Salve,
Dupa o pauza destul de acuta de munte, m-am incumetat sa plec spre
Herculane uikendu asta, viner seara pe la 5 jumate m-am imbarcat in
masina si am plecat din Timisoara. O a doua masina urma sa vina ceva mai
tarziu, dupa 3 ore de drum cu o oprire in Lugoj pt alimentare, ajungem
in Herculane. Pe la 10 jumate ne strangem toti, o parte ne culacam la o
gazda, altii cu sacii de dormit la Grota Haiducilor.
Dimineatza ne adunam la 9 sa stabilim ce facem in ziua respectiva si
dupa lungi paralamentari hotaram Arjana. ne imbarcam tarziu in masini pe
la 10 jumate suntem la Dumbrava, si la 11 plecam in traseu. Traversam
Cerna pe un podet din fier si intram intr-o poiana de unde incepe
urcusul pe semn bulina galbena, bine marcat, dupa circa 45 min de urcat
in serpentine iesim la un punct de belvedere de unde se vede superb
creasta Mehedintilor, de vede si despicatura cheilor tasnei, vremea se
pare ca tine cu noi, de partea ailalta se vede mareata Arjana. Urmeaza
un urcus lejer pe o poteca mai larga prin padure pe curba de nivel
bineteles si ea marcata, trecep pe langa gospodarii se aud niste caini
latrand undeva deasupra noastra, dar nu-i bagam de seama si continuam...
ajungem la un izvor unde ne mai stingem setea de unde poteca o coteste
la dreapta tot pe curba de nivel mai unpic si ajungem la o poienita cu o
bisericuta cu acoperis de tabla, nush daca mai e functionala, panorama
asupra crestei Mehedintilor se deschide si mai mult, facem o mica pauza
si de aici parasim punctul galben si o luam pe un drum ce ne duce la
baza varfului. Drumul cand urca cand coboara, ajungem pe langa niste
gospodarii pe marginea carora era plin de pruni, si in final intr-o
poiana la baza varfului plina de capite de fan. Facem o pauza ne
orientam si o luam pe o vale bolovonaosa prin padure in dreapta
varfului, mergem pe cursul paraului si la un moemnadat intram intr-o
poteca ce ne scoate in afara padurii. Dacilea urmeaza o panta inerbata
presarata cu pietre de colo colo pana ajungem intr-o portiune de
semigrohotish si pietris, urc portiunea respectiva destul de greu,
ajungm la baza unu tanc pe care-l ocolim pe curba de nivel inierbata
care ne duce in alta portiune de grohotis, deja s-au format doua grupuri
unii in fatza in special fetele si unii mai in spate adika grupu din
care fac parte. Urcusul destul de greu din cauza pietroaielor instabile
in cele din urma catinel catinel inaintam, varful e din ce in ce mai
aproape, dar mi groaza de ce v-a urma la coborare, poate o luam pe
partea ailalta. Dupa ce terminam de uract portiunea de grohotish mai
avem de trecut o mica portiune de jnepi, destul de abrupta, o urcam mai
mult in 4 labe si uff ajungem in creasta, unde ne primeste generos un
vant puternic. Deja primul grup este pe varf de ceva vreme, noi mai avem
maxim 20 min pana sus, insa un nor mare dispre nord isi tot arunca
bucatele care acopera pt cateva secunde Arjana. In fine dupa 5 ore
jumate ajungem si noi pe varf, restul deja coboara, savuram un sfert de
ora preivelistea pacat ca inspre Godeanu nu se vede nimik, in schim
Muntii Mehedinti sevad de la Vf lu Stan pana la Domgled, din cand in
cand un val de nori obscurandune privelistea. Facem cateva poze si
plecam in urmarirea primului grup. o taiam unic printr-o portiune de
jnepenis dupa care iesim iara in grohotish, unde incepe showul. Incerc
sa bag un ritm mai rapid si dupa vre-o 20 min trag o tranta de toata
frumusetea ma rostogolesc la vale vre-o 5 metrii dupa care ma opresc, ma
ridic inventariez situatia cateva zgarieturi vanatai genunchiera
sfasiata intr-un loc, dar nimik grav, mai mult sperietura. Trag aer in
piept si o iau mai atent la vale, picioarele erau destul de obosite si
pe pietroaiele alea instabile inaintarea era destul de grea mai ales la
gabaritu meu. Pna la urma cu injuraturi cu stranset din dinti ajungem la
marginea padurii, intram in ea si luam o poteca care merge pe curba de
nivel, si se infunda intr-o semipoiana, valea e ceva mai jos, hotaram sa
coboram de-a dreptul prin padurea deasa. Inaintam greu dar pan la urma
dam intr-o poteca care la fel de inselatoare ca prima ne lasa cu ochii
in soare, iara coboram, dar dam de o saritoare, ne intoarcem cativa
metrii si mai coboram unpic si dam in poteca cea buna, ai unpic si
ajungem la poiana de la baza muntelui, deja e 7 jumate seara, mai avem 2
ore maxim pana jos si ne prinde noaptea, insa precauti avem frontala mea
si mai vre-o 3 lanterne la 9 persoane. O parte din primul grup pleaca
noi ne mai tragem sufletele dupa coborare, mai tragem o pipa si o luam
din loc, pe drumul pan la biserica ne mai ataca 2 caini care se
linistesc dupaia, mai trag o poza cu apusul la biserica si o luam in jos
pe poteca pe marcaj. cand se intuneca ajungem in punctul de belvedere,
mai unpic si suntem jos. aprinde lanternele am mai ramas 4 in ultimul
grup o frontala si o lanterna. Urma marcajul, dar ne dam seama ca am
iesit undeva mai in amonte de Dumbrava. ashe ca o luam spre Cerna si dam
de primul gard, trecem ajungem intr-un lan de porumb mai sarimde un gard
si dam intr-o poteca... iara alt gard alt lan de porumb se aude o voce
mai departe, probabil stapanul lanului, continuam, alta poienita si
dupaia un palc de copaci se aude Cerna, coboram pe o panta abrupta, mai
mult pe cur, in cele din urma ajungem pe malul Cernei mai merem 10 min
pe o poteca si dam de podet, ajungem unpic dupa 9.30 la Dumbrava. Imi
potolesc setea cu niste bere si plecam la o baie la cloaca sa-mi
oblojesc ranile
Pe la 1 noaptea reusim si noi sa ne culcam.
Dumineca dimineatza ne strangem mai greu tata lumea obosita, fiecare cu
initiative, pan la urma ne impartim in 3 grupuri, 1 pt Tasna 1 pt
Vanturatoarea si 1 baie in lac. Eu aleg Tasna desi nu mi-ar strica o
baie in lac, dar vreau sa revad superbele Chei ale Tasnie, ajungem pe la
1 la Dumbrava, suntem 4 din cei 9 care urcam in chei, urmam marcajul
cruce albastra si dupa o juma de ora de urcush abrupt ajungem la baza
peretelui de unde poteca urca lejer, pana la intrarea in chei. Pe partea
ailalta vaii Cernei se vede Arjana. Soarele ne bate tare in cap, eu caut
zonele umbroase, fetele vor sa se bronzeze, facem o mica pauza in prima
bucata inierbata, dupa care o luam la pas spre Moara, poteca unduieste
cand pe un mal cand pe celalat al Tasnei, alternand cand bucati
inierbate cand pietrish, intr-o usoara urcare. ajungem in cele din urma
la ultima portiune un urcush ceva mai pronuntat si lasam Tasna din ce in
ce mai jos, dupa care ajungem intr-o poienita dupa Moara unde Tasna cade
intr-o cascada destul de inalta. savuram frumusetea locului vre-o ora
racaorindu-ne unpic in apele Tasnei dupa care facem cale intoarsa. Mai
facem unpic popas inainte de a urca spre iesirea din chei, acolo unde
apa cade cam de la 2 metrii peste un bolovan. Acolo ma rocoresc unpic
sub apa puternica ce cade dupa care strangem si fugim in jos ca suntem
in inatrziere. Unpic de omotii la coborare pe o panta mai abrupta dar
pan al urma ajungem la 5 la Dumbrava. La 7 si 20 plecam din herculane,
la 9 jumate sunte inapoi acasa.
cam atat... hume
Pe la 1 noaptea reusim si noi sa ne culcam. 
