Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Mircea Marian Ordean <M...@hotmail.com> Data: Vineri, 29 Nov 2002, 2:50 Subiect: @ e cristea VI Prin Fisura Albastra, in cautarea stralucirii soarelui... VI Sustinatorii Dintotdeauna, Emilian Cristea a vrut ca oamenii sa-l inconjoare cu cele mai alese sentimente. Dorinta de consideratie il impinge pe E. Cristea la modificari din cele mai neasteptate in propria biografie. Legat de tura alaturi de colegii din orfelinat la Sinaia, el brodeaza o intreaga aventura, cu evadare din grup la Poiana Stinei si urcus solitar pina pe platou, urmat de o intoarcere la Bucuresti in cabina locomotivei Orient-Expresului (unde el ar fi dobindit "admiratia mecanicului si a fochistului pentru interesul aratat locomotivei, aparaturii ei", si nu invers...). Poetic este prezentat si stagiul militar, la debutul caruia mai marii comisiei de incorporare i-ar fi luat in seama dorinta de a fi cit mai aproape de munti (si mai putin ca arma aerului avea nevoie de vulcanizatori...). De asemenea, s-a prezentat drept conducator al primului curs romanesc de alpinism, iar apoi ca prim instructor de alpinism al vinatorilor de munte (Ani de drumetie, p.227). S-a pus in relatie fortata (a se citi falsa) cu personalitati ale muntelui precum Bucura Dumbrava, Calistrat Hogas, Toma Boerescu, cataratorii deceniului patru, ba chiar cu invingatorii Mont-Blancului. Si-a atribuit contributii altminteri inexistente la realizarea unor rute alpine: participant la traseul "23 August" din Claia Mare, cap de coarda in Fisura Surducului Mare-Cheile Bicazului etc. Unii semeni, deloc putini, au acceptat acest joc. In 1963, prin bunavointa lui Sebastian Bonifaciu, E. Cristea era alaturat deja marilor alpinisti ai lumii ("Ginditi-va la un Vitali Abalakov, la un Hermann Buhl ori la un Lionel Terray [...] Dar parca Emilian Cristea, maestrul nostru al sportului, e altfel?", drept unul care, "de la Peretele Piscului Rece [...] pina la Fisura Albastra [...] a scris un vast capitol in istoria alpinismului nostru". De atunci, la carul laudelor pentru E. Cristea s-au inhamat nenumarati alti oameni. "Cea mai grea si cea mai frumoasa izbinda asupra muntelui, la noi, ramine pentru totdeauna, Fisura Albastra [...] Traseul a fost descoperit de ochiul incercat al celui mai virstnic dintre alpinistii nostri [...] 44 de escalade, 100 de zile din care 23 de nopti in perete, 300 de pitoane (in acelasi timp, E. Cristea protesta impotriva baterii exagerate de pitoane, in Sportul Popular, 2 decembrie 1954) si 300 metri de coarda [...] Sfatosul Emilian Cristea si tinerii lui insotitori intra astfel [...] in literatura si istoria muntelui." (V. Ludu) "Locurile cele mai ascunse ale masivului (Bucegi, n.n.), abruptele cele mai ametitoare au fost cercetate si invinse de Emilian Cristea (Nea Milica, cum il alintam noi), maestru emerit al sportului. Putini sint aceia care au scris atit despre muntii patriei noastre, in legatura cu traseele turistice si alpine ca Emilian Cristea [...] Documentarea stiintifica - facuta la fata locului - agatat in coarda, invingind greutatile din peretii hornurilor, surplombelor si tancurilor cele mai inalte, au facut ca multele volume scrise de el sa se bucure de o unanima apreciere in rindul iubitorilor de munte, totul fiind descris cu o minutiozitate rar intilnita..." (A. Stavros) La ultima afirmatie comentariile sint obligatorii: a) ghiduri - am aratat ca la intocmirea lucrarii Bucegii turism-alpinism E. Cristea a avut o contributie deloc majora. Sistemul inspiratiei din raportele de premiera il reintilnim de altfel in monografia Piatra Craiului (in cazul "Surplombelor din Padina Inchisa", 6 A, traseu neomologat, autorul Pietrei Craiului s-a multumit cu datele puse la dispozitie de "neobositul alpinist Garner Valentin" Aportul sau va fi fost mai mare la Haghimasul si Lacul Rosu, 1965, in care stiutori ai locurilor (precum Francisc Wild) au identificat insa numeroase erori. - Piatra Craiului apare in 1971, cu autori E. Cristea si E. Nedelcu. Peste treisprezece ani, o lucrare aproape identica (care nu mentioneaza editia initiala) nu pomeneste de E. Nedelcu. Asemanator s-au petrecut lucrurile cu Muntii Fagarasului, 1975, de V. Balaceanu, M. Cicotti si E. Cristea. b) descrieri in diferite periodice In 1979 Ilie Fratu, cu trimitere la o descriere a Muchiei Mosului din Fagaras semnata E. Cristea, arata ca drumetii, in special cei tineri, "traiesc o deziluzie cind constata ca ceea ce stiu ei nu se potriveste cu realitatea". Tot pe atunci, brasoveanul Vasile Tarta gasea ca "articolele din Biblioteca Montaniardului (rubrica din Romania Pitoreasca avindu-l ca responsabil de E. Cristea, n.n.) ar trebui sa fie mai putin pline de poezie si mai bogate in informatii, repros adus si de subsemnatul, cu privire la o descriere a Bucsoiului Mic datorata lui E. Cristea. N. Baticu critica si el un articol despre Valea lui Zangur, exemplele putind continua. Dupa trecerea dintre vii a maestrului, fenomenul s-a amplificat. Revista Romania Pitoreasca a tinut de pilda sa-si redenumeasca o rubrica "Biblioteca Emilian Cristea", in vreme ce speologii de la cercul "Emil Racovita" s-au produs cu o brosura in memoriam din paginile careia spicuim: "Decanul... [C. Lehmann, C. Dedula, Radu si Serban Titeica, N. Baticu, Alex. Beldie si multi altii in viata la 1983 au venit pe lume inaintea lui E. Cristea.] ... si primul alpinist al Romaniei [...] Daca in prezent speologia romaneasca se bate pe umeri cu francezii sau americanii, aceasta o datoram lui Cristea, intemeietorul miscarii Speosport" (Iosif Viehmann) "Aproape nu putem concepe ce ar fi realizat fara oameni ca el, in aceste decenii ale celei de-a doua jumatati a secolului nostru, alpinismul si turismul de munte din Romania." (Marcian Bleahu) "Un adevarat om intre oameni [...] A dovedit calitati psiho-spirituale si fizice exceptionale, corelate perfect cu principiile etice, civice si patriotice ale societatii noastre socialiste. A fost un exemplu permanent al datoriei neprecupetite puse in slujba colectivitatii". (Ion Nicolau) "Activul Federatiei Romane de Turism-Alpinism discuta cu el absolut toate problemele care se puneau in legatura cu muntele [...] Redactia Editurii Sport-Turism il solicita ori de cite ori vreun ghid, harta sau monografie dadea loc la discutii." (Florea Neagoe) "Cind scria, avea o permanenta grija de a da informatii cit mai exacte..." (Rodica Niculescu) [R. Niculescu nu avea fara indoiala aici in vedere scrise de genul: "Primele cabane turistice in masivul Bucegi au fost construite la sfirsitul secolului trecut. Este vorba de cabana Omu si de Hanul Drumetilor [...] In 1923, profesorul Rosetti Solescu a efectuat prima ascensiune alpina in Carpatii nostri..."Sportul Popular, 5 februarie 1965).] In osanale s-a cufundat si unii din realizatorii Almanahului Turistic 1984. Prim tenor se dovedea aici cel care prin 1951-52 se uita la E. Cristea "ca la un Roald Amunsen": Iosif Viehmann. "A fost un erou al muntelui, un deschizator de drumuri, un indrumator si un prieten al celor tineri. Meritele lui nu sint, din pacate, cunoscute indeajuns. Noi, cei care i-am stat mereu prin preajma, nu vom ramine cu bratele incrucisate. Dorim sa lasam tinerilor pagini adevarate, emotionate, despre locul pe care il ocupa Emilian Cristea in istoria turismului romanesc, despre ceea ce au ei de invatat dintr-o viata de om daruita cu pasiune muntelui [...] Copiii [...] isi aleg modele dintre personalitati pe care doresc sa le imite. Avem un Racovita, avem un Cristea, avem asemenea oameni care pot deveni exemple luminoase pentru formarea caracterelor la tinerii nostri. Avem, mai presus de toate, o datorie de indeplinit!" Campaniei i-a fost asociat, post mortem, Alexandru Bradut Serban. In numele acestuia (inexistent anterior in publicatii), vedea lumina tiparului descrierea unei ture de iarna pe traseul Floricioiu din peretele Vaii Albe, dedicata insa "celui care a urcat pentru prima data Fisura Albastra, celui care a fost pentru nenumarati ani doica alpinismului in Romania". Poate ca rasplata, o pagina intreaga trata - fapt fara precedent in publicatiile Romania Pitoreasca - si despre alt alpinist decit E. Cristea, actiunea cuprinzind totodata un previzibil mesaj postum [...]: "Daca in deceniul urmator s-ar organiza, in sfirsit, o expeditie romaneasca in Himalaia, in mod sigur acest baiat (A. B. Serban, n.n.) va face parte din ea". In aceeasi lumina, V. Borda l-a considerat pe E. Cristea drept singurul alpinist demn sa figureze intre calatorii si exploratorii romani din antologia sa. Nu stim insa ca invingatorul Fisurii Albastre sa fi trecut granitele tarii; daca a facut-o, realizarile alpine i-au fost oricum minime. Printre meritele indreptatind plasarea valorica, in 1963, a lui E. Cristea linga Terray si Buhl, era faptul ca "in Cehoslovacia [...] a parcurs cei 900 de metri ai peretelui de la Kesmarski (cel mai mare din Carpati), iar in Bulgaria a urcat pe virfurile Rilei si Pirinului" [cf. S. Bonifaciu]. Cind alti alpinisti romani au escaladat masive de renume din strainatate (recordul nostru de altitudine a apartinut, decenii intregi, lui Alex. Floricioiu, ajuns la 7495 m.), adeptii lui E. Cristea si-au redus din pretentii, motivindu-i astfel lipsa performantelor alpine in afara granitelor tarii: Aflat pe peronul garii Sinaia, pe cind asteptau trenul care sa ii duca in Bulgaria, la balcaniada, "nea Milica" s-ar fi gindit sa dea un telefon "sa vad daca au iesit pasapoartele". Nu iesisera... Peste ani, mai exact in "seara ultimei zile de antrenament dinaintea plecarii spre Kici Galai [...] nea Milica statea la baza peretelui si facea ultimele ajustari tehnice: - Ce zici doctore, miine pe vremea asta... In acelasi moment se auzi o trosnitura seaca si doctorul se prabusi la pamint. De undeva de sus, din partea finala a traseului, se desprinsese o piatra care il lovise in crestet cu o forta naprasnica. Omul se zvircolea, gemind de durere. Alaturi, pe jumatate infipta in pamint, era piatra aceea inrosita de singe..." La spital, nu pe doctor il descoperim insa in rolul victimei: " - Te uiti cu jind afara, nea Emiliane? - Ma uit, ca asta mi-a fost ultima sansa. - Lasa dom'le, ca la anul s-o mai organiza vreo expeditie. - Doctore, stii dumneata citi ani am eu? - Vreo 50... - [...] Sa stii ca la anul ies la pensie [...] - Acum citeva luni (deci nu doar la peste 60 de ani, dar si in debut de sezon, n.n.) te-ai catarat prin Fisura Artei din Cheile Bicazului, pe traseul acela de gradul 6B. Crezi ca noi nu stim?" [Pamir '77, 1984, al carei autor, Mircea Noaghiu, ajunsese in respectivul masiv asiatic prin bunavointa "Armatei".] Recordul epitetelor exceptionale pe fila editoriala ii apartine insa lui Serban Dragomirescu de la Institutul bucurestean de geografie, in postfata la Piatra Craiului, 1984: "Neobositul animator al drumetiei si al alpinismului romanesc [...] Scrupulozitate si grija plina de rigoare [...] vibranta ardoare si nestinsa pasiune [...] abnegatie totala, dezinteresata, mereu entuziast [...] Mii de turisti l-au insotit pe poteci tainice de munte numai de el stiute [...] Calitatile tehnice si morale cu care a cutezat sa invinga in premiera cele mai dificile trasee alpine din tara noastra" etc. In imediata apropiere a acestei stachete se afla entuziastele scrieri ale lui I. Rus, ale Marinei Predoviciu si ale altora ca ei: "Pe dumneata, nea Emile, te stie fiecare piatra din carare [...] Cit esti dumneata de cunoscator al Bucegilor [...] Ce mai, jos palaria, muntele te respecta [...] Ai fost de multe ori in situatia de a primi multumiri si stiu ca totdeauna te-ai aratat stinjenit..." "In dimineata zilei de 16 iulie [...] la refugiul Costila au sosit doi drumeti. Veneau din Baia Mare si aduceau cu ei doua flori de munte presate ca sa le aseze linga urna alpinistului Emilian Cristea [...] Au fost puse la locul cuvenit impreuna cu un buchetel de flori proaspete." [La ultimele rinduri, redactorul-sef adjunct al Romaniei Pitoresti (Justin Moraru) se grabea sa adauge: "Un gest simplu, impresionant. Oameni necunoscuti, care tin sa ramina anonimi - dintr-o sincera pornire a inimilor lor - depun flori la urma alpinistului Emilian Cristea, in peretele Vaii Albe. Emilian Cristea traieste, dupa cum se vede, prin lumina calda a amintirii ce rodeste in sufletele celor care l-au cunoscut cu adevarat."` Prin intermediul doctorului Ovidiu Bojor, si "turta" Himalaya a fost trasa pe "spuza" maestrului. Acesta, prezentind intiia expeditie romaneasca in cei mai inalti munti ai lumii, tinea sa mentioneze ca pentru deprinderile sale de catarator "ramin recunoscator regretatului Emilian Cristea, a carui memorie o voi pastra intotdeauna vie". Toate aceste luari de pozitie tradeaza un centru spiritual iar uneori chiar literar comun ("lasa un iz amar", "s-a bucurat de un mare prestigiu in rindul tuturor generatiilor de montaniarzi", "a preintimpina aparitia unor asemenea texte" etc.). Nu odata miini misterioase intervin in textele altora... In numele lui Laurentiu Popovici aparea de exemplu scris: "Am pornit sa escaladam Umerii Pietrei Craiului. Traseu alpin de gradul 2 B. Ne orientam dupa ghidul lui Emilian Cristea [...] Nenumaratele intimplari relatate in Romania Pitoreasca, si cele din cartea lui Ion Preda, Omul si Muntele [...] mi-au relevat riscul escaladelor solitare [...] Hotarisem sa urc pe creasta pe traseul Dunareanu..." Comentarii: a) in scrieri ulterioare, L. Popovici s-a dovedit mult mai retinut in fraze de parada; b) trimiterea la Omul si Muntele (chiar daca am accepta-o ca lucrare utila) este nejustificata, intrucit autorul a suferit ulterior un accident - ceea ce nici nu trebuie sa mire intrucit ghidul Cristea mentioneaza: "Dupa ce escaladam unul din hornurile de la intrare..." (nestiind care din ele, te poti angaja, asemeni lui L. Popovici, in zone deloc pasnice pentru incepatori)...." Initial, aceasta sursa era maestrul insusi: doar el putea sa furnizeze, de pilda, unui "indragostit doar romantic de munte" (Virgil Ludu) cifre privind amploarea tentativelor in Fisura Albastra. Dupa 1982, haturile operatiei par sa fi trecut in miinile Heddei Cristea... [Pe cind cautau intrarea din Marele Grohotis in Poiana Inchisa, un grup condus de Hedda Cristea a avut in 1983 un schimb de replici nu tocmai amabile cu Vlad Petrusca, intilnit in acele locuri. Scoasa din fire, vaduva lui E. Cristea i-a spus opinentului: "Ar trebui sa-i pupati talpile pentru cite a facut pentru muntele romanesc!"] ... Sint anii in care se produc - alaturi de colaboratorii brosurii In memoriam - Ion Dobrescu si Cornel Bugeag (ultimul a raspuns curiozitatii noastre: "Am intocmit materialul la sugestia doamnei Hedda, cu materiale furnizate de Titi Ruse".] Dupa plecarea din tara a Heddei Cristea, operatiunea va fi mers prin inertie, prin efortul unor oameni ca dr. Victor Popa, Gh. Pinzaru, St. Negrea si altii, beneficiind cu totii de bunele oficii ale revistei Romania Pitoreasca. Amabilitatilor de genul celor relevate mai sus Emilian Cristea le raspundea cu incontestabila marinimie. Cum era tratat de pilda I. Ionescu-Dunareanu vom arata cu alt prilej. Asemanator, eram informati ca "maestrul al sportului Dumitru Chivu si maestrul emerit al sportului Matei Schenn au stabilit un redutabil traseu alpin" (Surplomba Hornului), in a carui portiune "superioara escalada cere cataratorilor o tehnica de inalta clasa". Similar, Petre Cristina si Aurel Irimia erau trecut intre cei care "au platit cu viata pasiunea si dragostea lor pentru munte"... [W. Kargel, in Almanah turistic 1974, atribuie moartea lui P. Cristina consumului de alcool, motiv din care a murit se pare si A. Irimia (1970, la cabana Pietrele-Retezat).] ...iar pe M. Mihailescu (avind foarte putin de a face cu muntele, dar ocupind functia de secretar general F. R. T. A.) intre "destelenitorii de trasee". [M. Mihailescu se va fi revansat pentru aceste amabilitati, cum a facut-o in relatia cu autorii cartii Alpinismul - scoala a cutezantei: Gh. Suman si Gh. Babadag l-au trecut aici in fruntea listei celor care "au escaladat de mai multe ori virful Lenin", apreciati fiind in schimb drept "pilda de dragoste si munca, urcind, coborind si iar urcind toate povirnisurile Carpatilor romanesti...", "patrioti sinceri" s.a.m.d.] In cazul redactorilor de la Romania Pitoreasca, "Nea Milica [...] ne aducea sau trimitea felicitari de Anul Nou cu fotografii alb-negru facute de el, fiecaruia alta, stiindu-ne gustul, iubirile sau pasiunile". Iar turistilor de rind, s-o recunoastem, le oferea proiectii de diapozitive, descrieri de trasee, marturisiri din bogata activitate montana. Pe multi i-a condus pe munte, nu putini a initiat in arta cataraturii. De asemenea, s-a dorit accesibil celor veniti sa-l vada, si de cele mai multe ori a izbutit. (va urma) Mircea Ordean Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 425 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |