Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Gabi Dragomir <g...@yahoo.com>
Data: Joi, 20 Ian 2005, 2:06
Subiect: [a] Despre boala de altitudine sau raul de munte
Pentru ca am un extras despre boala de altitudine, printre documentele mele, m-am gandit ca daca tot a fost abordat acest subiect, sa va dau si voua sa cititi si sa intelegeti efectele acesteia.

,, Presiunea atmosferica devine un factor de stress fiziologic doar in cazul altitudinilor ridicate cand efectul sau se combina sinergic cu cel al altor parametri meteorologici, generand boala de altitudine sau raul de munte.

Aceasta stare meteoropatologica cuprinde un ansamblu de reactii fiziologice induse ca urmare a expunerii intr-un mediu hipobaric, caracteristic atmosferei marilor inaltimi. Intensitatea lor este determinata de nivelul hipoxiei (insuficientei respiratorii de oxigen) care variaza in functie de valoarea presiunii partiale a oxigenului din aerul inspirat (pO2), ce isi modifica calitatile pe masura scaderii altitudinale a presiunii atmosferice. Astfel, in conditiile hipoxiei progresive de altitudine, componentele sistemului nervos genereaza primele simptome de disfunctionalitate fiziologica care, treptat, afecteaza echilibrul functional al intregului organism.

In acest sens, s-a constatat ca, la altitudini medii (2000 m), sistemul nervos central si analizatorii se gasesc intr-o stare de hiperexcitabilitate, atat in timpul zilei, cat si in timpul noptii. Aceasta se datoreaza cresterii pragului de hiperexcitabilitate a simturilor cutanate (manifestata prin cresterea sensibilitatii tactile a intregii suprafete corporale), amplificarii gradului de sensibilitate gustativa, scaderii perioadei de latenta a contractiei musculare si accentuarii functiilor si reflexelor analizatorului vizual. Pe de alta parte insa, aceasta stare de hiperexcitabilitate corticala are si efecte adverse datorate atenuarii functiei de echilibru, scaderii pragului de reactie la substante inhibitorii sau accentuarii insomniei si viselor terifiante care genereaza cefaleea nocturna, exacerbata de somn.

La altitudini mai mari de 2000 m, starea de hiperexcitabilitate nervoasa se atenueaza treptat, pentru ca, la altitudini cuprinse intre 4000 si 6000 m sa-si inverseze manifestarile, transformandu-se intr-o stare de hipoexcitabilitate somatica si vegetativa, caracterizata prin cresterea cronaxiei oculare (timpul de reactie al ochiului uman necesar adaptarii la lumina sau intuneric), diminuarea campului vizual stereoscopic, anularea sensibilitatii cutanate la presiune, disparitia simtului gustativ si, nu in ultimul rand, atenuarea functiilor auditive si vestibulare ca urmare a profundelor modificari biochimice (scaderea glucozei) produse la nivelul creierului.

La altitudini de peste 6000 m, organismul uman incepe sa manifeste primele semne clinice de intoleranta hipoxica. Mai intai, apar modificari impresionante ale starii psihice, manifestate prin ilaritate, euforie, veselie, logoree, explozii emotionale de ras si plans, insubordonare, aparitia halucinatiilor si ideilor fixe ce pot duce la agresivitate comportamentala. Argumentarea devine greoaie, auto-motivatia scade substantial, iar adaptarea la noi situatii se face incomplet si tarziu. De asemenea, activitatea motorie devine deficitara in sensul ca: ritmul executiilor se diminueaza, lipsa de coordonare afecteaza precizia gesturilor, iar accesele de tremuraturi se intensifica. Pe acest fond neuro-motor profund inhibat, apar manifestari de tip astenic, reprezentate prin oboseala mintala, scaderea capacitatii de memorare, diminuarea pragului perceptiei senzoriale care, in final, degenereaza intr-o stare de stupoare, prostatie, letargie, paralizie, coma, iar daca anoxia (lipsa oxigenului
inspirat) continua, se instaleaza moartea.

La nivelul aparatului respirator, efectul hipoxiei, datorat scaderii altitudinale a presiunii partiale a oxigenului (pO2), se combina cu cel al coeficientului respirator, datorat modificarii proportiei de amestec a gazelor din compozitia aerului inspirat, ca urmare a scaderii altitudinale a presiunii atmosferice. Din aceasta cauza, la inceput se declanseaza mecanismul de restructurare a functiei respiratorii, caracterizat prin modificarea amplitudinii si frecventei respiratiei (hiperventilatia), iar apoi, pe masura accentuarii hipoxiei si hipocapniei (scaderii continutului de CO2 din sange), se activeaza mecanismele de reglare a respiratiei tisulare, care modifica procesele de difuziune si transport celular ale gazelor.

Hiperventilatia, caracterizata prin cresterea debitului respirator din unitatea de timp, apare ca reactie reflexa, asociata hiperexcitabilitatii nervoase de altitudine. Ea se declanseaza dupa un interval de cca. 1-2 ore la altitudini de 0-2000 m, in cateva minute intre 2500 si 3000 m inaltime si aproape instantaneu la altitudini mai mari de 5000 m, iar odata instalata, ea se accentueaza rapid pana cand ajunge sa se stablizeze la un nivel maxim ce caracterizeaza starea de aclimatizare hipoxica a respiratiei. Amplificarea hiperventilatiei determina totodata si reducerea corespunzatoare a capacitatii vitale (volumul respirator VR), care se diminueaza cu 4 7 % la altitudini de 1500-2000 m, 10-15 % la altitudini de 4000-5000 m si 20-25 % la inaltimi ce depasesc 6000-7000 m, precum si modificarea schimbului respirator al celor doua gaze componente ale aerului (O2 si CO2), in sensul scaderii presiunii lor partiale nu numai din aerul inspirat (pO2 si pCO2), dar si din aerul alveolar (pAO2
si pA CO2), considerandu-se ca valoarea de 30 mm Hg a pAO2 este limita maxim admisibila pe care oamenii neantrenati o pot atinge la altitudini de cca. 5000 m.

Hipocapnia de altitudine este un fenomen fiziologic derivat hipoxiei si se datoreaza scaderii presiunii partiale a CO2 din sange, in vederea limitarii efectelor hiperventilatiei care, altfel, ar determina eliminarea in exces a CO2 din sange, afectand grav coeficientul schimbului gazos al organismului. Ca urmare a modificarii gazoase impusa de hipocapnia de altitudine, in mediul sanguin se produc reactii compensatorii menite sa imbunatateasca nivelul de aprovizionare cu oxigen a tesuturilor vitale. Astfel, in faza reactiei imediate, prin mobilizarea sangelui restant din organele rezervoare (splina), se inregistreaza o usoara intensificare a hematopoezei (productiei de hematii noi) care, la randul sau, determina si cresterea numarului de leucocite (leucocitoza), provocand prelungirea timpului de coagulare a sangelui (hipercoagulabilitate), al carui efect patogen se manifesta prin tendinta aparitiei starii septice in orice rana deschisa; motiv pentru care populatia indiana din
Muntii Anzi, prezinta o foarte ridicata rata a infectiilor.

Hiperventilatia si hipocapnia determina, in mod inevitabil, si deprecierea starii functionale a aparatului cardio-vascular, care actioneaza cu atat mai brusc cu cat ascensiunea este mai rapida. In primul stadiu, scaderea pO2 din sangele arterial determina cresterea frecventei cardiace, marirea volumului sistolic (volumului de sange pompat de inima in timpul unei sistole), cresterea debitului cardiac si sporirea tensiunii arteriale; iar prin cumularea tuturor acestor efecte, cresterea travaliului inimii. In al doilea stadiu, datorita hiperexcitabilitatii corticale de la altitudini mai mari, sistemul cardio-vascular da semne de bradicardie care determina hipertrofierea cardiaca, exprimata prin cresterea dimensionala a cordului drept. In acest sens, studiile de patologie cardio-vasculara au aratat ca morbiditatea de gen, caracteristica populatiilor ce traiesc la mare altitudine, atinge proportii alarmante (12 % din totalul populatiei peruviene), intretinand un activ ritm al
mortalitatii prin infarct miocardic acut deoarece in cazul hipoxiilor severe, de la altitudini mai mari de 6000 m, activitatea cardiaca se intensifica atat de mult, iar hipertensiunea arteriala se accentueaza atat de rapid, incat sincopa cardiaca nu mai poate fi evitata. In plus, data fiind anvergura modificarilor fiziologice impuse de scaderea presiunii atmosferice, la nivelul sistemului endocrin se va instala o stare generala de inhibitie, responsabila pentru diminuarea activitatii glandei tiroide, a secretiilor lactare si a fertilitatii naturale, ceea ce face ca populatiile care traiesc la mari inaltimi, in Muntii Anzi si Himalaya sau Podisul Tibet, sa inregistreze cele mai mari valori ale mortalitatii infantile (99 in Peru, 124 in Bolivia, 144 in Nepal si Bhutan), ca urmare a deficientelor fiziologice dezvoltate in timpul unui defectuos proces de dezvoltare intrauterina si travaliu.''

Cu speranta ca efectele altitudinii nu ne vor afecta prea mult...

Gabi Dragomir
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii