Salutare. Imi cer scuze ca deabia acum am apucat sa scriu.
Am ignorat toate prognozele meteo si luni dimineata m-am suit in "Renault-ul 12" (dacie) cu destinatia Plaiul Foii. Ajuns acolo, am fost un pic surprins: batea vantul! Nu mai mult de doua corturi puse, ce mai, liniste si pace. Am pus cortul, am mancat, si am tras un serios pui de somn. A doua zi aveam planuri marete: Cioranga ramura de jos. Asa ca ma scol eu a doua zi de dimineata, ma uit la cerul relativ senin, mananc ceva pe fuga si o iau la picior. S-a luat dupa mine un caine ce l-am hranit de cu seara si n-am reusit sa-l convig sa ramana acolo, asa ca iata-ma cu tovaras de drum! Din pacate trebuie sa confirm faptul ca in Crai se taie nebuneste. Mai ales acum, ca nu mai sunt turisti, sunetul drujbei se aude din ambele laturi ale muntelui. De exemplu pe Padina lui Calinet, la intrarea in padure (sub Orlovsky) s-a taiat haotic, dar serios, mai ales pe latura dreapta a vaii. Buturugile ramase nu aveu stampila de ocol silvic (si cum ar fi putut, doar e Parc National, nu?). Din pacate
soarele nu era suficient de sus, iar eu cu jucaria de Smena nu pot face mai nimic daca nu am lumina. Mi-a atras atentia un bradut crescut langa un ciot gros cam cat un brat vanjos. Ei bine, bradutul asta avea o crenguta infasurata in jurul ciotului, as spune ca fratele mai mic mangaia trunchiul ciuntit si fara viata al fratelui mai mare. Imaginea scoasa de mine e slaba tehnic, asa ca nu ma incumet s-o fac publica, dar o pot trimite in particular la doritori. Mi s-a parut o imagine simbolica pt. ce se intampla in zona. In fine, Pe Hornul Nisipos, cainele s-a speriat un pic si l-am trimis din nou acasa, dar fara succes. A trecut mai apoi (numai el stie cum) si de lant. Ajuns in Sperantelor am gasit refugiul in stare de functionare, adica nu te ploua, exista priciuri si usa se inchide. Jurnalele nu mai sunt... Popas scurt de-o napolitana si o gura de apa si hai la drum. De data asta am fost atent si n-am patit ca ultima data cand am mers prea mult inainte si m-am trezit ca trebuie sa
catar ditamai saritoarea ca sa ajung din nou pe drum (ce m-a mai boscorodit mama atunci...). Ei, si fiind cu cainele asa dupa mine, m-am gandit ca n-o sa poata trece de scara de lemn, asa ca am luat-o in sus spre Ascutit. Desi mai scancea de frica, animalul a ajuns cu bine. Acum ce era sa fac, sa dau in el nu m-am indurat, iar de rastit la el m-am rastit degeaba, asa ca l-am acceptat ca tovaras de drum, ba chiar am impartit aproape frateste mancarea si apa. Ref. Ascutit este de asemenea in stare de functionare. Am deschis usa sa aerisesc
si am inchis-o la plecare. Am coborat apoi pe Padina Popii, si la Diana am fost surprins sa gasesc un refugiu nou, cu priciuri si usa (e la fel ca la Ascutit). Bravo celor ce-au muncit! Am aerisit si aici
si am coborat in Plai. Sunt un pic ingrijorat pt. ca desi pe munte nu era nici tipenie de om, singura urma de capra a fost cateva maslinute! Acum trei ani vedeam regulat capre pe Cioranga, daca nu chiar si pe Padina Popii! O fi ajuns si
aici primul vanator al tarii? Sa nu fie asa! Ce-i drept a doua zi cainele nu s-a mai aratat la fata
, cred ca s-a odihnit!! Timpi intermediari: P. Foii: 09: 00, Orlovsky 10: 10, Adapatoarea Caprelor 11: 20, Sperantelor 11: 35, Vf. Ascutit 14: 10, plecare la 15: 00, intrare in Padina Popii 16: 10, Crucea din P. P. 16: 50, Diana 17: 30, Plaiul Foii 19: 20. Am mers lejer, mai admiri peisajul, mai pui o piatra pe-o momaie. Oricum, cei care nu cunosc traseul ii avertizez sa nu se incumete pe Cioranga singuri, fie si cu o lectura temeinca a lui Emilian Cristea. Sa ramana in traseele marcate. Coborand in drum, iar sunete de drujbe, de data asta taiau pe dealul de peste Barsa. Un I. M. S. fara numar astepta sa fie incarcate doua carute cu lemn.... Senzatia mea este ca se fura ca in codru. Am plasat un exemplar printat cu articolul lui Grig in Zarnesti - a ajuns la un om de munte - mi s-a spus - reactia a fost ca zona de sub Grind tine de Dambovita...
A doua zi, fiind innorat m-am limitat la Spirlea, unde am gasit refugiul functional, ba chiar cu doua randuri de priciuri. Era mai frumos cel vechi din lemn, dar si plin in general de chefli - nu mi-o luati in nume de rau dar de cele mai multe ori cand treceam pe acolo, gaseam niste indivizi care dimineata te vedeau dublu iar seara la intoarcere nu te mai vedeau deloc, si locul ala se numea refugiu salvamont... - in fine, am tras un pui de somn, si m-am intors. Cam atat. A, sub Spirlea iara au taiat in prostie, peisajul e schimbat complet. Bancuta de la izvor e o amintire... La primavara am de gand s-o refac. Am deja inca un om dornic.
Cam atat. Ture faine si aveti grija de voi!
Marius.