Toti iubitorii muntelui au visat sa vada Alpii si sa urce unele varfuri
ale lor. Si multi si-au indeplinit acest vis. Ca sa parcurg celebra
Haute Route dintre Chamonix si Zermatt, adica sa ma strecor cateva zile
printre uriasii Alpilor, recunosc ca nici nu am indraznit sa visez!
Nici macar pe bocanci, darmite pe schiuri! Acum- pentru mine si
Marlene- Haute Route este "cireasa de pe tort"-ul nostru montan.
Voi face o relatare mai ampla, voi posta imagini. Acum doresc doar
sa fac un scurt rezumat si sa imi indeplinesc datoria de a aduce cateva
multumiri:
- lui Mihai Pupeza -care a avut ideea si a fost motorul,
organizatorul care ne-a ajutat cu harti si documentatie, cu retineri
de locuri la cabane si reprogramarea lor, cu asigurare pt. elicopter, cu
mici cumparaturi care ne-au facut tura mai usoara. Tot el ne-a mijlocit
o placuta si gratuita cazare timp de 5 nopti in Courmayeur, in vila de
protocol a firmei "Grivel-Mont Blanc"
- lui Eugen Popescu - cel care ne-a dus si readus in conditii excelente
de confort si siguranta pe noi doi, pe Cezar Manea si muntele nostru de
bagaje si ne-a coplesit cu multe gesturi amabile,
-lui Puiu Dimache din Roma, care ne-a fost un excelent ghid pe Haute
Route, competent, prudent si dornic si el sa terminam tura,
-lui Adi Iordan din Lyon care a fost alaturi de noi in "perioada
italiana" a antrenamentelor si aclimatizarii, care ne-a impartasit din
experienta sa in ture la peste 3.000 m.
- lui Cezar Manea care in drum spre casa ne-a oferit o excelenta zi de
odihna si relaxare in casa fiicei sale dintr-o superba statiune de langa
Innsbruck,
-britanicului Ed Jackson, bun prieten si camarad de ture al lui Mihai,
cel mai tanar si mai neobosit din "trupa",
-veteranului italian Vieri- vechi camarad de ture al lui Mihai si al
lui Puiu- pentru incercarea de a ne insoti....
Regretam ca doar 5 din cei 9 am ajuns pana la final, adica la Zermatt.
Regretam ca din cauza pericolui de avalanse, n-am putut parcurge si
primele doua etape din cele sase ale rutei clasice franco-
elvetiene.(exista si una franco -italiana de 9 zile - Chamonix-Cervinia
si varianate ale fiecareia- usor de gasit si studiat cu Google). Am
"sarit" asadar peste etapa 1-Argentiere- Trient Hut si etapa 2- Trient
Hut- Champex. Caci chiar pe acel tronson au fost atunci avalanse cu
victime. Adi Iordan ne poate da link-ul unde sa citim relatarea
tragediei in care a fost implicat si ghidul unui grup si cabanierul de
la Trient care l-a salvat.... Dar am compensat asta cu turele realizate
in cele 4 zile de aclimatizare, urcand si cu mijloace mecanice, dar si
pe "foci" si apoi facand coborari de vis si pe partii amenajate dar
"hors-piste". In prima zi in Franta, pe ghetarul Argentiere - apoi in 3
zile in Italia, din Breuil-Cervinia pe Breithorn -vest 4.165m, in pasul
Teodulo- 3.317 m si in pasul Serena- 2.547 m
Practic am parcurs doar etapele 3-6 din ruta clasica, intrand in
traseu pe la Bourg St. Pierre
6 mai: Bourg Saint Pierre- cabana Valsorey- 6 ore,
7 mai: cabana Valsorey- cabana Vignette - "comprimand" etapele 4-5
intr-una singura de 13 ore:, 'sarind peste cabana Chanrion.
8 mai: cabana Vignette- Zermatt- 12 ore.
Rezum in cateva idei ce m-a impresionat mai mult in tura asta:
- prietenia care ne-a unit pe cei 9 membri ai echipei (7 car-isti);
unii nu ne vazusem sau doar o data- pana atunci,
- lunga coborare pe schiuri de la 4.165 (de pe Breithorn-vest) pana in
parcarea din Cervinia-2.050 m!,
- ziua de antrenament prin zapada intacta si intr-un decor de neuitat de
pe Val Serena,
- ultima, mult dorita si "interminabila" coborare de 3 ore din Col de
Valpelline- 3.562 m pe ghetarii Stockji, Tiefmatten si Zmutt, adica pe
langa fascinantul Cervino-Matterhorn -avandu-l la inceput in fata
noastra, apoi in dreapta si in final ramanand in urma. Nu se poate uita
acea "evolutie" in viraje printre praguri glaciare, seracuri, crevase si
nici avalansa ce a cazut in spatele nostru din ghetarii atarnati de
celebrul Perete Nordic.
Ne bucuram ca DVA-urile le-am folosit doar ca antrenament si ca ca am
folosit doar o data o sonda de avalansa, doar ca atela de consolidare
a schiului ce i s-a rupt Marlenei cu cca 1/2 ora inainte de a a ne pune
schiurile pe rucsaci.
Ne bucuram ca vremea a tinut cu noi: dupa multe zile in care pe sus a
nins, a reaparut soarele cand noi am sosit la Chamonix si ca prognozele
sumbre s-au adeverit doar cand ne sarbatoream reusita cu cate o bere pe
o terasa din Zermatt.
Va dorim tuturor sa aveti parte de bucurii similare,
Dinu si Marlene Mititeanu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Nu există comentarii pentru acest mesaj
