Alpinet lists - alpinet2k

RT Prin chei banatene 1-5.08.09

Colegi de tura: Dana, Cezar

Nivel dificultate: usor

Stiind ca eu voi pleca mai mult timp din tara, am vorbit cu Dana cu ceva timp inainte si am gasit o destinatie care era in planul nostru de mai mult timp: Cheile Nerei. Citisem amandoi multe despre aceste chei si acum am gasit momentul prielnic sa mergem. Eu nu am avut timp pentru o informare mai detaliata, asa ca Dana s-a ocupat de partea logistica. Cu hartile in mana si cortul in masina, am pornit spre Banat.

Ziua 1 sambata 01.08.09

Stiind ca n-o sa facem prea multe in prima zi, am plecat undeva in jurul orei 9.00 in directia Pitesti-Craiova-Drobeta si de aici mai departe urma sa stabilim traseul la fata locului. Eu stiam drumul pentru ca mai fusesem cu vreo 2 saptamani inainte intr-o delegatie in zona si pana in Drobeta (de fapt pana la Moldova Noua) nu am avut probleme de orientare.
In orasul roman in care Apolodor din Damasc a primit ordin sa construiasca cel mai mare pod existent in Lumea cunoscuta (Europa), am oprit la muzeul orasului pentru o pauza binemeritata (cca 14.00). Am intrat in parcul-gradina (1.5 lei intrarea de persoana
http://www.cimec.ro/muzee/MuzeulRegiuniiPortilordeFier/Index.htm) si am
gasit mai multe obiective: o expozitie de trovanti, urmele piciorului podului construit de Apolodor (arhitectul din antichitate, nu pinguinul Adei Milea), ruinele sitului arheologic Drobeta, ruinele cetatii Ada Kaleh si o cismea care ne-a racorit dupa caldura de afara. Din Drobeta am pornit spre Orsova promitandu-ne ca la intoarcere sau cu alte ocazii
ajungem la manastirile Vodita si Sfanta Ana (http://orsova.ablog.ro/categorie/2866/). Am trecut in goana masinii prin Orsova pentru a intra in defileul Dunarii prin Cazanele Mari spre manastirea Mraconia. La intrarea in valea Mraconiei am oprit pentru cateva poze la statuia lui Decebal. Fiindca era aproape (200m), am zis sa mergem pana la manastirea Mraconia. Aici am avut parte de o surpriza partial placuta. O furtuna cu grindina ne-a obligat sa stam adapostiti in manastire cam jumatate de ora. Ocazie unica sa vedem Dunarea involburata si manioasa. Se spune ca in acest loc ploua mai mult de jumatate din zilele anului (http://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67832-manastirea-mraconia). Mai departe am intrat in Clisura Dunarii pentru a ne opri cateva minute in Cazanele mici si apoi in localitatea Dubova pentru a intra in pestera Ponicova
(http://www.turistinfo.ro/dubova/obiectiv-turistic-pestera_ponicova-i869
..html). Mai intai am intentionat sa intram in partea uscata a pesterii, dar drumul ne-a fost "blocat" de un grup galagios cu corturi. Dana a reusit prin cateva telefoane sa dea de un tip Alin (http://www.cazaneledunarii.com/) care ne-a dus cu barca pe Dunare vreo 2 km in amonte pe la Grota Veteranilor si apoi in galeria inundata a Ponicovei pana unde a putut intra cu barca (19.30-20.30). I-am multumit pentru plimbare si am hotarat sa mergem cat mai mult in seara respectiva spre obiectivul nostru. Am trecut toata clisura Dunarii pana la Moldova Noua unde am alimentat cu benzina si mai departe am ratat drumul direct spre Sasca Montana, urmand directia Oravita. Cu harta in mana si cu indicatiile localnicilor, am reusit pe la ora 22.45-23.00 sa ajungem la intrarea in Sasca Montana. N-am gasit drumul spre Sasca Romana (hartile nu-s deloc exacte) si am dormit in masina chiar inainte de intrare in Sasca Montana.

Ziua 2 duminica 2.08.09

Acum ne-am luminat cu drumul cand am vazut ca imediat ce am trecut Nera, s-a facut un drum la stanga cu indicatoare multe spre Cheile Nerei. In 4 km am ajuns in Sasca Romana si aici iarasi balaureala. N-am mai gasit nici un indicator si ca urmare am mers pe drumul principal pana ce s-a terminat asfaltul. Ne-am intors nedumeriti in centru si niste localnici ne-au explicat trebuie sa mergem pe drumul ce porneste de la Crucea
Alba. Am gasit crucea usor (e chiar langa drum) si aici am facut dreapta pana ce s-au terminat casele. Dana a cautat un loc pentru masina si a gasit in fata curtii unei batrane (cu acceptul acesteia). Am mancat de dimineata (12.00-14.00) si apoi am pornit cu rucsacei de tura prin tunele spre Podul Bei. Atentie mare la poteca ce iese in stanga drumului de tara pentru a trece apa pe un pod suspendat (BR). De aici drumul te duce fara probleme pe langa apa pana la zona stancoasa in care poteca este sapata in peretele vertical. Trecem printr-un prim tunel si apoi coboram intr-o jungla (plante de peste 1 metru) care ne coboara chiar langa apa (peisaje de vis). Dupa aceasta zona salbatica urcam pe un grohotis pentru a intra apoi intr-un set de 4 tunele sapate de om.
Primul tunel are circa 1.5m inaltime si o fereastra la mijlocul lui. Se spune ca lungimea tunelului cel mai mare e de 40 de metri. Dupa ultimul tunel iesim la punctul de intrare in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita de la Podul Bei. Aici se ia taxa pe persoana pentru acces in parc si noi reusim sa trecem fara a plati taxa. Vazand pe harta si pe indicatoare ca facem o ora pana la cantonul Damian si tot o ora pana la Pastravarie pe valea Beiului, hotaram sa mergem pe Bei (BA) pe forestier. Drumul e monoton si facil cu masina si in circa o ora ajungem la pastravarie. Am si facut o pauza de 15-20 de minute la cascada "La vaioaga" (superba constructie carstica pe apa Beiului). Pana la lacul Ochiul Bei am continuat pe forestier si poteca inca 40 de minute. Lacul ne-a tinut pentru pauza de masa, peisaje si odihna vreo ora. Asa ca la 17.00 am pornit in sus pe valea Beusnitei pe TA spre cascadele cunoscute (http://www.oravita.ro/trasee.htm). Pana la prima
cascada am facut o jumatate de ora. Aici am vazut ca e secata si ca doar un suvoi de apa se scurge pe sub stanca. Dana a incercat sa urce deasupra cascadei si i s-a parut prea abrupt. Asa ca in 20 de minute ne-am intors la Ochiul Bei (afland dupa aceea ca traseul spre cascadele 2 si 3 se face prin stanga primei cascade) si dupa inca o ora si ceva de mers pe drumul cunoscut am ajuns la Podul Bei (21.00). Ce ne-am gandit noi: ce-ar fi daca am aduce
masina aici pentru ca in ziua urmatoare sa intram mai usor in Cheile Nerei? Zis si facut. Intr-o ora am ajuns prin tunele la masina. Am gasit drumul asfaltat prin Potoc si dupa lasarea intunericului am ajuns cu masina la Podul Bei (22.30) pe un drum pe care cu greu trec doua masini una langa alta. Am gasit un loc de cort putin mai departe de parcarea in
care doua masini de maghiari venisera pentru rafting pe Nera. Am mancat ceva de seara si pe la ora 23.30 am pus geana pe geana dupa oboseala intregii zile.

Ziua 3 luni 03.08.09

Nu stiu ce si cum am facut ca abia la ora 11.00 am reusit sa strangem cortul, sa mancam de dimineata si sa pornim pe drumul forestier (de asta data mai prost pentru masini) spre cantonul Damian. Intr-adevar pe BR am facut o ora pana la canton (12.00) pe unde am trecut in viteza cu o pauza de doua minute sa luam niste mere dintr-un pom ce era plin de
fructe. Aici vedem surpriza: 5-6 ore pana la Lacul Dracului. Asta e! Pornim voiosi prin Cheile Nerei care deocamdata nu au nimic spectaculos.
Peste o jumatate de ora ne racorim la singurul izvor din chei si mai departe dam peste inca o jumatate de ora in vestitul loc numit "La Carlige". Poteca e sapata in stanca si se poate trece doar sustinut de cablurile din stanca. Locul e superb si ramane cu siguranta in memoria oricui trece pe acolo. Dupa Carlige dam de ceea ce stiam: trecerea prin vad. Facem o pauza necesara inainte de a trece apa si apoi Dana se descalta si pornim prin apa. Eu aveam sandale si am trecut fara probleme. Amandurora apa ni s-a parut destul de calda pentru un rau curgator de munte si dupa ce Dana s-a incaltat, am mai facut vreo 20-25 de metri prin apa spre amonte. Am continuat poteca ba prin pasaje sapate in peretii cheilor, ba prin padure. Deodata dam de o intrare in Pestera.
Eu intru si explorez singura cavitate mai mare si accesibila si mai incolo vom afla ca aceasta este Pestera Boilor. Am ratat pestera Dubova aflata in aval de trecerea prin apa. Urmam poteca prin alte pasaje sapate in pereti si o urcare demna de Piatra Craiului (asta ca sa nu zicem ca nu am fost pe munte) si ajungem la un pod suspendat ce trece Nera. Aici impreuna cu o parte dintr-un grup de bucuresteni montagnarzi (3 prieteni de o viata si
catelusa Alma) facem o incursiune pe podul suspendat pentru a nu gasi nimic dupa el. Ne salutam colegii de ocazie si pornim spre Lacul Dracului. Ne spusesera ca avem de urcat o panta de 45 de grade si asa a si fost si apoi fara probleme ajungem la o intersectie cu bancute. BR si BA spre Lacul Dracului si BA in cealalta directie (1 ora) spre Carbunari. Coboram pe muchia lacului pana ce dam de fundatura in care sade frumosul Lac al Dracului de un azur unic. Denumirea vine de la faptul ca nimeni dintre cei care au incercat sa-i gaseasca fundul nu a mai iesit la suprafata. Facem cateva poze la lac si la pestera cu
acelasi nume si apoi ne asezam la masa. La 17.30 terminam de mancat si pornim inapoi spre bancute si mai departe pe BA spre Carbunari. Dupa intersectie urmeaza vreo 20 de minute de urcus sustinut si apoi un forestier care intr-o ora si jumatate ne scoate la drumul judetean neasfaltat dintre Carbunari si Sopotul Nou. Eram insetati si obositi si
salvarea noastra a venit de la doi ilfoveni care se pierdusera si ei cu masina prin zona. I-am rugat sa ne dea niste apa si ne-au lasat o sticla de 2 litri. Ajungem imediat in Carbunari facandu-ne deja calcule ca dupa ora 0.00 vom fi la masina. In localitate mai primim inca doi litri de apa de la o localnica ce ne indica si drumul mai scurt spre Sasca. Avem bafta de o masina din Carbunari pana la intrarea in Sasca Montana si apoi de alta pana la Crucea alba spre tunele. Asa ca la 22.15 intram pe intuneric pe drumul de acum cunoscut prin tunele. Stiind drumul pas cu pas, dupa o ora am ajuns in sfarsit fericiti la masina. Am mancat putin de seara si am intins cortul in acelasi loc ca si noaptea trecuta. Cam pe la 1.00 noaptea am adormit bustean.

Ziua 4 marti 4.08.09

Strangem cortul si masa mai tarziu decat in ziua anterioara (11.30 si pornim inapoi spre Potoc si apoi Sasca Montana) pentru ultimele chei pe care nu le gasisem in ziua anterioara: Cheile Susarei. Aici intrebam iarasi localnicii pe unde intram in chei si abia ne indica o parcare pe stanga soselei la iesirea din localitate. Gasim o masina de teren
parcata si lasam si noi masina aici. Identificam intrarea in Chei pe CA printr-o casa de lemn cu doua etaje. Pornim prin cheile lejere ca o vale lina de munte. Trecem de niste vechi cladiri acum parasite si intram intr-un pasaj ingust pe care il depasim pe peretele din stanga. Bine ca e apa minca fiindca altfel nu stiu ce faceam! Urmam poteca pe firul
secat al Susarei si dupa 30 de minute de la intrarea in chei, ajungem la cascada Susarei care acum este doar un fir de apa ce se scurge pe o stanca de vreo 30 de metri plina de muschi. Aici o revedem cu placere pe Alma si pe cei trei prieteni cu care ne intalnisem in Nera. Am coborat cu totii povestindu-ne aventurile din ziua precedenta (Alma a trecut
prin apa pe la Carlige, au descoperit pe unde era drumul ce-l ratasem noi) si unul din ei a zis la un moment dat in drumul de intoarcere: Uite o intrare de pestera, nu vedem ce-i cu ea? Zis si facut. Intram eu, Dana si cei doi prieteni din grupul celalalt in pestera. O exploram in toate cotloanele si gasim un sifon amenajat care probabil duce in vechea mina, niste vespide ascunse intr-o gaura din perete, multi tantari cu picioarele imense, diverse forme carstice ce ne ascut imaginatia. Cred ca vreo ora si ceva am stat in pestera fotografiind aproape tot ce vedeam. Am iesit murdari pe maini si putin pe haine si am revenit incantati la masini. Aici ne-am despartit de prietenii noi promitandu-ne unii altora pozele facute. Pornim cu masinuta spre Oravita pentru a merge in Cheile Carasului. Ploaia nu ne intampina deloc placut si ajungem totusi la intrarea in chei pe drumul Oravita-Timisoara in localitatea Carasova. Ne informam in zona pe unde putem campa si
mai
urcam spre Iabalcea. Pe drum gasim o parcare cu niste mese de piatra si mancam de pranz. Ploaia ne da rau de furca si afland ca e cod galben deploaie in toata tara, hotaram sa plecam din zona. Coboram prin Anina si apoi prin Bozovici si Iablanita iesim in E 70 spre Herculane. Mergem spre Orsova si in dreptul garii Baile Herculane facem stanga spre
statiune (cca 22.30). In statiune nu gasim nimic deschis si fiindca nu mai stiam exact unde se poate campa, dupa ce iesim din localitate tragem pe dreapta intr-o parcare pe malul Cernei si ne retragem la somn.

Ziua 5 miercuri 5.08.09

Cam pe la 8.00 ne trezim si dupa spalatul de dimineata si cateva eugenii, pornim in nord spre Baia de Arama. Ii arat Danei unde e cascada Vanturatoarea (marcaj la stanga din sosea CR http://www.domogled-cerna.ro/trasee%20turistice.htm) si apoi intrarea in
Cheile Tasnei (n-am mai oprit fiindca consideram ca nu avem timp sa le facem) si in curand dam de intersectia care duce la Cerna Sat. Aici propun si imi e acceptata propunerea de a merge in Cheile Corcoaiei situate imediat dupa Cerna Sat. Facem cu grija cei 13 km (http://www.gds.ro/Gorj%20si%20Mehedinti/2007-10-15/Cerna+Sat+-+localitatea+de+la+capatul+lumii) si dupa ce trecem de localitate oprim in dreapta drumul si intram in interesantele chei carstice sapate in vremuri stravechi de natura. Dupa plimbarea in prima zona accesibila a cheilor, o rog pe Dana sa conduca cel putin pana la asfalt. Iesim cu grija de pe forestier si mergem in stanga pana in Baia de Arama si in
localitatea Rachiti in drumul spre Targu Jiu facem stanga in localitatea Rachiti spre Cheile Sohodolului (http://www.judetulgorj..info/obiective-turistice/chei/148-cheile-sohodolului-.html). Cheile sunt accesibile cu masina si in 30 de minute facem cheile cu tot cu poze. Ne intoarcem la drumul national si in localitatea Apa Neagra facem stanga spre manastirea Tismana. Ploaia nu ne da pace nici astazi si abia cand se opreste, intram in pestera sfantului Nicodim si apoi in manastire. Vizitam manastirea si la iesire schimbam soferul si pornim spre casa prin Horezu, Ramnicu Valcea si Pitesti pe drumul clasic. Intunericul ne prinde pe Dealul Negru si abia in jurul orei 23.30 ajungem si noi acasa obositi si totusi multumiti de plimbare.

Sunt sigur ca tura asta imi va ramane in minte multa vreme si-mi va alimenta dorul de tara (de data viitoare va voi scrie de pe alte meleaguri ale lumii).
Cateva poze gasiti la http://outdoors.webshots.com/album/574090811icWfmm

Ture faine si sa fiti iubiti!
Cezar Partheniu

Login or register to comment