Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Razvan Tudorica <r...@gmail.com> Date: Mon, Aug 13, 2007, 11:16 am Subject: [a] RT Retezat: 4 - 7 august Alpinet version: Ne propusesem de vreo luna jumate sa mergem in Retezat, dar era destul de greu sa ne adunam, fiecare avand alte planuri de vara. Pana la urma am gasit o data convenabila pentru 8 oameni: 4 - 7 august. Ne urcam in acceleratul de 20: 45 spre Simeria din Gara de Nord (Bucuresti). Pana la Craiova calatorim destul de inghesuiti pe culoar, printre personaje dubioase, inchise la culoare si cu miros de bauturi etilice. Dupa ce trecem de Craiova ne instalam in cateva compartimente si ne bagam la somnic. Ne hotaram sa coboram pana la urma in Subcetate, de aici urmand sa luam un personal pana in Ohaba de sub Piatra. O adevarata placere sa astepti personalul in Halta Subcetate. Ne scoatem ce aveam de mancare prin rucscac si inghitim cate ceva admirand fauna locala: vreo 3 maidanezi care incercau sa procreze. Vine si personalul... Ne urcam si inainte de a ne da bine rucsacii jos din spate ajungem in Ohaba. Ne indreptam rapid spre microbuzul care deja ne astepta sa ne duca pana la Carnic. In microbuz, eu profit si mai trag un pui de somn. Microbuzul ne duce chiar mai sus de Carnic. Coboram iar aerul rece ne trezeste rapid din amorteala iar vreo 2-3 picaturi ne indeamna sa lungim pasu. Urmatoarea oprire: Cabana Pietrele. Aici facem popas si mancam cate ceva. Ii avertizez pe ceilalti ca am citit cum ca apa din zona nu ar fi prea potabila si ca pot aparea probleme. Nu m-au ascultat si au gustat. Mi s-a confirmat ca nu are un gust prea bun si nu am fost curios sa verific. Eu si Maria incercam o ciorba de perisoare pe care o primesc cu smantana. Incerc sa ii pasez Mariei cat mai multa smantana inainte sa se imprastie prin toata ciorba mea. Reusesc cat de cat, dar tot mai raman cateva pete albe. O gust. Cahh... Cred ca au spalat oala de ciorba de perisoare. Am manancat jumate dupa care am renuntat. Mi-am scos salamu si icrele sa pot sa ma satur si eu. Cu burtile pline, ne punem cu greu in miscare si incepem sa urcam. Ne indreptam pe triunghi albastru spre Lacul Stanisoara (sau Taurile Stanisoarei). Drumul nu a pus dificultati deosebite nici unuia dintre noi, urcand destul de lin prin padure si apoi prin jnepeni. Ajunsi la Stanisoara, ne oprim si mai mancam cate ceva dulce, admiram peisaju si facem poze... pana cand incepe un vant rece si cateva picaturi de ploaie ne anunta ca ar fi bine sa ne inchidem rucsacii. Asta si facem si incepem sa urcam spre creasta, sa ajungem in S, aua Retezat. De la Stanis, oara pana in s, a urcusul este mult mai abrupt. Lui Alex, prima oara pe un traseu montan adevarat, incep sa ii cedeze picioarele si merge din ce in ce mai incet. Ajung in creasta iar ploaia si vantu se intetesc si mai rau. Incepe sa ne fie frig. Ne bagam sub o piatra mai mare si il asteptam pe Alex. Anita ii pregatise deja Ben Gay-ul si cand ajunge il "punem" la masaj. Dupa ce ii "incalzeste" nitel picioarele, ne punem din nou in miscare. Bineinteles, Ben Gay-ul nu a fost de mare ajutor, Alex deplasandu-se in continuare destul de greu si ramanand din ce in ce in urma. Ciuli a ramas cu el iar eu am bagat tare, incercand sa ii prind din urma pe ceilalti si sa le spun situatia. Mi-a trecut la un moment dat prin cap sa bag tare, sa imi las rucsacu undeva pe creasta, deasupra lacului Bucura si sa ma intorc dupa Alex si Ciuli sa iau rucsacu lu Alex. M-am razgandit pana la urma si am ramas cu ei doi, lasandu-i pe ceilalti sa ajunga cat mai repede la Refugiul de la Bucura unde sa se adaposteasca de ploaie. Dupa vreo 10-15 minute de vant (care reusea in zonele deschise de creasta sa ma faca sa ma tin de cate o stanca) si ploaie, mi s-au umplut si bocancii de apa scursa de pe pantalon. Lu' Ciuli i s-a intamplat acelasi lucru, ceea ce la socat stiind ca bocancii lui nu iau apa. Cand ajungem, pe creasta, deasupra lacului Bucura, s-a oprit si ploaia, asa ca am putut sa scot aparatu si sa fac cateva poze de la inaltime. De data asta a luat-o Ciuli in fata iar eu am ramas cu Alex pana in apropierea refugiului. La refugiu, cu o lipsa totala de chef, am mancat putin, preferand sa stau afara, la aer, in timp ce restu s-au inghesuit in refugiu. Au mai venit cateva reprize de ploaie si vant, dar acum eram la adapost. A fost amuzanta Clauditza, care se descaltase si primise de la salvamont niste papuci, dar si-a lasat bocancii "la uscat" in afara refugiului iar cand a venit din nou ploaia a exclamat "Hai ma, nu mi-ati luat si mie bocancii din ploaie". Dupa ce s-au mai imprastiat norii ne-am dus sa punem corturile. Eu, Claudia si Alex trebuia sa dormim in cortu lu Raul (care era prin Fagaras si ne lasase noua cortul). Alex vorbise deja la Salvamont sa doarma in refugiu, asa ca m-am dus doar eu cu Claudia sa punem cortu. Cand sa ridicam batu am auzit un "poc" scurt si am facut ochii mari. Se rupsese... Spun cate ceva de bine la adresa norocului meu si caut alta solutie. Bogdan mai avea un cort "cu care s-a stat in Piatra Mare pe zapada" si pe care tocmai il ridicase pentru rucsace. Hmm... ma uit la el neincrezator. Arata ca alea de la Vama Veche. Il iau p-asta si il ancorez bine. Imi bag rucsacul, ma schimb de hainele ude si pe la 19.00 ma bag in sacu de dormit (uscat - fusese bagat in doua pungi) si ma culc. Ma trezesc pe la 23 cu sacu de dormit umed si panza de deasupra a cortului umezita. Aprind frontala si vad mici pete de apa prin cort. Observ ca nici Claudia nu mai aparuse. M-am gandit ca probabil s-a dus in cort cu Anita (al carei cort parea mai de incredere) sau in refugiu. Ma mut in partea cealalta a cortului si incerc sa adorm. Vantu batea din ce in ce mai tare si mi-era teama ca ma trezesc ori ud tot ori cu cortu cazut peste mine. Toata noaptea atipeam cate 15-30 de minute dupa care ma trezeam, aprindeam frontala si verificam "cotele apelor" din cort. Pana pe la 8.30 - 9.00 cand am auzit vocea Anitei pe afara cam asta am facut. Dimineata, ceilalti erau toti uscati in cort si voiosi. Ne-am dus in refugiu unde am mancat cate ceva, am baut o supa calda, am intrat in vorba cu salvamontistii si am inceput sa facem planuri pentru ziua de duminica. Alex a hotarat ca o sa stea la refugiu sa se refaca iar ceilalti vroiau sa urce pe Varful Peleaga (2509 m). Eu mai aman decizia cateva minute si ma duc sa ma uit la cer. Arata destul de urat. Am hotarat sa raman si eu la Refugiu, avand in vedere ca nu mai aveam decat o pereche de pantaloni uscati si aceia foarte subtiri si nu mai vroiam sa imi ud alte haine. Impreuna cu inca doi baieti de la salvamont au plecat spre varf. Eu am profitat de faptu ca nu vine nici o picatura de ploaie si am urcat pana in Saua Bucura unde mi se zisese ca ar fi ceva semnal la telefon. Am reusit sa dau doua mesaje, la al treilea pierzandu-se semnalul, probabil, din cauza norului de ceata care ma inconjurase. Cobor inapoi la Bucura in alergare sub amenintarea picaturilor reci de ploaie care incepusera sa cada. La refugiu ma bag in sacul de dormit al Cristinei si trag un pui de somn pana se intorc si ei de pe varf. La intoarcere, Maria mi-a povestit foarte entuziasmata cum i-a prins ploaia cu grindina si cum nu au vazut nimic din cauza cetei. Mda... povestea asta nu ma face sa regret ca nu am venit. Ii zic "O sa ajung eu candva si pe varful Peleaga". In continuare am stat la povesti in Refugiu cu Salvamontu iar eu m-am hotarat sa dorm acolo noaptea urmatoare (Multumim baietilor de la Salvamont Bucura - sunt o echipa pe cinste), avand in vedere ca Lacul Bucura "se mutase" la mine in cort. Luni dimineata vremea parea ca tine cu noi: soare si cativa nori. Mi-am pus pantalonii si bocancii pe o piatra sa se usuce. Mancam si facem planul de bataie: Urcam pe Judele si mergem pe creasta pana pe Varful Peleaga, dupa care, coboram, ne strangem bagajele si mergem la Pietrele. Nu apucam sa punem planu in aplicare ca ne inconjoara ceata si se dezlantuie iar ploaia. Stam vreo ora si privim spre creasta injurand printre dinti sau mai tare... dupa personalitate. Cand sta ploaia ne strangem corturile si plecam direct spre Pietrele pe traseul "cruce galbena" care spre bucuria mea trece peste varful Peleaga (2509m). Ia te uite zic, "voi ajunge candva pe Varful Peleaga" s-a indeplinit mai repede decat ma asteptam. Am mers apoi spre Saua Pelegii si am coborat spre Saua Valea Rea (banda rosie) trecand pe langa Taurile Valea Rea si in final ajungand langa Lacul Galesu. Nici ceata si nici oboseala nu ne-a impiedicat sa facem un popas langa lac si sa admiram peisajul superb din jurul lui. De la Galesu am pornit mai departe spre Pietrele, dar Ciuli a zis la un moment dat ca poate mergem la Carnic, sa nu ne mai trezim marti cu noaptea-n cap pentru a prinde masina spre Ohaba. Sub amenintarea ploii si cu versurile "Ploaia care va veni/Le va potopi pe toate" (primisem tristea veste ca Pittis nu mai era printre noi) in gand eu am pornit in mare viteza, fiind hotarat sa ajung in padure inainte sa se dezlantuie. Ceilalti au mers mai incet iar eu, fara sa-mi dau seama, am luat-o destul de inainte spre disperarea lu Ciuli (dupa cum am aflat mai tarziu). Am mers foarte repede si datorita faptului ca marcajul (triunghi rosu) prin padure era foarte bun. La un moment dat am dat de o placuta: Pietrele 1/2h, Carnic 1h. Oups... Incotro de aici? Era vorba ca mergem la Pietrele, dar daca unii vor direct la Carnic. Hai sa ii astept... Ma pun sub un copac si astept... si astept... vreo 15 minute cand aud "urarile de bine" ale lui Ciuli ca am luat-o la fuga. Ii potolesc repede, intrebandu-i "incotro?". Votul democratic a hotarat sa mergem spre Carnic. In timp ce restu isi puneau corturile in poiana de vis-a-vis de pensiunea Codrin, eu cu Alex ne-am dus sa cautam o camera (nedorind nici unul dintre noi sa dormim in cortul ud). La Codrin ni s-a oferit cate un pat (25 lei) si am acceptat. I-am anuntat si pe ceilalti unde suntem dupa care m-am asezat la masa si am inceput sa golesc berea pe care mi-o doream de vreo 20 de ore . Cand au venit si ceilalti s-au gandit sa manance ceva cald, asa ca ne-am instalat in sala de mese si au inceput sa curga comenzile: piept de pui, ciorbe, mamaliguta cu branza, afinata, bere, sucuri, carnaciori... si tot ce-ti poate dori burta. Ne-am intins la vorba discutand despre muntii, trasee, ploaie si ciobani. Proprietarul pensiunii ne aude si intra in vorba cu noi fiind placut surprins sa afle ca suntem de la Clubul Nostru, despre care auzise deja. Ne-a oferit caietul cabanei in care ne-am inscris si ne-a invitat sa il mai vizitam. Marti de dimineata, ne-am suit in masina de Ohaba si am pornit pe acelasi drum pe care venisem, de data asta putand sa il admir. Maria si Anita nu erau insa prea vesele, prima avand rau de masina iar Anita resimtindu-se dupa alimentatia din ultimile zile. In Ohaba, pana la venirea trenului personal am admirat magazinul local in care singuru aliment de incredere era berea si am hranit niste catei iar in Subcetate am poposit la o crasma pitoreasca unde aveau Hategana. Naspa la gust, da' buna pentru a o trece pe lista berilor degustate. A fost o tura sub semnul ploii, dar in final o tura frumoasa in care au fost doua persoane noi: Alex si Bogdan (pe care il cunoscusem in urma cu 2 saptamani, la ziua mea, in Piatra Mare) si ce e cel mai important, toti ne-am intors acasa incantati si bucurosi ca ne-am reintalnit iarasi pe munte. The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29723
Authenticated: 0 Visitors: 689 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |