Alpinet lists - alpinet2k

Relativ la:

<<<<Va rog sa observati ca nu se discuta aproape de loc
despre "tehnica schiului de tura" ci despre bocanci, legaturi,
schiuri, haine, adica tot ce vor sa vanda firmele de echipament
sportiv!>>>>

fara dorinta de a polemiza, indraznesc sa-l contrazic pe dl.
Teodorescu cu probe materiale: doar in biblioteca CAR (custodita in
prezent de Liliana Becea) am dus 3 manuale descriind tehnica
schiului de tura /schi-alpinismului + multe alte aspecte legate de
aceasta disciplina. UIAA organizeaza campionate mondiale (ex. in
feb. 2006 la Cuneo, langa Torino), exista trofee cu mare traditie si
renume (ex. Mezzalama), etc.

Este o disciplina fascinanta, complexa, in continua evolutie iar
dezvoltarea echipamentului nu face decat sa tina pasul cu cerintele,
la fel ca si-n schiul de partie, alpinism, etc.

Coborarea vaii Galbinele (urcata probabil cu schiurile in spate)
poate fi eventual catalogata drept schi extrem, nu schi de tura si
nu schi alpinism. Pe vremea cand dl. Gabescu parcurgea Meridionalii
iarna (o potentiala tura frumoasa pe schiuri de tura), in tarile cu
traditie exista deja echipament de schi de tura/alpinism, cu
legaturi mobile, etc. Faptul ca-n Romania nu se gaseau facea ca o
tura pe (sau si cu) schiurile sa devina mai anevoioasa, riscanta, nu
neaparat placuta - am parcurs si eu, din pacate, acea epoca.
Echipamentul specific nu face decat sa continue spirala dezvoltarii.
Cum ar fi sa ne catzaram pe cascade de gheatza cu pioleti Santis
1938 cu varful neted, fara coltzi?

Echipamentul de schi-alpinism TREBUIE sa fie mai versatil decat cel
de partie si tehnica schiorului TREBUIE sa fie superioara celei a
unui schior de partie.

Mihai Pupeza




--- In alpinet2k@yahoogroups.com, Gabriel Teodorescu <gabescu@b...>
wrote:
>
> Dragii moshului,
>
> Chiar de la inceput vreau sa declar ca sunt un impatimit al
schiului.
> Placerea de a schia nu poate fi descrisa in cuvinte. " Drumarii"
aveau
> un cantec al lor intitulat "Zapada si doage de lemn iuhei, sunt
doua
> grozave idei". Cantat seara la cabana dupa o zi de schi este
> extraordinar. Pe undeva in acest imn se spune ca ei (schiorii) si-
ar
> pune schiurile in picioare chiar daca muntele si padurea si-ar
pierde
> farmecul lor, si jura ca isi vor lega schiurile pana cand se vor
> impiedica in barbi.
> Aceasta imensa placere incepe din momentul in care schiurile te
duc unde
> vrei tu, si nu unde vor ele! Placerea unui shuss "de cupa
mondiala" cu
> aerul fluierand pe la urechi, sau schiatul in zapada proaspata,
sunt
> momente care nu se pot uita.
> Din acest motiv ma mir de afirmatiile lui Boerescu, mai ales cea
cu onania.
> Boerescu este cel care i-a invatat pe sibieni cristiania moderna,
cu
> schiurile paralele - specifica partiilor bine batute. In acest
sens il
> citez pe Robert Schuster, actualmente profesor la Uni Hannover.
>
> In Februarie 1968, stiam cu totii ca Robert schiaza foarte bine.
> Mare ne-a fost mirarea insa sa il vedem ca urca alaturi de noi pe
Valea
> Galbinele din Bucegi cu o pereche de schiuri Snow Prince pe spate.
Cand
> a ajuns in Strunga Galbinelelor, si-a pus schiurile in picioare
(legate
> cu lang Riemann, nu cu securituri), si si-a dat drumul la vale.
Mirarea
> noastra a fost extrema. Nici-unuia dintre noi nu ii trecuse prin
cap
> pana atunci sa faca asa ceva.
> Cand ne-am intors, aveam cu totii inima indoita de teama. Dar pe
vale nu
> se vedea nici-un semn de cadere.
> Nici la refugiu nu l-am gasit. Cei care erau acolo ne-au spus ca
se
> intalnise acolo cu Walter Kargel (un alt impatimit al schiului, in
afara
> alpinismului. Cata vreme mai era zapada pe partiile din Sinaia,
nici
> Walti si nici Viorel Nicolaescu nu veneau la cataratura) si ca
pornisera
> amandoi la vale, facand cristiane printre copaci Costilei si ai
> Munticelului. Pana la Caminul Alpin, nu si-au scos schiurile.
Faceau
> oare Robert si Walter schi de tura?
> Luat la intrebari in tren, Robert ne-a marturisit ca a invatat
schiul de
> la "Backfish" (asa il alintau tinerii sashi pe Toma Boerescu).
> Despre "schi de tura" insa, in sensul care se da astazi acestui
termen,
> nu l-am auzit vorbind nici pe Nea Tomitza, nici pe Cristea, si
nici pe
> altii din generatia lor. Nici cei din generatia mea, adica
generatia
> urmatoare, nu auzisera de schi de tura. Daca era zapada mare prin
> padure, incercai sa te urci pe schiuri. Dar, in caz de zapada
prafoasa
> reusesti sa ramai la suprafata numai cu schiuri lungi...nu cu
schiuri de
> tura.
> Ionel Coman folosea pentru schiatul pe "partii nestandard" niste
schiuri
> scurte, drepte, si foarte late. Pe unde schia Ionel Coman?
Cititi "Am
> indragit muntii"!
> Poate ca e bine sa revedeti si seria de articole pe aceasta tema
din
> "Muntii Carpati", scrise de un "maestru al muntelui" (nu dau
numele, dar
> il stiti toti ca ghid si salvamontist). Acolo se stipulau in mod
clar
> niste trasee care erau, toate, niste "coborari" lungi..... De
exemplu
> Babele - Dichiu.
> Am parcurs Creasta Carpatilor Meridionali, iarna. O mare parte din
drum
> am mers pe schiuri. O mare parte din drum am folosit foci. Cand "s-
au
> barbierit focile" am folosit benzi din plush.......
>
> Dar schi de tura? Asta este numai o denumire moderna, si, in afara
unui
> echipament foarte scump (mai scump chiar decat echipamentul pentru
> schiul de partie!) nu sunt convins ca aduce ceva nou.
> Schiul de tura este o simpla reclama pentru niste profituri grase
ale
> unor firme..... Va rog sa observati ca nu se discuta aproape de loc
> despre "tehnica schiului de tura" ci despre bocanci, legaturi,
schiuri,
> haine, adica tot ce vor sa vanda firmele de echipament sportiv!
>
> Da, "focile" si "varzobii" au fost folositi pe munte de foarte
multa
> vreme. Mi-aduc aminte de un calugar de la Pestera care urcase prin
1971
> la "Varful cu Dor" cu niste schiuri fara canturi, dar cu foci! Nu
> incercati insa sa dati "schiului de tura" o dimensiune istorica!
Este o
> moda si nimic mai mult.
>
> Gabriel Teodorescu

Login or register to comment