Alpinet lists - alpinet2k

Campul cu bujori de la Zau de Campie s-a umplut de culoare Joi 11 Mai 2006


Undeva in judetul Mures, an de an, la inceput de mai, campul intreg se umple de rosu. E parca o panza pictata cu maiestrie de un artist care a lasat in varful penelului propriul sange, in incercarea de a-si scrie astfel nemurirea. Pentru ca asa i se arata campul presarat cu bujori de stepa in aceste zile oricarui vizitator care se incumeta sa purceada spre Rezervatia botanica "Campul cu bujori", situata la cativa kilometri de centrul comunei Zau de Campie.

Bujorii pot fi admirati doar maximum doua saptamani, dupa care un an intreg se vor ascunde din nou in linistea dintre dealuri.
Bujorul de stepa sau bujorul romanesc, cum le place localnicilor sa ii mai spuna, este o planta ocrotita prin lege, iar rezervatia de la Zau de Campie este unica in Romania datorita acestei flori rare. Rezervatia este situata la cativa kilometri de centrul comunei si a fost infiintata in 1932 de catre academicianul Alexandru Borza.
Peisajul mirific pe care il poti admira doar aproximativ doua saptamani in fiecare an se intinde pe o suprafata de 2, 5 hectare de teren.
Ajuns in Zau de Campie, de pe un deal te urmareste parca umbra baronului Ugron, care si-a construit aici o resedinta de vara. Un castel a carui structura e facuta sa iti aminteasca trecerea ireversibila a timpului, avand, printre altele, 365 de ferestre si 52 de usi, ca tot atatea saptamani.
Acum castelul lui Ugron adaposteste copiii orfani, dar in curand ar putea fi deschis pentru turisti in urma trimiterii micutilor in case de tip familial. Zahenii, pentru ca asa sunt cunoscuti locuitorii Zaului, stiu sa te indrume spre rezervatie, suplinind, astfel, lipsa de interes a autoritatilor de a indica intr-un fel sau altul drumul care te poate duce spre peisajul pitoresc. Din centrul comunei, pe langa birt, pe un drum de piatra.

Bujorul romanesc e frate cu Marcu Sancraian

Duminica, aici au venit multi oameni sa priveasca bujorii infloriti in toata splendoarea lor. Noi am ajuns in rezervatie pe la ora 15.00, la scurt timp dupa ce custodele rezervatiei, Marcu Sancraian, cel caruia trebuie sa i se recunoasca meritul de a fi pastrat si pentru noi florile de bujor care au fost amenintate cu disparitia, plecase acasa.
Marcu Sancraian sau Marcutu, cum i se spune in sat, un batran cu pletele albite de vreme, s-a ocupat singur de rezervatie si, fascinat de florile firave care ies an de an printre dealurile de la Zau de Campie, in acest singur loc, a reusit sa extinda rezervatia cu inca un hectar de teren. Pentru multi, imaginea barbatului, care se apropie de un veac de existenta, se suprapune cu cea a rezervatiei de bujori, fara nici o urma de exagerare. Se poate spune chiar ca familia lui include si bujorul romanesc, pe care il trata in timp ca pe un frate sau chiar pe un copil, iar acest lucru poate fi deslusit urmarind tablitele care indica anul in care s-au nascut unele tufe, ca un experiment facut de nea Marcu.

Un articol de Adrian A. Giurgea

Login or register to comment