa urce mai sus. Gandul nostru era sa inoptam cat mai aproape de Macarlau, ca in dimineata urmatoare sa o apucam peste Toroiaga si sa ajungem in Borsa. Dar avem din nou parte de surprize cat se poate de neplacute. Drezina se dovedeste mult prea mica decat multimea ce vroia sa urce. Nici un fel de noima sau civilizatie nu am vazut la cei care se inghesuiau in ea. Se urla, se tipa, se imbranceau, se calcau unii pe altii, singura lege era cea a celui mai puternic (deh, selectia naturala) Ma apucat iar o sila si o greata (la aceasta stare contribuind si oboseala acumulata: capul devenise foarte greu, tamplele imi zvacneau dureros, ochii impaienjeniti), asa ca am renuntat la ideea de a merge mai departe in acea seara. Am instalat cortul in curtea vilei de langa cantonul padurarului, am facut supita de rigoare, si ne-am culcat. 22.07.2003 desteptarea: 06: 33, am mancat cate ceva, am strans tot si am plecat la 08: 30 pe linie in sus. Aveam in "fata" un traseu necunoscut pe care nu-l puteam evalua ca timp de cat cu mare aproximatie. Ceea ce stiam era ca vreau sa ajung la Baia Borsa pana seara. Stiam ca e posibil. Aveam ceva harti - schite luate de pe net, dar stiam ca-s destul de vechi si puneam multa baza in "nasul" meu sa descopar traseul. Poze. La 09: 30 am ajuns la cantonul Miraj (nefigurat pe hartile care le aveam. Una din ele era luata din garaCFF, deci se vroia ff proaspata si actuala, dar care s-a dovedit nefolositoare. Apropo de asta, in gara, de unde luai bilete se putea achizitiona si harti, vederi cu Vaseru, insigne f vechi ale CFF, toate f piperate la pret - deh, pt straini, mi s-a raspuns. O harta costa 5Euro si nu-i buna de nimic.). Aici la canton, o fetita de vreo 9 ani ne explica cu cuvintele ei cam pe unde ar trebui sa o luam ca sa ajungem cel mai repede pe Toroiaga. Cam la 5min de Miraj, se desparte in dreapta, peste Vaser, o linia secundara f scurta de altfel, continuata de un drum forestier care urmeaza, cred, valea Macarlau. Urmand acest drum se ajunge la un canton (unde locuieste o batrana numai vara). De fapt acolo sunt mai multe cladiri jalnice care au fost construite pt mineri. Vorbim cu babuta care ne invita si in casa, ne da gogosi, ne tine de povesti. Reusim sa aflam ca tre sa urcam sa ajungem la fostele exploatari miniere, unde se lucreaza actualmente la inchiderea gurilor de mina. Stiu ca oamenii locului folosesc aceste mine ca sa ajunga mai repede in Baia Borsa dar la intrebarile mele voalate, incercand sa aduc vorba de asta, am perceput retinere din partea localnicilor. Eu oricum nu aveam de gand s-o iau ca orbu prin mina. Eu venisem sa VAD, nu mine, ci peisaje, locuri, oameni. Odata iesit din padure (Vf. Toroiaga si Vf. Tiganul se vedeau superb, impuneau respect mai ales ca rucsacu ma apasa cam naspa) am balaurit pe coclauri dezolante: defrisari la greu. Drumul forestier o apuca spre stanga si dupa ce serpuie o vreme prin peisajul de cosmar (soarele ne arde nemilos, in jur urme ale unei foste paduri de molid, adica nici pic de umbra) se pierde si el parca scarbit de ce i-a fost dat sa vada. Am considerat ca nu e cazul sa iau de piept Toroiaga si nici o urcare pana-n saua cu stalpi de electricitate nu-mi suradea, asa ca am cautat in stanga, sa ajung in saua Galu unde am fost pe la 14: 00. Nori amenintatori se inghesuiau inspre Vaser. (Un localnic mi-a spus ca pe portiunea superioara a vaii Vaserului ploua aproape zilnic). In sa este inca soare. M-tii Rodnei de-abia se deslusesc in negura. Imi incordez privirea si disting Pietrosu, si Puzdrelor. Uit de necazurile din ziua precedenta si de Vaser. Un singur gand ma inflacareaza: sa ajung cat mai repede ACOLO, in Rodnei, pe Pietrosu. Si cum nu e punte intre saua Galu si Pietrosu o iau frumusel la vale spre Exploatarea Miniera Gura Baii unde ajungem pe la 15: 15. Aici intru in vorba cu un miner. Simt ca asta are ceva in cap fata de ceilalti de pe Vaser care aveau in primul rand alcool (la un moment dat am distins in mana unui o sticla cu ceva albastru - probabil spirt() Simt ca se schimba "atmosfera". Am cu cine schimba o vorba (localnic). Primim o juma de sticla de apa minerala pe care o golim instantaneu. Printre altele aflam ca nu mai coboara nici o masina pan la ora 19: 00 cand vine schimbul la mina. Pana-n Baia Borsa sunt ceva KM si nu-mi surade ideea sa-i fac pe jos, asa ca ne asezam cuminti pe treptele cladirii cu birouri si ne aerisim piciorele indelung chinuite. Dupa sticla de apa, apare inevitabila horinca, buna, parfumata, pe care nu o refuz si iau o gura bunicica. Uite ca ce-am simtit mai de vreme (cu schimbatul "atmosferei" se adevereste: apare o basculanta, o raba imensa de 7t (nominal, ca de fapt baietii transporta si 10-12t o data ca masina duce). Ne incaltam la repezeala si ne inghesuim in cabina. Eram nu mai putin de 5 oameni si 2 rucsaci mari in cabina dar nu conteaza. La 17: 10 eram in Baia Borsa. Dupa cate o bere ne suim in taxi - microbuz care pt 6k de caciula ne duce in Borsa. Aici ne hotaram sa dormim la o cunostinta. 23.07.2003 Plecam la 09: 00 din Borsa spre Statia Meteo. Scurtam (cu ajutorul cunostintei, bun cunoscator al locurilor) si intram in traseul Banda Albastra undeva in dreptul unei mici casute chiar langa drumul forestier. Am facut 2h pana aici cu tot cu pauze de afine si zmeura care sunt din belsug. Facem o mica pauza si ne alimentam cu apa de la un izvoras cam la 3 min mai in dreapta (usor la vale) de casuta. Ne continuam traseul urmand drumul forestier care este foarte larg. Se cunostea cum lama unui budozer a scrumat pe acolo sa faca drumul cat mai accesibil pt masini (probabil ca urmeaza sa-l si asfalteze putin(((((). De altfel pe langa noi a trecut un jeep cu numar de Italia. Mai sus, intr-o curba ac de par, jeep-ul nu s-a mai descurcat si ocupantii au trebuit s-o ia si ei pe drum in sus cu piciorul. Erau inarmati pana-n dinti cu echipament pt filmari. Am aflat mai tarziu ca erau de la TVR2 si filmau pt emisiunea Club Aventura. Au aparut nori care au pus "caciula" Pietrosului. Asta nu-i a buna. Pe la 14: 00 am ajuns la Statia Meteo. Se lasase racorica. Aici primim 2 cani mari de ceai fierbinte din partea casei, dar simt ca nu suntem bineveniti. Barbosul de la Statie ne spune ca nu prea are locuri ca au venit unii de la TVR si nu stie inca daca raman peste noapte sau nu, dar astea spuse cu juma de gura si sictir de parca i-as fi dat sa-mi miroasa ciorapii pe care ii aveam atunci in bocanci. Oricum daca ar fi continuat sa fie scarbos puneam cortul si gata. Nu mi-am mai facut griji. Am lasat rucsacii grei in statie si am pornit spre varf, profitand de faptul ca ceata se mai ridicase si parea rezonabila incercarea. Nu aveam rucsacel de tura asa ca am improvizat dintr-un hanorac. Am luat ce aveam de ploaie si am pus in hanorac (manecile erau pe post de bretele). Am luat si Tikka la mine. Intr-o ora si 45min eram sus. Am putut admira de jur-imprejur tot peisajul desi in neguri. Spre Puzdrelor nori negrii. Nu mai ma saturam de privit. Poze nu prea reusite datorita vaporilor din atmosfera. Ceata imprevizibila, jucausa. Cazemata din varf are gaura in plafon si e super jegoasa. Intr-un tarziu ne-am desprins cu greu si am coborat la Statia Meteo (19: 30). Televizionistii coborasera asa ca ne-am cazat cu 100k in statie. Am schimbat cateva vorbe cu un batranel f simpatic. Era din Olanda si studia gandaceii din parc. Cauta in special coleoptere. Avea un dispozitiv simplu si eficient pt capturarea lor. Un mic recipient de plastic cu doua furtunase, unul il apropia de subiect iar cu celalalt tragea aer pana subiectul (gandacelul) ajungea in recipient. Am dormit bustean pana a doua zi dimineata. 24.07.2003 Prima grija cand m-am trezit a fost sa ma uit afara. Erau nori ancorati bine de varfuri dar inca nu ploua. Nu se auzea nici un tunet si in raza vizuala nici un fulger. In Borsa era soare, dar aici sus aproape sigur urma sa ploua. Mancam, ne facem bagajele si ne hotaram sa plecam spre creasta. Sunt destul de pesimist cu privire la sansele noastre de a face vreo bucata de creasta, dar dorinta era ff mare. (Prognoza meteo era clara: ploaie in N tarii si la munte.) Oricum la orice semn de fulger sau tunet urma sa bat in retragere sa astept vreme buna. Speram sa ajung la taurile Buhaescu (3 la numar pt cine nu stie) Trecem de Iezer si ii facem poza de undeva mai de sus cand printre nori si ceata iese o raza de soare chiar pe el. Norii se involbureaza si intuneca iar cerul de deasupra noastra. Plafonul nou format se lasa tot mai jos parca in intimpinarea noastracare urcam tot mai sus. A inceput sa ploua ceea ce nu ne-a descurajat. Atata vreme cat nu erau descarcari electrice vroiam sa continui. De ploaie si de ceata nu mi-era frica, doar ciuda, ca n-o sa vad mare lucru si-o sa mergem ca orbetii. Ajunsi in sa iar se ridica plafonul si apare un petec de albastru. Dam pelerinele jos si continuam spre Rebra. Se vad taurile Buhaescu. Poze. Hotaram sa ne continuam traseul pe creasta. Ocolim Rebra prin dreapta. Norii isi dau iar adunarea deasupra noastra, tot fara tunete, in liniste, de data asta pusi pe fapte mai mari. Ne silesc sa ne punem iar pelerinele. Continuam sa marsaluim prin ploaia mocaneasca si prin ceata. Nu mai vad nimic in jur decat semnele ici colo pe pietre. Deja eram pe banda rosie, ceea ce inseamna ca am trecut de Vf. Buhaescu Mare. A, uite c-am ajuns la "Tarnita la Cruce". Ce bun e cateodata un indicator, pe trasee pe care nu le cunosti, pe ceata cand n-ai nici un reper. E 13: 45. Continua sa ploua si plafonul e undeva mai sus. Suntem deja fleasca la picioare. In bocancii mei zburda meduze, lipitori, rame, toate lighioanele iubitoare de apa). Se vede iar, printre ceturi (nu de livezi), incruntat, Vf Puzdrelor. Studiez un pic terenul atat cat imi permite ceata. Am vazut locuri de cort, dar nu m-au incantat. Mai incolo (in vale) nu puteam vedea nimic din cauza cetii. Ne-am inteles din priviri sa continuam creasta. Lipaiam prin baltoace fericit ca nu ma mai pot uda mai mult decat eram. Nici nu stiu cand am trecut de varfurile Cormaia si Repedea. Am ocolit Negoiasa Mare prin stanga si am ajuns in Tarnita Barsanului. Ploaia a incetat. Ma gandesc la un loc cat mai bun de pus cortul. Am trecut de vf. Puzdrelor (ora aprox 18: 00). Am trecut si de Vf. Laptelui Mare. Ceata s-a ridicat si ne permite sa gasim o caldare de toata frumusete (pe partea nordica). Aleg cu grija locul de cort: inclinare cam 7-8 grade, departe de orice loc de posibila viitura (desi sunt la doar 5 min de creasta si posibilitatea sa stranga de-o viitura este destul de mica), mai departe de izvorasul din caldare (la 20-30m). Dupa una din hartile pe care le aveam cred ca am campat in zona superioara a caldarii Zanoaga, caldare mare aflata intre Vf. Laptelui Mare si Vf. Galatului. In vale e o stana, cainii se alearga si latra. Se aude un fluier probabil al ciobanului. Ne simtim excelent in atmosfera asta de basm. Ceata s-a saltat si se vede pana departe in Ucraina. Am mancat cam asa: am intins un izopren pe care am pus 2 servete de bucatarie. Am preparat supica de rigoare la primus (nu in cort sau in antreu). Am desfacut cu grija 2 conserve. Dupa ce am mancat am strans tot cu mare grija de a nu lasa nici o urma de alimente pe iarba. Am spalat vasele la izvoras. Conservelor le-am facut cunostinta cu niste bolovani de-au ajuns la dimensiunile lor minime. Le-am pus in punga de gunoaie pe care o aveam cu mine. Punga am pus-o departe de cort, sub niste bolovani sa nu o ia vantul, urmand ca a doua zi sa o iau de acolo. Am dormit dus. Nu stiu daca a plouat peste noapte. 25.07.2003 Ne-am trezit la 07: 30, am mancat, am strans, am luat punguta de gunoi, am urcat in 10 min in creasta. A iesit soarele. Trecem de Vf. Galatului. Poze. Saua Galatului. Multi cai, unii chiar pe langa poteca. II ocolim cu precautie si se mai duc cateva pozitii de film foto. Avem emotii cu un taur, reusim sa disparem rapid din raza lui vizuala. Saua Gargalau. Este 14: 45. Hotaram sa coboram pe la Lacul Izvorul Bistritei Aurii (lacul Stiol). Multi turisti urca, deh este vineri dupa-amiaza. Peisaje superbe. Poze. Se vede indiguirea(((((((((((((((((((((((((((((((. Am coborat la Cascada Cailor. Poze. Multa mizerie. Vroiam sa campam pe acolo dar am renuntat. Am ajuns in Borsa Complex la 18: 30 si am pus cortul intr-o curte: 50k. Noaptea a plouat sanatos dar cortul a facut fata fara probleme. 26.07.2003 Am ajuns pe la 12: 00 in Borsa (7k biletul la microbuz). La 15: 00, din centrul Borsei este autobuz spre Viseu de Jos. La 16: 30 bajbaiam prin Viseu de Jos sa cumpar niste horinca pt cei de acasa. La 17: 08 ne-am suit in acc1644 spre casa. Eram mult prea obositi sa mai incercam vreo deviere spre Sighisoara. Cam asta a fost...si s-a dus concediu pe anu asta((((((((((((((((((( Alexandru Barbuceanu The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 820 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |