Liste Alpinet - alpinet2k

Traseu: nemarcat, uşor, drum forestier (28 km) în coborîre Durata: 6-7 ore



Deşi este un traseu de "vale", el poate da numeroase satisfacţii drumeţilor, oferind prilejul străbaterii defileului Lotrului în cel mai pitoresc sector. De la Vidra urmăm şoseaua de contur a lacului spre nord-vest şi, ocolind cîteva pîraie ce se varsă în lac, ajungem după 4 km la barajul Vidra. Barajul, format din anrocamente, nu are măreţia barajelor de beton, mai ales cînd este privit dinspre lac şi aceasta pentru că partea din amonte este în cea mai mare parte acoperită de ape. In vecinătatea sa, pe malul opus, debuşează apele aduse printr-o galerie din reţeaua de captări nord, sub forma unei cascade albe, înspumate (vizibilă cînd nivelul lacului este mai scăzut). Incîntaţi de moderna arhitectură a casei de supraveghere a barajului, începem coborîrea în serpentine, către partea din aval a barajului. Urmează o ramificaţie a şoselei, noi urmînd-o pe cea din stînga (spre vest). În dreapta, drumul betonat duce la fosta carieră "Chioara", de unde au fost extrase blocurile de piatră pentru baraj. Privind imensul gol creat în munte cu ajutorul dinamitei şi al excavatoarelor uriaşe, precum şi drumul pe care "şoferii iadului" au transportat anrocamentele, avem imaginea forţei omului din zilele noastre.

De pe aceste serpentine privim în ansamblul său barajul dinspre aval, putînd aprecia dimensiunile sale, comparabile cu ale unui munte. Continuăm coborîrea şi în curînd ajungem lîngă albia seacă a Lotrului. Şoseaua se aşterne de-a lungul văii, pe versantul stîng.

La Gura Steajei se varsă în Lotru pîrîul Steaja, ce-şi adună apele de sub Piatra Albă. De acolo versantul stîng devine un adevărat perete continuu, în care atîrnă într-un echilibru fragil blocuri de piatră. Versantul drept este mai domol, fiind acoperit de o pădure deasă de molid. Lotrul s-a înfiripat din nou sub forma unui pîrîiaş, îmbogăţit de apele unor afluenţi mici, rămaşi necaptaţi. După 10 km de la plecare, întîlnim pîrîul Haneşu, în lungul căruia urcă un drum forestier cale de 6 km, iar apoi o potecă, marcată cu triunghi albastru, care ajunge pe Vîrful Cristeşti.

Depăşind defileul din ce în ce mai strîmt al văii, ajungem după alţi 3 km la Gura Balindrului, unde îşi aduce apele în lacul Balindru un pîrîu mai mare - Balindru - în lungul căruia urcă, de asemenea, un drum forestier pe o distanţă de 9 km. De la vărsarea pîrîului în lac, porneşte spre nord-est, urcînd Muntele Furnica, o potecă marcată cu bandă albastră, care ajunge la casa de vînătoare Dobrunu, ocolind pe curbă de nivel pantele Muntelui Stricatu. Pentru informare, menţionăm că acest traseu, de un pitoresc deosebit, poate fi parcurs în 3-3½ ore, dar iarna se recomandă prudenţă. Acum acest traseu se desfăşoară în cea mai mare parte pe un drum forestier, iar marcajul se distinge foarte greu.

Peste lac sc desfăşoară un elegant viaduct, pe care şoseaua noastră trece spre versantul drept, ajungînd după cîteva zeci de metri la nivelul barajului. Barajul şi podul reprezintă aici, în pustietatea muntelui, un simbol al îmbinării creaţiei umane cu ceea ce a zămislit natura. In aval de baraj, Lotrul rămîne pentru a doua oară un firicel de apă ce se strecoară într-o albie prea mare pentru el. Şoseaua îl urmăreşte pe sub albul pereţilor de pegmatit, în care sclipesc foiţele de mică, o adevărată bogăţie a acestor munţi. Ne aflăm acum în zona exploatării miniere de mică şi feldspat, traversăm un pod mic de beton, ajungînd din nou pe malul stîng. Trecem pe lîngă instalaţiile de prelucrare a minereului şi pe lîngă gurile a numeroase galerii ce au ciuruit munţii. De jos, din şosea, abia se zăreşte sus, în versantul drept, colonia "Cataracte" a minerilor, la care se ajunge pe o şosea ce se desprinde în vecinătatea podului mic de beton.

După circa 500 m, în aval, traversăm iar Lotrul pe versantul drept, pe un viaduct de beton, aruncat ca un arc peste apele rîului ce se zbat între blocuri uriaşe de pegmatit. Trecem pe lîngă "Zidul lui Manole" ce apără soseaua de avalanşele de bolovani aduse de un mic vîlcel, apoi ne îndreptăm o dată cu Lotrul, spre est. În acest sector şoseaua se menţine la înălţime, mult deasupra rîului ce coboară în cascade. Pădurile de pe versanţi au din ce în ce mai mult fag şi pe alocuri mesteacăn şi paltin, anunţîndu-ne că am coborît aproape 400 m diferenţă de nivel, de la barajul Vidra. Trecem pe lîngă Gura Hoteagului, aflată pe malul stîng, iar de la Gura Dobrunului şoseaua se îndreaptă spre sud, prin valea ce se lărgeşte, ajungînd după alţi 4 km la Voineasa.