Alpinet lists - alpinet2k

Salut

> cum era pe acolo???

Petece minuscule de zapada ce se topeau si portiuni
mai serioase de zapada doar prin jgheaburile care se
cheama drumuri de creasta. Asta a fost sambata cand am
coborat noi.

> sunt ceva stine pe sus in care sa poti dormi pe
> drumu dintre predelus si bratocea??

Noi am dormit o noapte la stana de pe Urlatelu unde am
gasit lemne. Cam greu cu locul de cort ca sunt numai
buruieni.

In alta ordine de idei: am urcat joi 5+1 oameni din
Busteni pe Valea Fetii si in creasta unul din noi a
facut dreapta in Baiului ca sa coboare in Poiana
Tapului. Restul am mers in Neamtului. Dpa amiaza ne-a
cuprins lenea asa ca am campat inainte de urcusul de
creasta (spre Rusu) la o stana foarte mare. Vreme
superba (cum am auzit ca a fost peste tot) Dupa 7
seara a inceput sa bata un vant serios care ne-a
intetit focul. S-au mancat carnati la jar si bere de
la zapada iar focul a ars atat de bine incat la urma a
reusit sa topeasca aluminiul de la cutiile de bere (sa
nu va inchipuiti acum ca am lasat gunoaie pe undeva)
Vineri am facut creasta pe un soare care ne-a ars
groaznic. Am plecat f tarziu pe la 10, 40 si am ajuns
deasupra pasului Predelus pe la 16 cand am mancat de
pranz. Apoi, speriati de cat mai avem de mers am
reusit in 2 ore si ceva sa parcurgem Sloeru Marcosanu
si sa ajungem pe Urlatelu pe la 8. A treia zi am mers
si mai bine, am urcat in creasta pana in 14 (cu
plecare de la stana la 10.00) - parcurgand muntele
Cioara si urcusul prin padure si apoi pe curba lina
pana in stanga Vfului Grohotis. Noi am facut stanga
spre Cheia si am coborat pe sub Babesu (impresionant
urcusul de pe versantul sau sudic, ne-am bucurat
treibil ca nu a trebuit sa-l facem si pe asta cu
rucsacii). Coborarea prin padure spre Cheia de vis. Pe
crengile copacilor frunzele verde crud stateau
inmanuncheate cu suratele lor uscate. La un moment dat
m-am gandit cum ar fi daca ai sta o zi intreaga
nemiscat in drum, pe una din curbele acelea line ca in
povesti, rezemat de maulu de pamant, privind freamatul
netulburat al naturii. Noi trecem mai mult sau mai
putin nepasatori prin mijlocul ei si toate acele
minunatii raman acolo, eterne parca...
Venind la vale ne-am intalnit la ultima cotitura si cu
primele fete umane dupa 3 zile de pustietati, niste
maturi cu burtica plecati la cules de floricele. Mai
devreme daduse peste noi si mirosul de gratar si
muzica de la masini... in Cheia era suprapopulatie
iesita la iarba verde. La iesirea din padure un
soricar simpatic ne-a latrat periculos rau de tot. Ce
ne-am mai speriat!
Prietenii mei au ramas la cort peste noapte in timp ce
eu am luat ceva ocazii spre a ajunge mai repede acasa
sa-mi oblojesc groaznicele bataturi facute de bocancii
mei de iarna... ca, de', auzisem si eu ca inca mai e
zapada si mi-am omorat picioarele pe smocuri lunecoase
de iarba maronie - cam asa a fost tot drumul.
Ce-i drept si bocancii, desi buni, imi sunt cam mari
si va trebui probabil sa renunt la ei chiar si pentru
iarna... Sunt niste Kayland luati de la Surmont anul
trecut, nr.44, cu care am facut Kackar in 2002 si
iarna asta la noi. Daca e cineva amamtor...
Cam asta a fost vacanta muncitorului de mine.

Zile senine (si nu prea calduroase)
Radu Popescu

> hai numai bine
> si primavara placuta!!!!!????

Login or register to comment