Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: partheniu cezar <c...@yahoo.com>
Date: Tue, Nov 25, 2008, 1:18 am
Subject: [a] RT Fagaras Valea lui Stan 15-16.11.2008
RT Fagaras Valea lui Stan 15-16.11.2008

Motto: "Ti-amintesti in Fagaras/ Capre negre-am
intalnit/Nu eram intr-un oras/ Ci eram la asfintit".

Colegi de tura: Daniela, Radu, Laurentiu, Cezar

Valea lui Stan este nemarcata si nu o recomand decat
celor cu un bun simt al orientarii si echilibrului, cu
echipament adecvat si doar pe vreme cu precipitatii
putine.
RTul vine cu putina intarziere pentru a aminti
frumusetea tomnatica a Fagarasilor peste care acum s-a
depus plapuma grea si rece a zapezii.

Ziua 1 - sambata 15.11.2008

In ultima saptamana Dana a propus o tura pe Valea lui
Stan. Si eu si Radu am fost de acord si am stabilit sa
ne intalnim sambata dimineata la ora 7.00 spre
Capataneni, Curtea de Arges. Am gasit ceva RTuri pe
net (destul de putine, dar suficiente: Andrei
Hagiescu, Cristi Buzoianu, Stefan Puscasu, Iuliana
Bucurescu) si ne-am bazat pe amintirile lui Radu
pentru traseu. Cum Laurentiu venea din Bv, l-am
asteptat la Gara de Nord unde a ajuns cu un accelerat
la 7.19. Ne-am intalnit la coloane si la 7.30 am
pornit spre iubitii Fagarasi prin Pitesti-Curtea de
Arges-Capataneni. In 3 ore Dana ne-a dus la intrarea
in Valea lui Stan. Intrarea in vale porneste din
ultima curba in ac de par dinainte de barajul Vidraru.
Locul se recunoaste usor printr-o troita aflata pe
stanga drumului. Ne-am echipat cu parazapezi si cizme
pentru o eventuala apa mai mare si am pornit in sus pe
vale. De la inceput multumesc celor de la Asociatia
Turistica Ghizii Romaniei pentru amenajarile facute cu
ocazia concursului din vara din cadrul CNCTR din iunie
2008, amenajari fara de care de cateva ori nu am fi
putut merge mai departe. Am urcat pe barajul de la
inceputul vaii pe scara din stanga barajului si apoi
am pornit pe firul vaii in sus. Am trecut de o gramada
de lacuri si cascade depasind pe partea stanga pe
niste scari verticale primul canion al vaii
inaccesibil pe firul direct. Dupa intrarea in vale pe
poteca ce te duce de la sine, surpriza: scara cea mare
de vreo 15 metri care te trece de pe stanga pe dreapta
vaii (in sensul de urcat). Scara se misca putin si
ofera siguranta la cei peste 20 de metri de gol de sub
tine. Mai departe am mers pe poteca intuitiva indicata
de scari si lemne pana la un lac ce se ocoleste pe
dreapta pe o gramada de lemne amenajata la concurs.
Dupa ea am urcat pe sirul de scari surplombate pana la
un loc mai plat pe care am inaintat cateva zeci de
metri. Si aici surpriza neplacuta. Scarile erau rupte
pe peretele stang si nu puteam inainta folosindu-le.
Laurentiu a gasit o solutie pe dreapta vaii pe niste
trepte destul de lucioase. Eu am avut o mica problema
la trecerea peste apa fiindca era stanca uda si cu
gheata si-mi alunecau bocancii. Dana a trecut
printr-un loc mai sigur si mi-a intins mana sa trec.
Deasupra stancii era un laculet de o mare frumusete.
Am trecut de lac si in 10-15 minute am ajuns la un
lemn cu trepte amenajat pe dreapta vaii. Acesta nu era
utilizabil deoarece nu aveai prize la maini. Asa ca am
urcat pe langa el pe langa apa suparata si apoi pe
langa laculet prin stanga. La o trecere pe peretele
stanga Laur si Radu au trecut fara probleme. Radu a
ajutat-o apoi pe Dana cu o priza de mana si Dana pe
mine intinzandu-mi mana ei. Am continuat pe vale pana
la a doua cascada mare ce ne-a dus la un lac aflat sub
al doilea canion. Lacul de sub cascada (de un verde
neobisnuit) se ocoleste pe dreapta pe un lemn ce
inlocuieste o scara rupta. Laur a trecut cu grija pe
lemnul care se rotea si l-a tinut pana ce am trecut cu
totii. Am zis ca ar trebui sa notam acolo ca lemnul
m-a tinut cu greutatea mea de 90 de kile;). Am
continuat pe scarile verticale de deasupra cascadei si
am ajuns la intrarea in canion. Pana aici fusese Radu
cu ceva ani in urma. Aici peretii au cam doi metri
intre ei si 30-40 m inaltime. Pe cateva zeci de metri
se merge aproape prin apa. Se evita intrarea in apa pe
un lemn care sub mine s-a lasat pana ce am atins
luciul apei cu talpile bocancilor. Dana si-a pus
cizmele in locul bocancilor ca sa treaca fara
probleme. La capatul pasajului alta surpriza: un lac
destul de intins si scari pe peretele din stanga. Radu
a urcat fara probleme pe prima treapta intre scari si
apoi pe a doua. Pana sa scoata Dana cizmele, am urcat
pana la prima treapta pe doua scari prinse cu sarma
care se cam miscau. Pana la a doua treapta in peretele
canionului n-au fost probleme. Adancimea canionului si
expunerea pe scara aflata la orizontala mi-au facut
extrema placere. Am ajuns cu totii in acest loc si
apoi mai departe pe stanga vaii prin amenajari
(cabluri, stalpi de cca 1 m si cateva lemne) am iesit
in ultima zona a vaii acum linistita. Am gasit al
doilea baraj despre care citisem si am urcat pe el
(13.30). Aici bruma m-a obligat sa fac niste poze si
apoi sa cobor dupa coechipieri pe o scara de lemn un
dreapta barajului. Apa mai lina si poteca ne-au condus
mai intai pe dreapta, apoi pe stanga si iarasi pe
dreapta pana la o ultima cascaduta ce a creat minuni
din gheata pe langa ea. Radu si Laur erau mai in fata
si eu cu Dana ne-am oprit pentru o sedinta foto asupra
ghetii. Am urcat o ora pe versantul din dreapta urmand
o sageata ce indica spre Calugarita, o poteca cu
balustrade de sprijin si un vechi marcaj TR. Dupa o
ora de urcat prin padure am iesit intr-o poiana unde
ne-am oprit sa mancam in lumina soarelui (pauza de o
ora). Urmand descrierea dintr-un RT ce-l aveam la
mine, am mers pana in capatul poienii si apoi pe un
fir de apa si un asa-zis forestier am coborat in circa
o ora la un drum forestier real si la o fosta cabana a
carei terase avea forma unei piramide neregulate. Am
continuat drumul scurtand pe cat posibil serpentinele
pana ce am ajuns la malul lacului Vidrarului. Aici am
facut dreapta si dupa prima curba mai mare am iesit la
o cascada cu captare ce se scurge in lac. Am trecut pe
partea cealalta a cozii de lac formate de amenajare si
dupa prima curba mare am trecut printr-un tunel de
circa 50 de metri pana la barajul Vidraru. Am facut
ceva poze la baraj si la peretele de catarat amenajat
in dreapta (cca 16.00) si am hotarat sa coboram sa
luam masina si apoi sa mancam la "Valea cu Pesti". In
20 de minute cu trecere prin doua tunele am ajuns la
masina. Deasupra celui de-al doilea tunel am vazut
trei ursuleti ce au trecut in graba peste intrarea in
tunel. Am urcat cu masina inapoi la baraj si apoi inca
9 km pe un drum cu cateva locuri cu gheata pe asfalt
pana la cabana. Aici am mancat bine si am renuntat la
vizitarea cetatii Poienari pe intuneric. Asa ca am
coborat direct in Capataneni la pensiunea "Micul
Vrajitor" la care rezervase Dana 2 camere de 2 locuri.
Pensiunea este foarte frumoasa si cu pret redus pentru
conditiile oferite (35 ron/pers in camera cu pat
dublu, televizor, dus cu apa calda, bere Timisoareana
la 2 RON, nu au mancare). In jurul orei 21.00 Dana s-a
retras la somn si noi am stat sa gasim variante pentru
ziua urmatoare. Pe la 22.00 ne-am retras si noi la
somn.

Ziua 2 - duminica 16.11.2008

Ne-am trezit cam pe la 8.30 si intr-o ora am reusit sa
mancam, sa ne strangem bagajele, sa platim pentru
cazare si sa ne salutam gazdele pentru a porni spre
Balea (9.30). Am avut ceva emotii cu masina o data sub
intrarea in Valea lui Stan si de cateva ori dupa baraj
pana la Piscul Negru din cauza luciului de gheata
format pe carosabil. Ni s-a parut extrem de lung
ocolisul intregului lac Vidraru. Dupa Piscul Negru a
iesit soarele si ne-a luminat drumul pe serpentine
pana la intrarea in tunelul de la Balea. Pana aici am
facut doar o pauza foto la cascada Capra. La 11.30 am
lasat masina langa toaleta veche de langa intrarea in
baraj si am pornit pe CA spre lacul Caltun. Am
inaintat fara probleme prin imensa caldare a
Paltinului pana pe piciorul sudic al Laitei. Radu si
Laur erau mai inainte si au coborat intuitiv direct in
valea sudica dintre Laita si Laitel parasind marcajul.
De fapt Radu tinea minte ca marcajul coboara pe firul
vaii. Dana si cu mine am urmat semnul putin spre nord
spre creasta si apoi am taiat firul apei. Sub noi
alergau vesele niste capre negre. Intuitia mi-a
indicat pe unde e poteca nemaivazand semnele. Am
trecut in piciorul Laitelului si ne-am reintregit
echipa. Am gasit si un PA ce urca spre Laitel si noi
am ramas pe CA. Cand am vazut cat avem de coborat pana
in valea Caltunului (14.30) am renuntat de comun acord
la Caltun si Negoiu (ceea ce planuisem cu o seara
inainte) si am inceput sa urcam pe piciorul nemarcat
al Laitelului. Dupa o ora de urcat pieptis, ne-a rapus
foamea si la 15.30 ne-am oprit sa mancam. Am cam ras
tot ce era uscat plus un litru de supa crema de
sparanghel incalzita la primus. Pe la 16.10 am inceput
sa urcam spre varf si in 15 minute eram pe Laitel
(2390m) in marcajul BR de creasta. Am facut cateva
poze spre inima de piatra a Fagarasului
(Lespezi-Negoiu) si o panorama de 360 de grade si am
pornit destul de grabiti spre Balea (16.30). Am
coborat repede pana in saua dintre Laitel si Laita si
apoi pe lanturi spre Laita. Eu am ocolit pe scurtatura
fiindca nu era pic de zapada pe acolo. De altfel abia
sub Turnul Paltinului am dat de zapada inghetata. Am
trecut pe sub Laita si pana sa coboram spre nord pe
marcaj, ne-am mai pus cate o haina pe noi fiindca se
lasa intunericul si frigul. Cu ceva emotii am trecut o
limba de zapada (consideram ca nu e totusi nevoie de
coltari). Radu a luat-o in viteza inante fiindca ii
era frig si nu isi luase ceva haine groase de rezerva.
Am trecut fara probleme de lantul de sub Turn si i-am
spus lui Laur care era inante sa se opreasca in saua
Paltinului inainte sa treaca complet pe partea
nordica. In urcarea spre sa ne-a prins inserarea si am
reusit sa facem ultimele poze in sa la apusul de foc
fagarasan (cca 17.30). L-am ajuns pe Laur si am
inceput sa coboram toti trei pe BA. Dupa vreo 20 de
minute am dat de gheata si zapada mare si ne-am oprit
sa scoatem frontalele si coltarii. A fost o fericire
apoi sa mergi cu coltarii fara sa mai ai grija ca
aluneci. Eu stiam traseul cu ochii inchisi si la
coltul de stanca cunoscut am gasit placa pe care scrie
rezervatia Balea si apoi am facut stanca spre saua
Doamnei unde am dat de CR. Aici am dat jos coltarii si
am facut dreapta spre Balea unde am ajuns in circa 15
minute. Radu ne-a sunat sa ne indice traseul mai scurt
pe care de altfel eram noi. Am ratacit pentru cateva
zeci de metri poteca chiar in dreptul Salvamontului
unde pusesem cortul acum patru ani si am redresat
imediat amintindu-mi de podul peste care trebuia sa
trecem spre Transfagarasan. Ne-am dus la cabana
Paltinu unde am baut cate o ciocolata calda si am
strans coltarii si bagajele. La 19.30 am pornit din
loc prin tunelul inchis oficial si deschis pe o
singura banda. Cei 887 de metri taiati in stanca i-am
facut in circa 10 minute si la masina ne-am schimbat
de hainele transpirate (cel putin eu) si am incarcat
rucsacii in masina. Dana a condus acum fara probleme
si cu curbele indicate de GPS pana la baraj la
Vidraru. Aici am facut cateva poze de final si am
schimbat locurile. Eu am trecut la volan (21.30) si
pana la 23.00 eram in Pitesti si in mai putin de o ora
am facut autostrada pe o ceata de nu vedeai la 50 de
metri. Aglomeratia Bucurestiuluii am gasit-o in jurul
orei 23.50 pe bd Iuliu Maniu. Am trecut intr-un taxi
si Dana s-a dus obosita spre casa.

La pauza de masa am vazut 3-4 elicoptere ce survolau
zona. Abia la Paltinu am aflta ce se intamplase. A
murit un salvamontist si cele elicopterele erau in
misiune de recuperare. Dumnezeu sa-i odihneasca pe
acesti oameni care se sacrifica pentru salvarea
altora!

Tura a fost superba si o consider cel mai frumos cadou
facut in apropierea zilei mele de nastere.

Sper ca ati avut rabdarea sa citit acest lung RT si
poate aveti inca un pic de rabdare pentru cateva poze
surprinse in tot traseul:
http://www.cezarpart.evonet.ro/albume/FagarasValealuiStan1516112008/index.html

Cu ultimii pasi de toamna,
Cezar Partheniu si echipa
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Muntii FAGARASULUI - Vf. Lespezi  
Muntii FAGARASULUI - Refugiul Scara  
Muntii FAGARASULUI - Cheile Vaii Lui Stan  
Muntii FAGARASULUI - Transfagarasan  
Muntii FAGARASULUI - Piciorul Mt. Lespezi  
Muntii FAGARASULUI - Valea Caltun  
Muntii FAGARASULUI - Valea Paltinul  
Muntii FAGARASULUI - Cabana Piscu Negru  
Muntii FAGARASULUI - Izvorul Negoiu  
Muntii FAGARASULUI - Varful Scarisoara Mica  
Muntii FAGARASULUI - Barajul Vidraru  
Muntii FAGARASULUI - Podul Jibrii  
Muntii FAGARASULUI - Valea Scara  
Muntii FAGARASULUI - Piscul Serbota  
Muntii FAGARASULUI - Cabana Negoiu  
Muntii FAGARASULUI - Izvorul Caltun  
Muntii FAGARASULUI - Caldarea Paltinu  
Muntii FAGARASULUI - Tunelul Capra  
Muntii FAGARASULUI - Piscu Negru  
Muntii FAGARASULUI - Cabana Capra  
Muntii FAGARASULUI - Piciorul Mt. Buteanu  
Muntii FAGARASULUI - Izvorul Podul Giurgiului  
Muntii FAGARASULUI - Compl.Turistic Sambata  
Muntii FAGARASULUI - Satul Sambata De Jos  
Muntii FAGARASULUI - Varful Negoiu  
Muntii FAGARASULUI - Portita Caltunului (Negoiului)  
Muntii FAGARASULUI - Refugiul si Lacul Caltun  
Muntii FAGARASULUI - Varful Laitel  
Muntii FAGARASULUI - Varful Laita  
Muntii FAGARASULUI - Mt. Paltinu  
Muntii FAGARASULUI - Varful Paltinu  
Muntii FAGARASULUI - Vf. Capra  
Muntii FAGARASULUI - Saua Capra  
Muntii FAGARASULUI - Lacul Capra  
Muntii FAGARASULUI  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


There are no comments for this message
Login or register to comment