Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Romeo Popoiu <r...@ifrance.com> Data: Luni, 22 Mar 2004, 12:35 Subiect: @ RT - prin Muntii Macinului - 20/21.03 daca o saptamana in urma furam in piatra mare, intorsi la galati ne-am zis ca weekendul care tocmai a trecut il vom dedica macinului. speram sa prindem ultimele branduse "de macin", asa ca sambata am trecut in dobrogea cu bacul de 10. greseala, trebuia sa trecem cu 9 (macar), fiindca la bacul de 10 nu am gasit decat un autobuz rapanos pentru luncavita, iar ideea noastra era sa ajungem in macin si de acolo aproape de priopcea, de unde sa urcam spre moroianu. asa insa... luncavita sa fie! ne-a cam rupt la bani pentru cei circa 30 de kilometri, cert e ca la 11 fara un pic coboram in satul cu pricina. ca de obicei, atitudini de "uite, mama, ursu"... ceva cumparaturi la falimentara din centru, apoi am luat-o la pas spre valea fagilor. dupa circa 1 ora de mers am ajuns la locul unde soseaua Luncavita-Nifon face cotul de 90 la stanga, numit "la Cetatuie". acolo, pe malul de deasupra izvorului care a secat, troneaza acum o pancarta pe care scrie "rezervatie arheologica". curios, am lasat bagajul jos si m-am cocotat pe movila: sapaturi relativ proaspete, maxim din toamna trecuta, sugerand existenta unor ziduri ingropate. poze, apoi intalnire cu niste tarani care, in carute, mergeau sa ia mranita din marginea padurii. ne-au dat sa bem bere de sufletul mortilor lor, apoi ne-au povestit ca sapa acolo niste francezi in cautare de comori. numai ca pana in prezent nu au gasit decat ceramica, insa urmeaza sa revina "in primavara". in zona circula legenda ca pe ogoarele dintre luncavita si dealuri ar fi ingropata o comoara mare de pe vremea turcilor si cica multi de prin sat au umblat sa o gaseasca. legenda e alimentata si de faptul ca un satean - sapand fundatie pentru o casa noua - a gasit ingropate la adancime multe vase... goale... care acum s-ar afla la muzeul din tulcea. dupa ce ne-am luat ramas bun de la acei tarani de treaba (nu inainte de a mai bea cate un gat de bere), am continuat cu talpa spre valea fagilor. de la un timp soseaua a inceput sa fie acoperita la fiecare pas de cadavre de broasca, strivite de carute. a inceput sezonul de imperechere si umbla ca bete incoace si incolo, femela carand masculul in spate (corect, nu?). am ajuns "la scapeti" - asa cum se numeste de fapt locul pe care il numim noi valea fagilor, cu lacul si motelul - obositi si insetati, dupa 1 ora si jumatate de la plecarea din luncavita. am tras langa fantana (cea cu apa buna), am scos o galeata, ne-am racorit si am imbracat tinuta "de razboi": tricouri si pantaloni scurti. si hai iar la pas, spre tutuiatu...in padure, ghioceii cam lipseau, asta a fost saptamana viorelei, care de acum pleaca si ea si lasa locul brebenelului. deja stupinele sunt pline de zumzet, iar cornilor le-au plesnit mugurii si lasa sa vada galbenul-verzui al viitoarelor frunze. am oprit la podul de piatra, dupa 50 de minute de la plecarea de la scapeti, unde am stat si am mancat. nu pot sa nu remarc, inca o data, cat de rau a fost marcat drumul si cat de necesar ar fi in zona asta un stalp, ceva, care sa indice clar schimbarea de directie (cei care ar veni prima data sigur s-ar rataci, urmand drumul forestier spre inainte, in loc sa faca dreapta spre podet) apoi, usor-usor, pe banda galbena, in sus, tot in sus. au inceput sa apara si ghioceii, semn al diferentei de altitudine (temperatura, ma rog...). vantul vajaind printre copaci, pasarile cantand ce nebunele, petece de zapada... o poienita, ceva mai sus de nivelul drumului, plina de viorele, lasand privirea sa alunece aproape la rasul solului peste haina violacee care o imbraca... dupa inca o ora de la popas eram in saua tutuiatului, cumva uluiti ca biciclistii nu ne asteptau deja. ei plecasera prin braila, trecusera cu bacul de 11, iar cand i-am sunat noi din saua tutuiatului (era 4 dupa amiaza), ei erau de-abia la popasul pricopanului, stand la o bere. pe la 6 seara i-am auzit jos, in valea morsu, chiuind si chinuind sa urce panta aia abrupta de urca din drum pana in sa, asa ca am coborat la ei, sa ii ajut. jorjelul ii bagase chiar pe firul apei, in loc sa urce pe poteca (chit ca nici pe acolo nu le-ar fi fost usor) si acuma se cam impotmolisera. am luat, pe rand, bicicletele fetelor si le-am dus pana la izvor, la fantana talienilor care (dupa 40 de ani de la amenajare) a inceput sa duca dorul unor maini de mester. au pus si ei corturile, am aprins focul si am stat la masa ca in vremurile cele mai bune. seara calda, vantul astamparat - acum abia adiere, vinul meu cel bun, jorj facand foc de tabara... parca dintr-o data s-a facut 11 noaptea! deci, la culcare... noaptea plina de stele, luna nerasarita, spre vf.capusa o bufnita isi tipa cantecul... si in curand zbieretele lui jorj ca de ce m-am apucat sa sforai. cine, eu???)) repede, am adormit bustean, simtind din plin oboseala drumului, stransa in coapse si in... calcaie! dupa un timp, m-am trezit si am inceput sa ma foiesc de pe o parte pe alta. era prea liniste! (sa nu poti sa dormi de liniste???) cand au inceput sa cante pasarile am adormit din nou, ca sa ma trezesc apoi de-abia la 10. dimineata de duminica nu mai semana cu cea de sambata... o pacla de nori cam dadea sa ascunda soarele, totusi cald ca vara... iarasi vant... razvan a incalzit ceva apa intr-o cutie de pateu si a facut ness pentru fiecare, jorj a asternut de masa, mihaela si lucia au facut o salata orientala de zile mari... asa ca am pus burta la cale pe indelete, baietii stropind-o si cu niscai bere de bucegi. la 12 ne-am luat ramas bun de la biciclistii care aveau sa coboare la valea fagilor spre a se intalni cu gasca lui cornel, iar noi am luat-o la pas spre greci. am tarat-o pe mike pe coclauri, nicidecum pe drumul de cariera, aratandu-i pe unde cred eu ca ar trebui sa fie poteca si marcaj intre saua tutuiatului si greci. in sat am ratacit pe strazi, iesind intr-un tarziu in centru, unde tocmai pleca un microbuz (superplin) spre macin. am mai asteptat o jumatate de ora, timp in care am admirat frumoasele satului si indemanarea localnicilor la mersul pe bicicleta, dupa care am prins si noi o ocazie care ne-a dus la macin. fiindca masina ne-a lasat chiar la brutaria aceea unde se face painea buna - cea mai buna - am luat si noi doua paini pentru acasa, iar apoi am inceput sa batem macinul in cautarea unei carciumi unde sa mancam o ciorba de burta. numai ca macinul e un oras mort duminica, magazine, cofetarii, resturante - toate inchise. ce dezolare! asa ca am mers la autogara unde ne-am infundat pentru o ora intr-o bomba soioasa si am pus capac excursiei cu niste skol limpede si buna. apoi autobuz spre zaclau (45 klei de persoana!!!), trecerea la bac (vant rece, nori, brrr...!) si - conform traditiei - cate 4 mici la una din crasmele de pe malul galatiului. si gata! deci, brandusele au trecut (ramane se le cautam din nou la anul), intr-o saptamana-doua si viorelele se vor duce. curand-curand vor iesi si testoasele la nuntit... fiinca in perioada asta macinul isi schimba straiele de la o saptamana la alta, hai, nu mai stati prin case si - care puteti - dati o fuga pe acolo. aveti ce vedea! bafta tuturor, romeo Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 965 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |