Liste Alpinet - alpinet2k

Ma implicasem acum citiva ani, inclusiv pe Alpinet, in legatura cu
oportunitatea marcarii Briului Hornurilor - Briul Portitei, din
Caraiman-Bucegi.
Fara sa stiu initial ce actiune complexa aveam sa stinjenesc, am gasit
amenajarea drept o mare prostie. In consecinta, am indepartat imediat doua
balustrade din zona, motiv pentru care m-am trezit interpelat in gara
Busteni de un nene crunt, Nae Moldovan la nume. Optica intru munte fiindu-ne
complet diferita, ne-am inteles nu, eu asigurindu-l ca-i voi sterge
marcajele, indiferent cit ii salta tensiunea. Si am acoperit sagetile cu o
vopsea de culoarea stincii.
Asta se intimpla in vara lui 1999. Tot atunci m-am lamurit mult mai bine
asupra problemei prin intermediul unui articol din "Muntii Carpati". Din
scrisele aceluiasi Nae Moldovan am aflat cu mare stupoare ca-i vorba de o
premiera a anului precedent, ca avem de-a face cu un "Briu Mare al
Caraimanului", pe care autorii marcajului au tinut sa-l faca ofere
potecarilor, intrucit muntele pomenit nu ar fi avut "pina acum un briu
accesibil turistilor". Am citat din revista cu nr. 14. Si nu erau singurele
timpenii de acolo, basca erorile din text si harta.
Cu riscul de a plictisi, voi arata inca o data (si imi voi mentine pozitia,
inclusiv cu peria de sirma, pina cind fratii se vor linisti!) de ce nu-s de
acord cu asemenea marcaj.
1) Avem de a face cu un drum marcat nascut cu orice pret, intr-un stil
influentat indiscutabil de anii cincizeci ai secolului trecut, cind
reprezentantii clasei conducatoare erau dusi de mina prin munti, tendinta
continuata apoi de pionieri, sub lozinca "Tarii cit mai multe trasee
marcate!". Ce-i drept, la Nae Moldovan am sesizat si inflamari antebelice,
de genul grijii pentru "Spiritul Eroilor" care s-a catarat pe Caraiman.
Dupa cum am aflat de la o Anuta Chitoran, o participanta la actiunea de
marcare din 1998, Nae Moldovan tinea sa-si imortalizeze numele prin
intermediul unui traseu, in genul rutei Anghelide din Piatra Craiului
2) La ce strica, in alta ordine de idei, marcajul cu pricina? Pai duce
turistii (repet, e vorba de "briu accesibil turistilor", care turisti fiind
n-au habar de cotatii gen "1B-2A", iar unii dintre ei citesc descrierile
tare in goana) in niste locuri mai multe decit periculoase lor. Unele dintre
ele sint parte a traseului marcat, cum e vorba de iesirea din tunelul
vertical al Picaturii sau treapta verticala dintre Albisoara Gemenilor si a
Crucii. Lor li se adauga, prin binecunoscutul ghinion al nestiutorului,
posibilitatea de a se rataci (si nu neaparat pe ceata) intr-o zona de
asemenea cu risc mare de accidente.
3) Si, ca sa nu par ce nu sint, un altruist in exces, venirea cohortelor
vesele (o vreme...) ma indispune prin gunoaiele pe care le lasa, prin
degradarea unor prize de iarba esentiale (v. iesirea sudica din Tunel) si
prin transformarea in vis urit a unor locuri inca marcate de frumusete,
mister si liniste.

In ce priveste o eventuala marcare a itinerariului si pentru priceputi, o
vad total inutila, si asta nu doar pentru ca alpinisti trec de 80 de ani pe
aici si fara vopsea pe stinca, ci pentru ca descoperirea drumului, cit si
refacerea lui in conditii cit mai apropiate de ale premierii personale
constituie unul din farmecele care trimit cataratorul pe coclauri.



In lumina celor de mai sus am crezut ca fratii or lasa-o moale. Mai ales ca
i-am propus unuia dintre autorii marcajului, Dorin Gherman la nume, sa stea
in banca lor in Caraiman, si-o sa le las in pace al lor marcaj Valea
Alba-Blidul Uriasilor-Circuri. Omul parea ca a priceput cum devine cazul,
dar imi facusem prea mari iluzii...
Un motiv in plus sa cred ca treburile s-au aranjat a constituit-o moartea
lui Nae Moldovan, in 2000. Ti-ai gasit!... Intersectind cu prilejul unui drum
in zona Briul Hornurilor, mi s-a parut mie ca parca stersesem un marcaj inca
existent, dar am zis ca mi-o fi scapat. Apoi, din motive de schimbat
prefixul (nu al anilor) si de urmas mititel, n-am mai calcat prin locurile
cu pricina. Greu de crezut, dar de la jumatatea anului 2000 si pina simbata
trecuta, marele iubitor de Creasta Picaturii si Albisoare nu a mai dat
pe-acolo... Traind tot timpul cu ideea ca lucrurile au ramas (cit de cit)
curate ca-n '99, cind acoperisem, intre altele, sagetile cit casa ingarind
Tunelul.
Am platit din plin aceasta iluzie. Sagetile au revenit mai agresive, mai
dese, mai mari (ca paranoic ce sint: fara indoiala pentru a-mi face in sic).
Durerea cea mare a fost ca doi-trei ani am lasat locurile murdarite. Si
ultimele vorbe sint prea sarace in sens, ori au rezonanta doar in iubitorii
cu adevarat muntelui (din fericire majoritari pe Alpinet). Daca nu as fi
stat adormit in iluzii, mi-as fi gasit imediat timp pentru cele cuvenite.
Se pune problema cind a avut loc reprofanarea si cine a executat-o. Sint
sanse s-o fi executat Moldovan, dar cele mai multe indicii trimit spre
ciraci ai acestuia. Fie din trupa initiala, fie din insi carora Dorin
Gherman le-a picurat in ureche una ori alta, si dintre care cite unul se ia
din senin de subsemnatul pe Alpinet, chit ca n-a catadicsit sa discute cu
mine vreodata. Cine a refacut traznaia este important, caci in a doua
varianta ma pot astepta la orice in viitor.

Pe teren, simbata, initial m-a marcat ideea de neputinta. Ce pot contra unor
oameni din categoria identificata parca de Calinescu: "Dom'ne, te pui
degeaba cu prostul, te va rapune! Tu te duci cu floreta, el vine cu
ghioaga!". Apoi, m-a traversat sentimentul (si iar fac paradie de cele 3-4
carti pe care le-am citit la viata mea) tiganului din "Satra" caruia ii
violeaza unii viitoarea nevasta: orice as face de acum inainte, tot pingarit
ramine locul - auzi, sageti de un cot in Tunel! Apoi, desi indeobste ma
caracterizeaza trecerea de la entuziasm la depresie, incet-incet am trecut
spre senin. Voi indeparta marcajele. De data asta cu o perie de sirma si
indiferent cita rabdare va fi nevoie. Nu miine poimiine, dar in vara asta
lucrurile vor fi puse la punct.. Totodata, pentru ca alde Gherman m-a lasat
sa vorbesc in vint, am sa-i fac o bucurie si in ce priveste opera domniei
sale de la nord de Valea Alba.
Chose promise.


Mai este de discutat atitudinea celorlalti. Romanii nostri au, intre altele
bune sau rele, doua insusiri: casca gura, dar nu se amesteca. Adica, pe
Alpinet de pilda, din cite zeci sau sute ori fi inscrisi, n-a zis vreunul ca
e bine sau rau. Am sa va spun eu ce riscati. Daca astazi fugiti de murdaria
generalizata de la Bucuresti pe munte, peste putini ani, in sistemul
Moldovan, va trebui fugit si de pe munte...
In ce-i priveste pe colegii nostri mai buni cataratori: ati accepta sa vina
unul sa amenajeze virtos un traseu ca Lespezile, asa ca sa poate merge pe
aici si turistii? Ori Furcile (imaginati-va ca si aici e nevoie de sageti,
intrucit omul se poate rataci)? Nu rideti, caci unde a mers mia va merge si
suta. Iar in momentul acela in jur veti vedea doar insi carora nu li se se
va parea nepotrivita asemenea minune.



RT
Vreme excelenta (si trec aici inclusiv norii ce ne-au ferit de canicula,
fara sa ma indispuna totodata ploaia puternica de seara).
Pe partea inferioara a Albisoarei Crucii, anima a inlocuit o vreme lipsa
acuta de antrenament. La primele saritori din "Oala", ceva mai multa grija
decit imi aminteam ca reclama locul, pentru ca la diedrul cu capac de aici
sa-mi las colegul primul. La capul acestuia, trecut iar intiiul, un bolovan
de doi lei mi-a scos limba de un cot. Nu sint poate chestii de afirmat pe un
site ce consacra performanta, reusitele dezinvolte, dar asta am trait acolo!
Saritoarea urmatoare am ales s-o ocolim prin dreapta, asa pentru explorare.
Direct pe creasta, la un moment dat doi-trei metri au rinjit la neantrenat,
asa c-am luat pe fata Crucii o succesiune de jnepeni, cu vreo doua puncte
necesitind atentie. La dreapta amintitei creste, poate cu un rapel se poate
cobori intr-o sistoaca paralela, pe care viitoarea generatie de exploratori
este posibil s-o treaca intre traseele accesibile dintre Valea Alba si Briul
Hornurilor (pardon, "al Caraimanului".
Deasupra briului zonele de zapada sint mai ample, dar am mers de aici la
dreapta, prin rapel, in bazinul Albisoarei Gemenelor. In creasta opusa a
acesteia descoperim si ne salutam cu doi confrati. Vom afla ulterior ca sint
din Ploiesti. Lipsa de antrenament m-a dus la ciciiala intr-un punct al
briului, nu departe de talvegul AG. Neasteptat, in alte traversari pina in
Valea Seaca dezinvoltura nu a lipsit. Desi eram in oarece criza de timp, pe
principiul ulciorului dus la apa am evitat sa cobor in pitonasele AG catre
Alba (cind s-o putea, voi incerca schimbarea barim a celui de la saritoarea
mare AG). Colegul avea insa oroare de rapelurile pe Fata Inalta, spre Turn
si aceeasi Alba. Asa ca negocierea a condus la scarpinatul peste cap
constituit din traversat pina la Portita, apoi ceea ce am numit "Diagonala".
Spre Tunel, sagetoaie de indrumat "tonti" (vorba unei colectii a editurii
Teora), pitoane unde nu te astepti si bucla suplimentare la clepsidra ce-ti
usureaza traversarea spre Tunel. Aici, cum am mentionat, realmente cosmar.
Inca o data intreb: la ce trebuie sageti intr-un loc unde si sa vrei nu poti
parasi drumul?!
Sfidatoarele sageti mi se plimba pe retina si spre Seaca. Ploiestenii, pe
care ii ajungem din urma aici, o iau spre Creasta. La rapelul ce precede
patrunderea in bazinul Spalaturii vad ca spiritul Restauratiei nu a dus si
la montarea balustradei existente cindva (poate si pentru ca e mai lesne de
indepartat). Ajuns aici, intreb pe aceasta cale eventualii stiutori daca
hornul ce suie catre Saua Gemenelor a fost urcat de cineva, iar daca da, ce
grad are si ce vrea de la viata.
Atmosfera de seara, placuta (cuvintul traduce si aici prea putin din
satisfactia traita in vreme ce traversam pe deasupra Poienii Mari). In
Hornuri, o limba prelunga de zapada ne omeneste cu apa. Ce Biborteni, ce apa
plata, ce Vichy, asta e cea mai. Pentru ca atmosfera sa fie si mai
uluitoare, dinspre inalturi se aude muzica. Initial ne-am zis ca s-a ajuns
si aici ca-n Crai, sa auzi de pe Cioringa Mare difuzoarele de la cabana
Plaiul Foii (cel putin asa era in 98). Pe urma am banuit vreo scula mai
puternica razbita la Cruce. Din fericire gidila placut urechile. Finalmente
ne-am lamurit ca se producea cineva din Saua Gemenelor!! Si nu era vreun
radio etc., ci un instrument muzical. Colegul a crezut ca identifica un
asa-numit blockflote. Nu stiu daca apartinea ploiestenilor intilniti de noi
si nu vreunui Spulber (personaj al lui Nestor Urechia, ce colinda cu vioara
Bucegii) coborit de la Monument, dar gasesc nemaipomenit sa te cateri prin
toate vagaunile, iar la final de drum sa desfesi cu grija din rucsac
fluierul si sa-ti traduci pe aceasa cale incintarea. Este un exemplu
interesant, dintre cele care ajuta sa ne facem viata mai frumoasa. Multe
invata omul cit traieste...
Desi nu era obligatoriu sa trecem prin Portita, ajunsi la doi pasi de ea
decidem sa trecem un pic pe versantul Jepilor. Ba chiar luam aici o prima
masa serioasa a zilei. In grota, resturi de foc si un trunchi de zada uscat,
taiat vizibil cu toporul. Coroborat cu ce-am mai auzit in decursul anilor,
se pare ca un grup (nu din Bucuresti...) isi face un titlu de glorie in a
chefui aici, nu prea des din fericire, inclusiv noaptea.
Pe Vilcelul de sub Portita, colegul n-are de lucru si se teme subit de
urzici. Coborim prin urmare foarte atenti la acest aspect. Le vom vedea insa
abia la doi pasi de padure, dar cind ne-a fost lumea mai draga: la rapel si
cu dificultate de ocolit...
Diagonala este, imi cer scuze daca o repet pentru cei ce cunosc problema, un
briu ce se face in stinga (nord), pe un perete, in locul in care Vilcelul de
sub Portita se rupe vertical. Briul apare la fix si nu poti sa nu te
intrebi, cu maxima seriozitate, daca totul e rod al intimplarii sau Dumnezeu
a tinut sa-i fericeasca pe alpinisti. Nu departe de vilcel a aparut o
surpatura, dar se poate ocoli prin vegetatie, chit ca mai aproape de abis.
Mai incolo, in dreptul vilcelului S ce vine din creasta Zangur, un bolovan
venit din perete a ras un versant si a pravalit pamintisul in vilcel, dar
fara probleme pentru bucegist. Poate obositi, drumul nu ne-a mai parut in
continuare la fel de clar ca altadata. Ba era sa trecem de vilcelul unde
lasi briul si vizezi zona de padure de la baza abruptului. Mica neclaritate
din mintea noastra, ce-i drept cu spectrul ploii in paralel, s-a soldat cu
constatarea ca e vorba de al doilea vilcel, venind de la "S" (precedentul
are un perete mai jos, pe malul drept), pare pasnic, atita doar ca mai jos
lasa sa se ghiceasca panta. Mergind in continuare pe briu, pur statistic
este de mentionat ca se traverseaza un horn, apoi se iese la mare inaltime
deasupra canionului Secii.
Pentru cine intereseaza (retul poate alinta linistit scroll-ul mouselui)
mentionez ca initial am intrat pe acest briu din greseala, nu conteaza acum
citiva ani. Auzisem de un drum direct la Portita, iar la un moment dat am
vazut din creasta Zangurului un adult cu un copil la vreo 12 ani urcind
scoaca cu iarba aflata imediat la sud. Cu proxima ocazie, am luat-o decis la
vale, atita doar ca din Saua numita de catre Titeici a Izvorului ignorantul
nu s-a abatut la dreapta-sud, ci a mers gospodareste pe vilcelul initial.
Eram cu un amic, Marius Sevac la nume. Nu as spune ca norocul nu mi-a
zimbit, dar pe parcurs am mers cum o facusem cindva, incepator si singur, pe
Hornul Ascuns: m-a interesat doar priza/segmentul urmator al drumului. Adica
nu am cascat prea mult gitul la ruptura Vilcelului de sub Portita, nu am
meditat nici cit de providential e aparitia la acel nivel a briului si nici
faptul ca e continuu. Finalmente, pesemne instinctul decurgind din
numeroasele ture precedente in abrupt, cit si norocul m-au facut sa parasesc
briul in punctul optim, in favoarea unui vilcel oarecare: mai sus pe briu ai
ruptura prea mare dedesubt, mai jos te trezestila cucurigu deasupra Secii.
Din nou bafta (dar si antrenament, inclusiv al ochiului - aici ma laud, dar
si relev importanta turelor dese pe munte), m-am avintat pe o panta ce parea
sa permita coboris sustinut si care astfel reducea pericolul intilnirii
vreunei rupturi. La un moment dat mi-am zis ca e cazul sa deviem in vilcelul
aflat in dreapta noastra, lucru executat printr-un rapel de vreo 12 metri.
Peste vreo doi ani, refac fara probleme tura (dupa o neintelegere cu Dorin
Gherman de care am pomenit, si care de-atunci vesteste tuturor ca-s om ce-si
lasa tovarasii pe munte).
Peste citeva saptamini, nea Baticu mi-a spus c-a dormit o data pe munte
(nedorit), intrucit se angajase si el din greseala pe vilcel in jos. M-am
infoiat atunci in pene, atita doar ca muntele ofera multe surprize. In 99,
pentru variatie, eu si Mugurel Ilie (colegul de ture din ultimii ani), plus
nevestele, venim asa sa mai schimbam aerul pe Diagonala. Pas de mai
recunoaste insa locurile (dupa 13 ani)! Finalmente luam hornul aflat nu
departe de Seaca, unde coarda nu vrea sa vina la recuperare, platforma
intermediara e amarita rau iar consoartele au bunavointa dar mai putin
putirinta marilor nebunii. Chitit sa elucideze problema, Mugurel cerceteaza
anul urmator locurile de jos. Ma provoaca si pe mine, dar sintem cuprinsi cu
timpul de o ceata deloc fizica. Faptul ca identific o varianta fezabila dar
incomoda nu atenueaza nesiguranta. Era ceva de vis urit sau barim unul dupa
bautura. Dac-am fi ramas in ceata, era bine, dar la un moment dat avem
impresia ca am gasit o cale mai simpla de suis la briu, iar Mugurel n-are de
lucru ulterior si conduce intr-acolo un grup in coboris pe Diagonala. Zexe
intilnit varianta cea noua, nu identifica nici "hornul fetelor" (chit ca nu
se punea problema rapelurilor, cu profanii din acea zi). Pe intuneric aveau
sa revina abia in Saua Izvorului...
Deruta totala. Eu abia dadusem "Muntilor Carpati" un articol cu trasee mai
putin stiute din Caraiman si in consecinta nu-mi era deloc comod. Luam de
aceea in rucsac materiale suficiente si o luam inca o data la vale, de la
Portita. Nu mai stau sa identific varianta din 84, preferind vilcelul 2, in
ideea ca, drept cioara in mina, echipam pentru rapel 1-2 saritori pe care le
anticipam pe vilcel. Ajungem relativ usor la o saritoare, ce ne apare al
dracu de inalta. Este totusi o iluzie. Cu coarda dupa un pom, se coboara un
prag, apoi faci ochii mari-mari descoperind un neasteptat tunel vertical ce
parca te aspira. Locul da ceva frisoane, nu stii nici daca-ti ajunge coarda,
dar urmez acelasi (iresponsabil) sindrom "Hornul Ascuns". Iar Fortuna
rasplateste inca o data indraznetul, caruia ii ajunge sfoara, iar coborisul
prin gang este chiar incintator. De la baza saritorii sintem ca in padure,
nu departe de poteca Vaii Seci. Iar nu departe, pe stinga, imi dau seama in
sfirsit ca in junete ocoleam saritoarea (de care nu am ajuns sa-mi dau insa
atunci seama) pe malul din stinga-nord, printr-un rapel rezonabil.
Expresia colegului, la sfirsit de tura: "S-a facut dreptate!".


Am tastat cele de mai sus din dorinta de a ma da mare, bineinteles, dar si
pentru a arata ca prezentarile de trasee mai putin stiute au nu o data in
spate tribulatii precum cele de mai sus, cind cu noroc, cind cu ghinion, nu
o data cu risc fizic (simbata, am cazut exact la ultimul-ultim prag de
deasupra padurii, chestie rarisima, dar suficienta pentru a ma duce cu
gindul la toate cele).

Mircea Ordean

___
MSN 8 helps eliminate e-mail viruses. Get 2 months FREE*.
http://join.msn.com/? page=features/virus

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii