Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Peter Lengyel <l...@yahoo.com>
Data: Luni, 26 Ian 2004, 1:01
Subiect: @ 3 fragmente cu capre negre din Muntii Rodnei
Stimati colegi,

Aveti aici cateva detalii despre caprele negre din
Muntii Rodnei, scrise de dl Beres.

Ele provin din:
1. Fragmentul despre capre negre din lucrarea
"Importanta rezervatiei Pietrosul Rodnei pentru zona
cinegetica a Maramuresului" lucrare aparuta la pg.
46-51 in volumul "Ocrotirea habitatelor naturale si a
faunei de interes cinegetic", studii si comunicari,
vol. 1, Acta Cinegetica Romaniae, Bucuresti, 1997,
publicatie editata de Societatea Cinegetica Romana.

2. Fragmentul despre capre negre din cartea "Fauna de
vertebrate a Maramuresului", aparuta in anul 2000 la
Cluj, la Editura Dacia.

3. Traducerea (facuta de mine seara asta) a
articolului "Despre capra neagra din Pietros", din
revista de limba maghiara Erd lyi Nimr d, anul 2, nr.
1, ianuarie-februarie 2000, pg. 5-7, articol pe care
l-am primit in seara asta de la autor, in scopul
traducerii si punerii lui pe lista.

Pentru a intelege cine este autorul acestor texte,
aveti aici si o scurta introducere:

Dl. Beres Jozsef, este biolog, acum pensionar, fost
muzeograf la Muzeul de Stiintele Naturii din Sighetu
Marmatiei. Este persoana care stie cel mai mult despre
situatia faunei in Maramuresul Istoric (partea din
Maramuresul Istoric care a ramas in Romania), ceea ce
geografic cuprinde depresiunea Maramures cu baznele
Izei, Viseului si marginite de Tisa, granita actuala,
si rama montana inconjuratoare: Muntii Ignis, Gutai,
Lapusului, Tibles, Rodnei si Maramuresului.

In anii frumosi ai copilariei mele, am invatat extrem
de multe de la dansul, incepand cu clasa a 5-a stateam
pe la Muzeu aproape zilnic, ma uitam la diferitele
exemplare din colectia stiintifica, ajutam la
impaierea diferitelor animale care ajungeau la Muzeu.
Mergeam frecvent la inelat pasari (dl. Beres si un
grup de 5 copii, ulterior adolescenti si tineri, care
stateam in blocuri invecinate cu cel in care locuieste
si dansul), intindeam plasele ornitologice, sau inelam
puii pe care ii scoteam din cuib, uneori si de la
inaltimi de 20-30 de metri de pe arbori. Frecvent
mergeam la observat de pasari, plimbandu-ne cu
binoclurile pe malul Izei sau al Tisei, prin mlastini,
balti, prin padurile Muntilor Ignis.

Era un parteneriat functional, noi il ajutam cu
prinderea de pasari si alte animale, el ne arata
secretele vietii de naturalist. Am invatat
fotografierea, utilizarea teleobiectivelor si a
inelelor intermediare, folosirea imaginilor
diapozitive, am primit nenumarate carti imprumut, din
camera plina cu carti care pe vremea aceea mi se
pareau o valoare incomensurabila. Pot sa zic clar ca
daca dl. Beres nu ne "deschidea ochii" asupra naturii,
noi, chiar daca eram foarte mult atrasi de natura ca
si majoritatea copiilor, ramaneam niste necunoscatori
si sigur gaseam pe parcurs alte preocupari. Asa ca pot
sa-i multumesc pentru ceea ce a facut in acea perioada
a copilariei noastre, pentru mine si pentru ceilalti
baieti din grupul nostru.

In acea catastrofala perioada a sfarsitului de
comunism in Romania, cand nu era paine, primeam 5 oua
pe luna de persoana, nu era carne, nu era zahar, ulei,
cafea, ciocolata, cand nu puteai calatori in
strainatate decat eventual odata la 2 ani, cand pentru
o butelie de aragaz stateau cozi de mii de oameni zile
si nopti geroase in sir, cu capace de butelii legate
cu lanturi, cand se facea concurs intre judete cine
economiseste mai multa lumina, ceea ce insemna ca
elevii stateau sa-si faca temele la lumanare, cand nu
visam sa am vreodata macat 10 % din ce am acum sau din
ce am vazut pana acum, totusi, noi eram foarte
fericiti. Si asta in mare parte din cauza Muzeului, a
acvilelor, bufnitelor si sorecarilor, a viperelor din
Ignis si tritonilor din baltile de peste tot, a
parsilor si ursilor de pe dealul Solovan.

A fost o perioada frumoasa a vietii.

Aveti mai jos cateva fragmente despre caprele negre
din Muntii Rodnei, scrise de catre domnul Beres.

1. Acum cateva zile, dl. Beres mi-a aratat o lucrare a
dansului (pe care am mai citit-o candva), avand titlul
"Importanta rezervatiei Pietrosul Rodnei pentru zona
cinegetica a Maramuresului" lucrare aparuta la pg.
46-51 in volumul "Ocrotirea habitatelor naturale si a
faunei de interes cinegetic", studii si comunicari,
vol. 1, Acta Cinegetica Romaniae, Bucuresti, 1997,
publicatie editata de Societatea Cinegetica Romana.

Transcriu aici o parte a acestei lucrari, cea
referitoare la situatia caprelor negre in Muntii
Rodnei, cum a fost infiintata rezervatia, cum au
disparut si apoi cum a crescut populatia lor dupa
repopulare:

"Ideea si meritul de a infiinta o rezervatie naturala
in Muntii Rodnei revine botanistilor. Renumitii
botanisti romani Al. Borza si maramureseanul A. Coman,
inca din anul 1920 sustin necesitatea de a infiinta o
rezervatie, o zona ocrotita in jurul varfului
Pietrosul Rodnei, cateva zeci de hectare "gol de
munte" (etajul alpin) (sic! unii il considera etaj
subalpin, Peter Lengyel), pentru flora alpina deosebit
de bogata si luxurianta, cu multe varietati si
endemisme. Aceasta dorinta se realizeaza in anul 1932,
pe o suprafata redusa, de 183 de hectare, ca
rezervatie botanica. Aceasta mica suprafata ocrotita
nu a reusit sa influenteze in mod pozitiv fauna
cinegetica din zona, astfel incat drept consecinta
caprele negre au disparut cu desavarsire din intregul
masiv chiar in acea perioada.

Rezervatia a fost reorganizata in anul 1964 pe o
suprafata de 2.700 de hectare, pazita de trei paznici.
Suprafata rezervatiei a fost marita de doua ori,
ajungand la marimea actuala de 3.300 de hectare. In
anul 1980 programul M. A. B. a inclus rezervatia
Pietrosul Rodnei in reteaua internationala a
rezervatiilor biosferei.

Rezervatia Pietrosul Rodnei este o rezervatie
complexa, suprafata ei remarcabila, permitand
readucerea speciilor de vanat disparut din aceasta
parte a Carpatilor Romaniei. Regimul din rezervatie a
asigurat linistea la o serie de specii de vanat si s-a
obtinut un efectiv optim pentru conditiile ecologice
existente in Carpati.

Tratarea speciilor de vanat existente in Pietrosul
Rodnei o incepem cu capra neagra (Rupicapra rupicapra)
- specie care dupa cum a fost amintit a disparut
definitiv din fauna Muntilor Rodnei in anii 1930 -
repopularea incepand abia in anul 1964. Cu acest
capitol nu ne ocupam, deoarece aceasta problema a fost
detaliat tratata de dr. Horia Almasan, care a avut
meritul primordial in acesta actiune. Dar si alti
autori (Bud N., Nadisan I.) (4, 9, 10) s-au ocupat cu
aceasta problema.

Aceasta repopulare a reusit excelent la sfarsitul
anilor '70 inceputul anilor '80 s-a constatat chiar o
suprapopulare a rezervatiei, au fost observate
ciopoare de 50-55 de exemplare. Acest fenomen si-a
gasit rezolvarea de la sine, caprele negre emigrand
spre est, de-a lungul crestei principale. Astfel avem
date concrete si observatii personale din zona
centrala a masivului Rodnei, Puzdrele, Piatra Rea si
chiar partea estica a Muntilor Rodnei, Zona Ineului.
Organele silvice din Bistrita au semnalat si pe
crestele sudice ale masivului Corondis, varful La Tap
etc. In mod practic nisele ecologice corespunzatoare
ale Muntilor Rodnei sunt ocupate de capre negre.
Nucleul de baza se gaseste in interiorul rezervatiei
de unde, prin migrare, tot masivul este infiltrat cu
capre.

In perioada cand numarul exemplarelor de capra neagra
a atins apogeul, efectivul a depasit 300 de exemplare
(in evidentele Inspectoratului silvic anul 1988
figureaza cu 300 de exemplare, iar in anul 1995 sunt
trecute 85 de exemplare). Pe baza observatiilor
noastre datorita slabirii pazei (ani de zile a
functionat un singur paznic, in anul 1993 a fost
angajat inca un paznic) si vigilenta organelor silvice
a scazut, efectivul s-a diminuat vizibil, ajungand la
85 de exemplare.

Parerea noastra este ca aceasta scadere este cauzata
de braconajul intens chiar si in interiorul
rezervatiei. Este necesar ca in scurt timp, rezervatia
sa fie stapanita si condusa de un singur organ
competent si paza sa fie intarita, ajutata fiind si de
organele silvice. Masurile se cer a fi foarte urgente
fiindca rezervatia Pietrosului este unicul factor
pentru mentinerea acestui vanat pretios in Muntii
Rodnei. (...)"

2. Cea mai importanta lucrare a domnului Beres este
cartea intitulata "Fauna de vertebrate a
Maramuresului", aparuta in anul 2000 la Cluj, la
Editura Dacia. Lucrarea este publicata impreuna cu un
geograf, Gavril Ardelean.

In aceasta lucrare, situatia caprei negre in
Maramures, respectiv in singurul sau habitat din zona,
in Muntii Rodnei, este tratata la paginile 300-301:

"Element european (Vasilu si Sova, 1968), politipic,
raspandit insular pe culmile cele mai inalte ale
muntilor inalti din Europa: sunt cunoscute patru
subspecii (sic! 9 sau 10 subspecii, Peter Lengyel),
dintre care subspecia nominata se afla in Alpi, iar
subspecia R. r. carphatica Couturer (sic! "carpatica"
se scrie in acest fel, fara h, la aceasta subspecie,
iar "Couturier" se scrie in acest fel, Peter Lengyel)
in Carpati, inclusiv in Romania.

Este mentionata inca in literatura veche, mai precis
Kardos (cit. Szil gyi, 1876) o include in lista
faunistica a Maramuresului la sfarsitul secolului al
XIX-lea, cu mentiunea "cel mai sigur la Pietrosul
Borsei". De-a lungul timpului, revistele de vanatoare
fac referiri la trofeele colectate din Muntii Rodnei.
Din literatura cinegetica (Comsia, 1957), putem sa
mentionam cateva trofee remarcabile: record mondial la
expozitia internationala de la Viena (1910), coarnele
provenite de la Piatra Rea (Muntii Rodnei) in anul
1900 cu o lungime de 35 cm; locul III la Expozitia de
vanatoare de la Leipzig (1930) - o pereche de coarne
din 1907, lungi de 31, 80 cm, provenite din Pietrosul
Rodnei; locul 10 la expozitia cinegetica de la Berlin
(1937) - coarne provenite de la Piatra Rea, lungi de
36 cm (1897).

Toate acestea confirma in modul cel mai convingator
calitatile incontestabile ale populatiei de capre
negre din Maramures (Almasan si Nadisan, 1983).

Din pacate, dupa Primul Razboi Mondial multe arme au
ajuns in maini iresponsabile, care au decimat
efectivul de capre negre din zona. Ultimul exemplar de
capra neagra din Maramures a fost capturat, dupa unii
autori in anul 1924 (Almasan), iar dupa cei mai multi
autori in anul 1932. Se pare ca acest ultim exemplar a
fost impuscat sub varful Pietrosul Rodnei, intr-o
trecatoare care exista si astazi. Repopularea cu capre
negre a inceput in anul 1964 si s-a terminat in anul
1970. Exemplarele pentru recolonizare provin din
Bucegi, Piatra Craiului si Retezat. In total au fost
prinse 16 exemplare adulte si 8 iezi (sic! 19
exemplare adulte si 42 de iezi, dintre care au
supravietuit "perioadei de acomodare" doar 15 adulti
si 9 iezi, care au fost eliberati, Peter Lengyel, dupa
date din bibliografie), care au fost tinute intr-un
tarc pe Fata Pietrosului Rodnei, de unde au fost
eliberate dupa o scurta acomodare. A rezultat o
populatie foarte viguroasa care in anul 1989 era
estimata la peste 300 de exemplare (sic! circa 500 de
exemplare, dupa parerea domnului Panzariu, fost sef de
ocol la Borsa, cifra acceptata in discutii si de dl
Beres). Caprele negre s-au raspandit in tot masivul
Rodnei, ocupand toate habitatele favorabile dintre
Pietrosul Rodnei si Ineu, bastionul estic al aceluiasi
masiv. Din pacate, dupa 1989, braconajul s-a
intensificat, iar efectivul de capre negre s-a redus
drastic. In evidentele silvice privind evaluarea
vanatului in anul 1998 figura un numar de 160
exemplare, dar, dupa observatiile noastre, aceasta
cifra este exagerata.

Caprele negre din Muntii Rodnei necesita o protejare
mult mai sustinuta pentru salvarea acestei populatii
valoroase."

3. Cea de-a treia lucrare despre capre negre, scrisa
de dl B res J zsef, a aparut in revista de limba
maghiara Erd lyi Nimr d, anul 2, nr. 1,
ianuarie-februarie 2000, pg. 5-7, avand titlul "Despre
capra neagra din Pietros". Aveti aici o traducere a
textului, facuta de mine:

Muntii Rodnei reprezinta cel mai impunator masiv din
Carpatii Orientali, de la Tatra la Bucegi. Creasta
principala depaseste altitudinea de 2000 de metri, dar
multe varfuri sunt mult mai inalte, astfel Pietrosul
Mare are 2303 m, Ineu 2279, Buhaiescu Mare 2268,
Puzdrele 2188 etc. Acest brau alpin reprezinta un
habitat excelent pentru antilopa de munte a Europei,
asa cum capra neagra este denumita frecvent in
literatura cinegetica, cu toate ca ele formeaza o
familie aparte, cea a caprelor negre (sic!, caprele
negre apartin familiei Bovidae, subfamiliei Caprinae,
Peter Lengyel)!

Caprele negre populeaza muntii inalti ai Europei, din
Pirinei pana in Caucaz, si Asia Mica in Muntii Taurus
(Toros) si Muntii Pontici. Traiesc exclusiv in muntii
inalti, de aceea populatiile din diferite masive sunt
ecologic izolate, deoarece pentru capre negre
campiile, dealurile sau zona muntilor scunzi ce
despart muntii inalti reprezinta obstacole de
netrecut. Din acest motiv, populatiile din diferiti
munti sunt despartite unele de altele, astfel ca apar
diferente de culoare, dimensiune etc., pe baza carora
zoologi deosebesc noua subspecii, astfel si capra
neagra din Carpati, denumita Rupicapra rupicapra
carpatica. Alti cercetatori nu accepta aceste
diferentieri, si subspecia de la noi o includ la forma
nominata din Alpi, Rupicapra rupicapra rupicapra.

Habitatul principal al caprei negre este zona de gol
de deasupra limitei padurii, etajul subalpin acoperit
de jneapan Pinus mugo, ienupar pitic Juniperus nana,
si etajul alpin stancos sau inierbat.

Se misca pe stanci cu o indemanare incredibila, de
multe ori sare pe polite de-o palma si nu aluneca
niciodata. Este adevarat ca picioarele prezinta
particularitati anatomice speciale pentru a permite
acest mod de viata. In primul rand, articulatia
gleznei este foarte rezistenta, piciorul in totalitate
este foarte musculos, copitele sunt foarte latite
avand marginile de consistenta cea mai tare, zonele
interne mai moi, astfel ca functioneaza ca o ventuza.
Zedtwitz scria: "daca copita aluneca pe marginea
stancii, marginea copitei se poticneste pe
iregularitatile stancii, si retine animalul." Pe
versantii abrupti, la coborare au rol important si
degetele scurte, ale caror varfuri tari se poticnesc
in sol, pe cand pe teren orizontal acestea nu ating
solul! O alta caracteristica este ca cele doua
jumatati de copita se pot roti si una spre alta. Cine
a vazut capra neagra fugind printre stanci, acela
poate intelege intr-adevar adaptarea profunda a
acestor animale la lumea stancariilor. Aici este
acasa, aici se retrage daca presimte un dusman. Se
deplaseaza cu o asemenea viteza in sus pe versantii
abrupti, incat nici un rapitor nu poate sa il ajunga.
Cioporul care se odihneste, este pazit intotdeauna de
1-2 "paznici". In general, stand pe stanci invecinate,
femele batrane supravegheaza zona, iar daca considera
ca apare vre-un dusman, avertizeaza celelalte
exemplare printr-un fluierat strident.

Este interesant ca acest sunet de avertizare este
cunoscut bine si de marmotele care traiesc aici, si ca
fluieratul lor mai puternic este un semnal si pentru
capre negre! Intr-ajutorare reciproca!

Din pacate, numarul caprelor negre a scazut puternic
in Carpati, astfel ca in Carpatii Orientali doar
crestele si varfurile stancoase din Muntii Rodnei au
asigurat un refugiu pentru aceste animale la inceputul
secolului 20. Din pacate, procesul a devenit
ireversibil, luptele Primului Razboi Mondial, armele
cu glont ajunse in maini neavizate, situatiile
neclarificate de dupa razboi au pecetuit soarta
caprelor negre. Dupa cele povestite, se mentioneaza
doua date ca momente ale disparitiei ultimelor
exemplare, astfel 1924 ar fi anul extinctiei caprelor
negre (Almasan), iar altii mentioneaza anul 1932.
Oricum, braconieri au stins viata ultimei capre negre
intr-o trecatoare care leaga fata nordica de cea
sudica, in apropierea varfului Pietrosu. (Referitor la
acest caz, dl Beres a mentionat in seara asta, 25
ianuarie 2004, ca a auzit ca nici nu au impuscat
animalul ci l-au ucis cu lovituri, Peter Lengyel).

Mult timp, specialistii nu au vrut crede ca renumitul
efectiv al caprelor negre din Muntii Rodnei a
disparut! Mai multi au cautat eventualii
supravietuitori, iar un tanar inginer silvic Victor
Ratiu a platit cu viata. In timp ce cauta capre negre,
o avalansa l-a luat in adancuri la 18 februarie 1938,
pe versantul nordic al Pietrosului, intre stancile
Turnului Rosu. Trupul neinsufletit a fost eliberat din
captivitatea zapezii doar la 6 iunie, nu a mai putut
intalni capre negre!

Ironia sortii este faptul ca in acelasi an au disparut
caprele negre din Pietros (1932), cand a fost
infiintata si rezervatia pe 183 de hectare, mai ales
din motive botanice, la recomandarea botanistilor,
pentru protejarea elementelor floristice rare, a
endemismelor. Din pacate, rezervatia de suprafata mica
si lipsita de paza, nu a mai putut ajuta caprele
negre!

Descrierea caprelor negre din Muntii Rodnei este
prezenta in multe locuri in literatura de
specialitate, astfel trofeul de 35 cm al unui exemplar
impuscat in 1900 in Piatra Rea, care la Expozitia
Mondiala de la Viena din anul 1910 a fost calificat ca
record mondial, a fost urmat de masculul impuscat pe
Pietrosu in 1907 care la Leipzig (1930) a primit
premiul III, iar la expozitia din Berlin din 1937, un
trofeu de aici a primit locul zece.

Ideea repopularii caprelor negre s-a nascut la
inceputul anilor '60, a inceput practic in 1964 si s-a
terminat in 1970. Au fost eliberate 24 de exemplare,
efectiv care pana in 1989 a crescut la 350 si a ocupat
si in afara ariei protejate toate habitatele prielnice
din Muntii Rodnei, cum sunt Puzdrele, Piatra Rea, La
Tap, Ineu si varfurile invecinate. Deci repopularea,
chiar daca a avut multe piedici, a fost incheiata cu o
reusita!

Istoria repopularii si descrierea ei ar avea nevoie de
un capitol separat, deoarece a adus la lumina atatea
intrebari ecologice si etologice pana acum necunoscute
sau putin cunoscute si din pacate a produs si o
mortalitate mare lipsa cunostintelor, a experientei,
cautarea de drumuri!

Intre 1962-1964 s-a realizat alegerea zonei si
elaborarea grosiera a planurilor.

O premisa fundamentala a repopularii a fost
infiintarea unei arii protejate de mari dimensiuni,
arie care sa fie pazita. Principalul promotor al
acestui plan a fost Institutul Silvic Cinegetic (ICAS,
mentiune Peter Lengyel), in varf cu Dr. Horia Almasan.
Astfel s-a realizat si visul ocrotitorilor naturii, a
botanistilor, a fost infiintata rezervatia pe 2.700 de
hectare, apoi suprafata a fost marita la 3.300 de
hectare, fiind interzis pasunatul pe 750 de hectare de
pasuni alpine si subalpine, zona fiind protejata de 3
paznici ocrotitori ai naturii pe langa personalul
silvic! Directia de protectie a naturii a MAB-Unesco
(sic! UNESCO, Peter Lengyel) la sedinta din octombrie
1979, a declarat rezervatia din Pietros Rezervatie a
Biosferei!

Prima idee se baza pe capturarea iezilor de cateva
zile, cand iezii se lipeau de pamant la deranjare si
deci erau usor de capturat. Apoi, cu mame-surogat
reprezentate de capre domestice, iezii au fost
fortificati, ca sa reziste la transportul indelungat.
Iezii au fost transferati in Valea lui Dragos, in
tarcul de obisnuire de dinainte facut la marginea
ariei protejate, (800 m altitudine), apoi, dupa o
vreme au ajuns in tarcul de 6 hectare de langa casa
laborator, unde trebuiau sa ramana cel putin un an!
Din pacate, extrem de putine exemplare au ajuns la
aceasta varsta, cei 6 iezi adusi in primul an au
pierit cu totii, pe cand dintre cei 14 adusi in 1965
doar unul a ajuns la momentul eliberarii, ca exemplar
adult! Din pacate, cu toate strofocarile personalului,
a paznicilor, tehnicienilor, medicilor veterinari,
pierderea a fost de 84 %! Cea mai importanta cauza a
pierderilor a fost de natura etologica, deoarece iezii
deja in parte crescuti, la sfarsit de august si
inceput de septembrie, cand la 1300-1400 m altitudine
diferentele zilnice de temperatura sunt foarte mari,
putand fi si peste 30 grade Celsius, nu au fost dusi
de mamele-surogat in locuri umbrite-racoroase in
timpul zilei si nu au fost aparati de pierderea
puternica de caldura in timpul noptii, mamele surogat
nu au luat in calcul asa-ceva. Principala cauza a
pierderilor a fost pneumonia! Logic, au fost si alte
cauze, astfel in locul tarcului, ani de zile inainte a
fost stana de oi, solul a fost infestat, astfel ca
mortalitatea era produsa si de infectii si viermi!

Nevoia este un bun sfatuitor, asa ca s-a incercat si
prinderea de exemplare adulte, ceea ce a fost
incununat de succes. Pierderile au scazut sub 20 % si
s-a reusit capturarea a 16 animale adulte si
eliberarea lor pe Pietros, printre care erau si femele
gestante!

In Piatra Craiului capre negre au fost capturate cu
capcane, pe cand in Bucegi animalele vii erau prinse
cu plase de nylon de 10 m lungime si dupa transportare
imediata, erau eliberate instantaneu in aria
protejata. Astfel nu aparea problema privitoare la
resalbaticire, care exista in cazul tinerilor! Unele
veneau inapoi ani de zile pe locul fostului tarc si
cereau hrana.

Exemplarele aduse din trei locuri, din 3 populatii
(Bucegi, Retezat, Piatra Craiului) au prezentat o
improspatare a sangelui, astfel ca efectivul crestea
foarte frumos, rata inmultirii raportat la efectivul
de femele depasea 100 %, multe femele aveau doi iezi,
asta fiind ajutat de vegetatia bogata, nepascuta,
aprovizionarea buna cu sare, si excelenta asigurare a
apei in zona, izvoare la 1800-1900 m altitudine.

Si specialistii au considerat ca este un rezultat
excelent, faptul ca din 13 masculi si 11 femele
eliberate, in estimari minimale s-a format un efectiv
de 350 de exemplare pana in 1989, si au populat mediul
de viata existent!

La inceputul anilor '90, deoarece efectivul era in
apropierea optimului, silvicultura a dat si cote de
vanatoare, ceea ce era permis intr-adevar de efectivul
existent! Legat de acest subiect, au existat si
diferente de opinie, chiar au ajuns mai multe
reclamatii la directia de Ocrotire a Naturii a
Academiei (probabil CMN, mentiune Peter Lengyel),
deoarece impuscarile erau in mare parte pe teritoriul
rezervatiei (anual 2-3) si nu in zonele nou populate,
care nu mai apartineau de aria protejata, dar
densitatea era cu mult mai mica!

Dupa parerea noastra, reducerea catastrofala a
efectivului la 1/3, sau sub asta, nu a fost produsa de
impuscarea oficiala a 2-3 capre negre, chiar daca
locul impuscarii nu era cel mai bun din punct de
vedere etic! Motivul principal este braconajul
necontrolat care aici decurge in ultimii ani, dupa
parerea noastra efectivul actual s-a redus sub 100 de
exemplare.

Cei care umbla prin muntii inalti, inteleg cu adevarat
ce inseamna sa ocolesti o stanca sau sa ajungi pe o
creasta si sa "calci" pe un ciopor de capre negre, sa
auzi fluieratul (sau suieratul) de atentionare a
"paznicului", sa vezi silueta caprei negre proiectate
pe cerul albastru!

In bataia soarelui de iunie, vegetatia montana este
plina de culori, arde rosul rododendronului
(Rhododendron Koschyi) (sic! kotschyi, Peter Lengyel),
gentiana albastra (Gentiana clusii), sau pe langa
petele de zapada ce se topesc violetul.... (Primula
minima) (nu stiu denumirea romaneasca, Peter Lengyel),
iar in caldarile excavate de zapada, pe lungile limbi
de zapada, iezii de capra neagra se dau pe zapada.
Daca nu as fi vazut nu as crede, la fel ca si copii,
se pun pe fund si aluneca in jos.

Capra neagra este cumva si animalul turistului, a
iubitorului naturii, pana cand efectivul se afla in
dezvoltare, nu exista turist care daca strabatea
poteca marcata de la Borsa pana pe Pietrosu, sa nu fi
vazut capra neagra, logic, daca nu-si lasa radioul sa
urle.

Capra neagra traieste in zone deschise, este usor de
vazut, poate fi mult mai usor observat decat
caprioara, cerbul, sa nici nu mai amintim de
carnivore, si asta ii ieste si pieirea!

Cu o pusca cu luneta buna, este o nimica toata sa te
apropii la distanta de tragere pentru a stinge viata
acestui superb animal carpatin, pentru cateva
kilograme de carne!

Unul din scopurile acestei scrieri este sa atraga
atentia publica asupra caprelor negre din Pietros,
pentru ca istoria sa nu se repete, sa nu fie nevoie de
repopularea lor, sa nu se piarda atata munca,
ingrijire, sacrificiu fizic si material!
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii PADUREA CRAIULUI - Platoul Carstic Imasul Batranului  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Statiunea Stana De Vale  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Piciorul Porcului  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Pestera Batranului  
Muntii PADUREA CRAIULUI - Pestera Caprei  
Muntii GUTAI - Cabana Silvica Agris  
Muntii GUTAI - Dealul Solovan (619)  
Muntii GUTAI - Sighetu Marmatiei  
Muntii GUTAI - Compl.Turistic Suior  
Muntii GUTAI - Varful Gutai (1443)  
Muntii GUTAI - Saua Ignis  
Muntii GUTAI - Varful Piatra Neagra (1170)  
Muntii GUTAI - Varful Ignis (1307)  
Muntii GUTAI - Compl.Turistic Izvoarele  
Muntii GUTAI - Valea Romana  
Muntii TIBLES - Cantonul Silvic Hudinu Mare  
Muntii TIBLES - Piciorul Negru  
Muntii TIBLES - Comuna Grosii Tiblesului  
Muntii TIBLES - Varful Tibles  
Muntii RODNEI - C.F.R. Borsa  
Muntii RODNEI - Poiana Borsa  
Muntii RODNEI - Cabana Puzdrele  
Muntii RODNEI - Compl.Turistic Borsa  
Muntii RODNEI - Cabana Farmecul Padurii  
Muntii RODNEI - Oras Borsa  
Muntii RODNEI - Sub Varful Pietrosu  
Muntii RODNEI - Sub Varful Ineu  
Muntii RODNEI - Poiana Batrana  
Muntii RODNEI - Varful Batrana  
Muntii BISTRITEI - Valea Bistritei  
Muntii BISTRITEI - Varful Pietrosu (1791)  
Muntii BISTRITEI - Varful Cerbului (1403)  
Muntii BISTRITEI - Mt. Stana  
Muntii BISTRITEI - Saua Tibles  
Muntii BUCEGI - Pietrosita  
Muntii BUCEGI - Poiana Vaii Cerbului  
Muntii BUCEGI - Valea Cerbului  
Muntii BUCEGI - Cabana Caminul Alpin  
Muntii BUCEGI - Brina Caprelor  
Muntii BUCEGI - Uzina Veche  
Muntii BUCEGI - Valea Pietrosu  
Muntii BUCEGI - Hotel Alpin  
Muntii BUCEGI - Saua La Brina Caprelor  
Muntii BUCEGI - Cabana Poiana Izvoarelor  
Muntii BUCEGI - Saua Batrana  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa de Vanatoare Barsa Mare  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa de Vanatoare Piatra Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Cornul Vanatorului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Zorelelor  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Sperantelor (Cioranga Mare)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Garofita Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Podul La Riul Mare Spre Magura  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Spirla  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Varful Piatra Mica  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Curmatura Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Brina Caprelor (Craiului)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Diana  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Virful Ascutit (Lehmann)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Grind  
Muntii PIATRA CRAIULUI - La Lanturi  
Muntii RETEZAT - Casa De Vanatoare Campusel  
Muntii RETEZAT - Saua Retezatului  
Muntii RETEZAT - Custura Bucurei  
Muntii RETEZAT - Cabana Gentiana  
Muntii RETEZAT - Cantonul Silvic Carnic  
Muntii RETEZAT - Varful Retezat  
Muntii PADUREA CRAIULUI  
Muntii GUTAI  
Muntii TIBLES  
Muntii RODNEI  
Muntii BISTRITEI  
Muntii BUCEGI  
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Muntii RETEZAT  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  
Muntii ALMAJULUI si LOCVEI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii