Prin "munte" intelege fiecare ce simte ca e-n stare sa faca pe munte. In
sfirsit, n-are rost s-o mai lungim. Mie tot nu mi-ar place sa merg cu ghid.
Depinde din ce perspectiva privesti spre munte. Ti-ai pus vreodata problema
ca ai putea incerca sa ajungi si tu la fel de experimentat ca un ghid? Ca
astia sint tot oameni si nu cine stie ce extraterestri super-puternici. Mie
mi se pare cumva "ciudat" sa-mi aiba cineva de grija pe munte.
Mai am o intrebare: Citi din ghizii de care vorbesti au mers la rindul lor
cu ghid? Citind "Cuceritorii Inutilului" aflam ca Lionel Terray, care ramine
unul din cei mai celebri ghizi, a invatat muntele singur-singurel, sau
impreuna cu prieteni la fel de experimentati ca si el. Se vede de aici ca,
intradevar, depinde mult din ce pespectiva privesti "muntele". Adica sint
doua variante: ori vii in vizita la munte(caz in care apelezi la serviciile
de gazda ale unui ghid) ori incerci sa te simti ACASA pe munte.
Nu fac apologia mersului pe munte in necunostinta de cauza. Trebuie sa
inveti, sa citesti carti, sa iei aminte la sfaturile celor mai
experimentati, sa inveti la rindul tau din propriile greseli, dar mie, cel
putin, tot nu mi-ar placea sa merg "ghidat". Sa nu se inteleaga de aici ca
ii dezaprob pe cei care apeleaza la serviciile ghizilor. Pur si simplu
incercam sa inteleg care este motivatia lor.
Legat de cei trei ani de risc mare prin care trece fiecare incepator, am
auzit-o si eu de la altii, mai batrini. Privind in urma (merg de vreo 20 de
ani pe munte
) imi dau seama ca aceasta delimitare de 3 ani nu este chiar
o gogorita. Tin minte ca prin 1984 alergam (la propriu) cu niste prieteni pe
Brina Suspendata din Peretele Vulturilor ca sa facem jonctiunea intre doua
trasee care intersectau aceasta brina (vroiam parca sa ajungem la Fisura
Multdorita dupa ce urcasem primele lungimi din Policandru). Tzopaind noi pe
acolo am dat de niste cataratori mult mai in virsta decit noi care mergeau
foarte atent, incet si tinindu-se de jnepeni. I-am depasit in forta,
dispretuindu-i putin pentru incetineala lor. Ei n-au spus nimic. Pe seara,
la refugiu, ne-am reintilnit si atunci unul dintre ei mi-a spus despre
riscurile primilor 3 ani de alpinism si despre faptul ca daca o sa trec de
perioada respectiva am toate sansele sa traiesc mult
. Mi-a mai spus ca
peste vreo 10 de ani si eu voi merge tinindu-ma de jnepeni pe Brina
Suspendata si asta nu din cauza ca nu voi mai putea alerga ci pt. ca voi
privi si simti altfel muntele. A avut dreptate.
- catalin
|
| A photo [Not found] |
|
An article Valea Jepilor, submitted by Cătălin Olteanu - Nume incorecte, confuze, de trasee turistice Jepii Mici/ Jepii Mari versus
Valea Jepilor/ poteca Schiel, poteca Urlătorilor Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)
Subiectul a fost dezbătut pe lista Alpinet în 2003. O întrebare despre această dilemă pusesem şi eu în urmă cu vreo doi ani. Nu am participat la dezbateri; am aşteptat părerile "bucegiştilor". Nu le mai caut acum în arhiva listei, să redau păreri pro şi contra. Revin însă la subiect, căci, introducându-mi şi ordonându-mi în calculator bibliografia montană ce o posed, am dat de un articol cu această temă - eu spun că pertinent (îmi aminteam vag ceva, undeva, cândva). E în revista Munţii Carpaţi, nr. 10, pagina 43, scris de Radu V. Cotta, acel pasionat, meticulos şi altruist montaniard, a cărui inimă, la fel cu cea a lui Nae Popescu, s-a oprit pe munte, în acelaşi an. Ică Giurgiu, în Munţii Carpaţi, numărul 30, ne aminteşte succint CV-ul montan al acestor montaniarzi model. Pentru cine are răbdare şi... |
|
| A trail
|
|
) imi dau seama ca aceasta delimitare de 3 ani nu este chiar
Re: @ Mersul cu ghid
