Liste Alpinet - alpinet2k

Prin Fisura Albastra, in cautarea stralucirii soarelui...

VI

Sustinatorii

Dintotdeauna, Emilian Cristea a vrut ca oamenii sa-l inconjoare cu cele mai
alese sentimente.

Dorinta de consideratie il impinge pe E. Cristea la modificari din cele mai
neasteptate in propria biografie.
Legat de tura alaturi de colegii din orfelinat la Sinaia, el brodeaza o
intreaga aventura, cu evadare din grup la Poiana Stinei si urcus solitar
pina pe platou, urmat de o intoarcere la Bucuresti in cabina locomotivei
Orient-Expresului (unde el ar fi dobindit "admiratia mecanicului si a
fochistului pentru interesul aratat locomotivei, aparaturii ei", si nu
invers...).
Poetic este prezentat si stagiul militar, la debutul caruia mai marii
comisiei de incorporare i-ar fi luat in seama dorinta de a fi cit mai
aproape de munti (si mai putin ca arma aerului avea nevoie de
vulcanizatori...).
De asemenea, s-a prezentat drept conducator al primului curs romanesc de
alpinism, iar apoi ca prim instructor de alpinism al vinatorilor de munte
(Ani de drumetie, p.227).
S-a pus in relatie fortata (a se citi falsa) cu personalitati ale muntelui
precum Bucura Dumbrava, Calistrat Hogas, Toma Boerescu, cataratorii
deceniului patru, ba chiar cu invingatorii Mont-Blancului.
Si-a atribuit contributii altminteri inexistente la realizarea unor rute
alpine: participant la traseul "23 August" din Claia Mare, cap de coarda in
Fisura Surducului Mare-Cheile Bicazului etc.


Unii semeni, deloc putini, au acceptat acest joc. In 1963, prin bunavointa
lui Sebastian Bonifaciu, E. Cristea era alaturat deja marilor alpinisti ai
lumii ("Ginditi-va la un Vitali Abalakov, la un Hermann Buhl ori la un
Lionel Terray [...] Dar parca Emilian Cristea, maestrul nostru al sportului,
e altfel?", drept unul care, "de la Peretele Piscului Rece [...] pina la
Fisura Albastra [...] a scris un vast capitol in istoria alpinismului
nostru".


De atunci, la carul laudelor pentru E. Cristea s-au inhamat nenumarati alti
oameni.

"Cea mai grea si cea mai frumoasa izbinda asupra muntelui, la noi, ramine
pentru totdeauna, Fisura Albastra [...] Traseul a fost descoperit de ochiul
incercat al celui mai virstnic dintre alpinistii nostri [...] 44 de
escalade, 100 de zile din care 23 de nopti in perete, 300 de pitoane (in
acelasi timp, E. Cristea protesta impotriva baterii exagerate de pitoane, in
Sportul Popular, 2 decembrie 1954) si 300 metri de coarda [...] Sfatosul
Emilian Cristea si tinerii lui insotitori intra astfel [...] in literatura
si istoria muntelui." (V. Ludu)

"Locurile cele mai ascunse ale masivului (Bucegi, n.n.), abruptele cele mai
ametitoare au fost cercetate si invinse de Emilian Cristea (Nea Milica, cum
il alintam noi), maestru emerit al sportului.
Putini sint aceia care au scris atit despre muntii patriei noastre, in
legatura cu traseele turistice si alpine ca Emilian Cristea [...]
Documentarea stiintifica - facuta la fata locului - agatat in coarda,
invingind greutatile din peretii hornurilor, surplombelor si tancurilor cele
mai inalte, au facut ca multele volume scrise de el sa se bucure de o
unanima apreciere in rindul iubitorilor de munte, totul fiind descris cu o
minutiozitate rar intilnita..." (A. Stavros)


La ultima afirmatie comentariile sint obligatorii:
a) ghiduri
- am aratat ca la intocmirea lucrarii Bucegii turism-alpinism E. Cristea a
avut o contributie deloc majora. Sistemul inspiratiei din raportele de
premiera il reintilnim de altfel in monografia Piatra Craiului (in cazul
"Surplombelor din Padina Inchisa", 6 A, traseu neomologat, autorul Pietrei
Craiului s-a multumit cu datele puse la dispozitie de "neobositul alpinist
Garner Valentin";
Aportul sau va fi fost mai mare la Haghimasul si Lacul Rosu, 1965, in care
stiutori ai locurilor (precum Francisc Wild) au identificat insa numeroase
erori.
- Piatra Craiului apare in 1971, cu autori E. Cristea si E. Nedelcu. Peste
treisprezece ani, o lucrare aproape identica (care nu mentioneaza editia
initiala) nu pomeneste de E. Nedelcu. Asemanator s-au petrecut lucrurile cu
Muntii Fagarasului, 1975, de V. Balaceanu, M. Cicotti si E. Cristea.
b) descrieri in diferite periodice
In 1979 Ilie Fratu, cu trimitere la o descriere a Muchiei Mosului din
Fagaras semnata E. Cristea, arata ca drumetii, in special cei tineri,
"traiesc o deziluzie cind constata ca ceea ce stiu ei nu se potriveste cu
realitatea". Tot pe atunci, brasoveanul Vasile Tarta gasea ca "articolele
din Biblioteca Montaniardului (rubrica din Romania Pitoreasca avindu-l ca
responsabil de E. Cristea, n.n.) ar trebui sa fie mai putin pline de poezie
si mai bogate in informatii, repros adus si de subsemnatul, cu privire la o
descriere a Bucsoiului Mic datorata lui E. Cristea. N. Baticu critica si el
un articol despre Valea lui Zangur, exemplele putind continua.


Dupa trecerea dintre vii a maestrului, fenomenul s-a amplificat. Revista
Romania Pitoreasca a tinut de pilda sa-si redenumeasca o rubrica "Biblioteca
Emilian Cristea", in vreme ce speologii de la cercul "Emil Racovita" s-au
produs cu o brosura in memoriam din paginile careia spicuim:

"Decanul...

[C. Lehmann, C. Dedula, Radu si Serban Titeica, N. Baticu, Alex. Beldie si
multi altii in viata la 1983 au venit pe lume inaintea lui E. Cristea.]

... si primul alpinist al Romaniei [...] Daca in prezent speologia
romaneasca se bate pe umeri cu francezii sau americanii, aceasta o datoram
lui Cristea, intemeietorul miscarii Speosport" (Iosif Viehmann)

"Aproape nu putem concepe ce ar fi realizat fara oameni ca el, in aceste
decenii ale celei de-a doua jumatati a secolului nostru, alpinismul si
turismul de munte din Romania." (Marcian Bleahu)

"Un adevarat om intre oameni [...] A dovedit calitati psiho-spirituale si
fizice exceptionale, corelate perfect cu principiile etice, civice si
patriotice ale societatii noastre socialiste. A fost un exemplu permanent al
datoriei neprecupetite puse in slujba colectivitatii". (Ion Nicolau)

"Activul Federatiei Romane de Turism-Alpinism discuta cu el absolut toate
problemele care se puneau in legatura cu muntele [...] Redactia Editurii
Sport-Turism il solicita ori de cite ori vreun ghid, harta sau monografie
dadea loc la discutii." (Florea Neagoe)

"Cind scria, avea o permanenta grija de a da informatii cit mai exacte..."
(Rodica Niculescu)

[R. Niculescu nu avea fara indoiala aici in vedere scrise de genul: "Primele
cabane turistice in masivul Bucegi au fost construite la sfirsitul secolului
trecut. Este vorba de cabana Omu si de Hanul Drumetilor [...] In 1923,
profesorul Rosetti Solescu a efectuat prima ascensiune alpina in Carpatii
nostri..."Sportul Popular, 5 februarie 1965).]


In osanale s-a cufundat si unii din realizatorii Almanahului Turistic 1984.
Prim tenor se dovedea aici cel care prin 1951-52 se uita la E. Cristea "ca
la un Roald Amunsen": Iosif Viehmann.

"A fost un erou al muntelui, un deschizator de drumuri, un indrumator si un
prieten al celor tineri. Meritele lui nu sint, din pacate, cunoscute
indeajuns. Noi, cei care i-am stat mereu prin preajma, nu vom ramine cu
bratele incrucisate. Dorim sa lasam tinerilor pagini adevarate, emotionate,
despre locul pe care il ocupa Emilian Cristea in istoria turismului
romanesc, despre ceea ce au ei de invatat dintr-o viata de om daruita cu
pasiune muntelui [...] Copiii [...] isi aleg modele dintre personalitati pe
care doresc sa le imite. Avem un Racovita, avem un Cristea, avem asemenea
oameni care pot deveni exemple luminoase pentru formarea caracterelor la
tinerii nostri. Avem, mai presus de toate, o datorie de indeplinit!"


Campaniei i-a fost asociat, post mortem, Alexandru Bradut Serban. In numele
acestuia (inexistent anterior in publicatii), vedea lumina tiparului
descrierea unei ture de iarna pe traseul Floricioiu din peretele Vaii Albe,
dedicata insa "celui care a urcat pentru prima data Fisura Albastra, celui
care a fost pentru nenumarati ani doica alpinismului in Romania".

Poate ca rasplata, o pagina intreaga trata - fapt fara precedent in
publicatiile Romania Pitoreasca - si despre alt alpinist decit E. Cristea,
actiunea cuprinzind totodata un previzibil mesaj postum [...]: "Daca in
deceniul urmator s-ar organiza, in sfirsit, o expeditie romaneasca in
Himalaia, in mod sigur acest baiat (A. B. Serban, n.n.) va face parte din
ea".

In aceeasi lumina, V. Borda l-a considerat pe E. Cristea drept singurul
alpinist demn sa figureze intre calatorii si exploratorii romani din
antologia sa. Nu stim insa ca invingatorul Fisurii Albastre sa fi trecut
granitele tarii; daca a facut-o, realizarile alpine i-au fost oricum minime.



Printre meritele indreptatind plasarea valorica, in 1963, a lui E. Cristea
linga Terray si Buhl, era faptul ca "in Cehoslovacia [...] a parcurs cei 900
de metri ai peretelui de la Kesmarski (cel mai mare din Carpati), iar in
Bulgaria a urcat pe virfurile Rilei si Pirinului" [cf. S. Bonifaciu]. Cind
alti alpinisti romani au escaladat masive de renume din strainatate
(recordul nostru de altitudine a apartinut, decenii intregi, lui Alex.
Floricioiu, ajuns la 7495 m.), adeptii lui E. Cristea si-au redus din
pretentii, motivindu-i astfel lipsa performantelor alpine in afara
granitelor tarii:

Aflat pe peronul garii Sinaia, pe cind asteptau trenul care sa ii duca in
Bulgaria, la balcaniada, "nea Milica" s-ar fi gindit sa dea un telefon "sa
vad daca au iesit pasapoartele". Nu iesisera...
Peste ani, mai exact in "seara ultimei zile de antrenament dinaintea
plecarii spre Kici Galai [...] nea Milica statea la baza peretelui si facea
ultimele ajustari tehnice:
- Ce zici doctore, miine pe vremea asta...
In acelasi moment se auzi o trosnitura seaca si doctorul se prabusi la
pamint.
De undeva de sus, din partea finala a traseului, se desprinsese o piatra
care il lovise in crestet cu o forta naprasnica. Omul se zvircolea, gemind
de durere. Alaturi, pe jumatate infipta in pamint, era piatra aceea inrosita
de singe..."

La spital, nu pe doctor il descoperim insa in rolul victimei:

" - Te uiti cu jind afara, nea Emiliane?
- Ma uit, ca asta mi-a fost ultima sansa.
- Lasa dom'le, ca la anul s-o mai organiza vreo expeditie.
- Doctore, stii dumneata citi ani am eu?
- Vreo 50...
- [...] Sa stii ca la anul ies la pensie [...]
- Acum citeva luni (deci nu doar la peste 60 de ani, dar si in debut de
sezon, n.n.) te-ai catarat prin Fisura Artei din Cheile Bicazului, pe
traseul acela de gradul 6B. Crezi ca noi nu stim?"

[Pamir '77, 1984, al carei autor, Mircea Noaghiu, ajunsese in respectivul
masiv asiatic prin bunavointa "Armatei".]



Recordul epitetelor exceptionale pe fila editoriala ii apartine insa lui
Serban Dragomirescu de la Institutul bucurestean de geografie, in postfata
la Piatra Craiului, 1984:

"Neobositul animator al drumetiei si al alpinismului romanesc [...]
Scrupulozitate si grija plina de rigoare [...] vibranta ardoare si nestinsa
pasiune [...] abnegatie totala, dezinteresata, mereu entuziast [...] Mii de
turisti l-au insotit pe poteci tainice de munte numai de el stiute [...]
Calitatile tehnice si morale cu care a cutezat sa invinga in premiera cele
mai dificile trasee alpine din tara noastra" etc.


In imediata apropiere a acestei stachete se afla entuziastele scrieri ale
lui I. Rus, ale Marinei Predoviciu si ale altora ca ei:

"Pe dumneata, nea Emile, te stie fiecare piatra din carare [...] Cit esti
dumneata de cunoscator al Bucegilor [...] Ce mai, jos palaria, muntele te
respecta [...] Ai fost de multe ori in situatia de a primi multumiri si stiu
ca totdeauna te-ai aratat stinjenit..."

"In dimineata zilei de 16 iulie [...] la refugiul Costila au sosit doi
drumeti. Veneau din Baia Mare si aduceau cu ei doua flori de munte presate
ca sa le aseze linga urna alpinistului Emilian Cristea [...] Au fost puse la
locul cuvenit impreuna cu un buchetel de flori proaspete."
[La ultimele rinduri, redactorul-sef adjunct al Romaniei Pitoresti (Justin
Moraru) se grabea sa adauge: "Un gest simplu, impresionant. Oameni
necunoscuti, care tin sa ramina anonimi - dintr-o sincera pornire a inimilor
lor - depun flori la urma alpinistului Emilian Cristea, in peretele Vaii
Albe. Emilian Cristea traieste, dupa cum se vede, prin lumina calda a
amintirii ce rodeste in sufletele celor care l-au cunoscut cu adevarat."`


Prin intermediul doctorului Ovidiu Bojor, si "turta" Himalaya a fost trasa
pe "spuza" maestrului. Acesta, prezentind intiia expeditie romaneasca in cei
mai inalti munti ai lumii, tinea sa mentioneze ca pentru deprinderile sale
de catarator "ramin recunoscator regretatului Emilian Cristea, a carui
memorie o voi pastra intotdeauna vie".

Toate aceste luari de pozitie tradeaza un centru spiritual iar uneori chiar
literar comun ("lasa un iz amar", "s-a bucurat de un mare prestigiu in
rindul tuturor generatiilor de montaniarzi", "a preintimpina aparitia unor
asemenea texte" etc.).



Nu odata miini misterioase intervin in textele altora... In numele lui
Laurentiu Popovici aparea de exemplu scris:
"Am pornit sa escaladam Umerii Pietrei Craiului. Traseu alpin de gradul 2 B.
Ne orientam dupa ghidul lui Emilian Cristea [...] Nenumaratele intimplari
relatate in Romania Pitoreasca, si cele din cartea lui Ion Preda, Omul si
Muntele [...] mi-au relevat riscul escaladelor solitare [...] Hotarisem sa
urc pe creasta pe traseul Dunareanu..."
Comentarii: a) in scrieri ulterioare, L. Popovici s-a dovedit mult mai
retinut in fraze de parada; b) trimiterea la Omul si Muntele (chiar daca am
accepta-o ca lucrare utila) este nejustificata, intrucit autorul a suferit
ulterior un accident - ceea ce nici nu trebuie sa mire intrucit ghidul
Cristea mentioneaza: "Dupa ce escaladam unul din hornurile de la intrare..."
(nestiind care din ele, te poti angaja, asemeni lui L. Popovici, in zone
deloc pasnice pentru incepatori)...."


Initial, aceasta sursa era maestrul insusi: doar el putea sa furnizeze, de
pilda, unui "indragostit doar romantic de munte" (Virgil Ludu) cifre privind
amploarea tentativelor in Fisura Albastra. Dupa 1982, haturile operatiei par
sa fi trecut in miinile Heddei Cristea...

[Pe cind cautau intrarea din Marele Grohotis in Poiana Inchisa, un grup
condus de Hedda Cristea a avut in 1983 un schimb de replici nu tocmai
amabile cu Vlad Petrusca, intilnit in acele locuri. Scoasa din fire, vaduva
lui E. Cristea i-a spus opinentului: "Ar trebui sa-i pupati talpile pentru
cite a facut pentru muntele romanesc!"]

... Sint anii in care se produc - alaturi de colaboratorii brosurii In
memoriam - Ion Dobrescu si Cornel Bugeag (ultimul a raspuns curiozitatii
noastre: "Am intocmit materialul la sugestia doamnei Hedda, cu materiale
furnizate de Titi Ruse".]

Dupa plecarea din tara a Heddei Cristea, operatiunea va fi mers prin
inertie, prin efortul unor oameni ca dr. Victor Popa, Gh. Pinzaru, St.
Negrea si altii, beneficiind cu totii de bunele oficii ale revistei Romania
Pitoreasca.


Amabilitatilor de genul celor relevate mai sus Emilian Cristea le raspundea
cu incontestabila marinimie.
Cum era tratat de pilda I. Ionescu-Dunareanu vom arata cu alt prilej.
Asemanator, eram informati ca "maestrul al sportului Dumitru Chivu si
maestrul emerit al sportului Matei Schenn au stabilit un redutabil traseu
alpin" (Surplomba Hornului), in a carui portiune "superioara escalada cere
cataratorilor o tehnica de inalta clasa". Similar, Petre Cristina si Aurel
Irimia erau trecut intre cei care "au platit cu viata pasiunea si dragostea
lor pentru munte"...

[W. Kargel, in Almanah turistic 1974, atribuie moartea lui P. Cristina
consumului de alcool, motiv din care a murit se pare si A. Irimia (1970, la
cabana Pietrele-Retezat).]

...iar pe M. Mihailescu (avind foarte putin de a face cu muntele, dar
ocupind functia de secretar general F. R. T. A.) intre "destelenitorii de
trasee".

[M. Mihailescu se va fi revansat pentru aceste amabilitati, cum a facut-o in
relatia cu autorii cartii Alpinismul - scoala a cutezantei: Gh. Suman si Gh.
Babadag l-au trecut aici in fruntea listei celor care "au escaladat de mai
multe ori virful Lenin", apreciati fiind in schimb drept "pilda de dragoste
si munca, urcind, coborind si iar urcind toate povirnisurile Carpatilor
romanesti...", "patrioti sinceri" s.a.m.d.]


In cazul redactorilor de la Romania Pitoreasca, "Nea Milica [...] ne aducea
sau trimitea felicitari de Anul Nou cu fotografii alb-negru facute de el,
fiecaruia alta, stiindu-ne gustul, iubirile sau pasiunile".
Iar turistilor de rind, s-o recunoastem, le oferea proiectii de diapozitive,
descrieri de trasee, marturisiri din bogata activitate montana. Pe multi i-a
condus pe munte, nu putini a initiat in arta cataraturii. De asemenea, s-a
dorit accesibil celor veniti sa-l vada, si de cele mai multe ori a izbutit.

(va urma)
Mircea Ordean

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii