Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Gabriel Teodorescu <g...@b.astral.ro>
Data: Sâmbătă, 20 Mai 2006, 0:41
Subiect: [a] 97 de ani
Dragi prieteni,

In cartierul bucurestean Vergul, se nashtea acum 97 de ani cel care avea
sa fie marele om de munte si alpinist Niculae Baticu. Inca mai traiesc
multi oameni care l-au cunoscut si apreciat. Pe adresa "Sitului
memorial" am primit multe articole despre Nea Nae.
La aceasta aniversare voi publica numai unul dintre acestea, scris de
catre cel pe care Nea Nae l-a desemnat drept succesor la conducerea
CAR.......

AMINTIRI DESPRE UN ALPINIST

DAN VASILESCU,
Vicepresedinte, Clubul Alpin Roman


A ncepA nd s scriu aceste amintiri, A mi dau seama cA t este greu s -ti
faci publice gA ndurile si tr irile fat de p rinti si camarazi de
coard, c ci Domnul Baticu, (asa m-am adresat dA nsului A ntotdeuna) a
fost pentru mine si una si alta.
Mai mult chiar, A ntotdeuna am avut convingerea c acest Domn al
alpinismului romA nesc, A ntr-o societate si perioad plin de tovar si,
m-a tratat ca pe un a copil de sufleta al dA nsului, ceeace nu exclude
posibilitatea ca si alti colegi de generatie s fi tr it exact acelasi
sentiment.
La A nceput l-am cunoscut pe acest alpinist uitat de societatea
socialist din relat rile lui Doru, cu ocazia scrisorilor si a vizitelor
pe care mi le f cea la unitatea de parasutisti din CrA ngul Buz ului, A n
care mi-am irosit 18 luni de tinerete, A ntr-o parodie a trupelor de
comando.
A nceputurile alpinismului din RomA nia A mi era la fel de necunoscute, sau
mai exact deformate, ca toat istoria RomA niei si a religiei si deci
primele contacte cu Domnul Baticu nu m-au impresionat prea tare.
Modelul meu A n alpinism era A nc dinainte de armat, Emil Coliban, pe
care A l secondasem A n mai 1964 A n Fisura Albastr si tot cu el am
A nceput A n septembrie prima jum tate de lungime din viitorul traseu
Hermann Buhl.
Modestia si educatia elevat a Domnului Baticu, nu erau A n acele
vremuri, cu atA t mai putin ast zi, cele mai apreciate calit ti A n rA ndul
tinerilor zgubilitici care bA ntuie pe la refugiul Costila, A n c utarea
marilor performantelor alpine.
Tot Dorel Sapira si frate-miu Doru au fost cei care mi-au insuflat
respectul si admiratia pentru Domnul Baticu, de care A n anii urm tori eu
am fost cel mai legat. Trebuie A ns s precizez c A n anul 1966, eram
tare plin de mine: f cusem Albastrele si alti sesari A n cap de coard,
fusesem sergent A n trupele de comando, terminasem premiera lui Hermann
Buhl si Creasta Piatrei Craiului iarna (unde fentasem o avalans
mortal) si A n mod sigur ajungeam la victoria fatal, dac Domnul Baticu
nu m-ar fi adus cu picioarele pe p mA nt.
Cu o r bdare infinit, demn de o cauz mai bun, acest mare alpinist
si-a sacrificat multe ore si zile cu mine, ca s m A nvete tehnicile de
c t rare, traversare si rapel, peste care eu trecusem mult prea repede
si prea superficial.
Dup ce a socotit c prezint oarescare A ncredere, Domnul Baticu m-a luat
si A n trasee mai dificile pe care le f cusem A n trecut a val vA rteja si
am A nv tat astfel c nu conteaz atA t s parcurgi un traseu cA t mai ales
stilul si siguranta cu care A l abordezi. Si asa am constatat c dup 17
ani de pusc rie grea si la o vA rsta respectabil de bunic, Domnul Baticu
se c t ra, secund este drept, mai sigur si mai frumos ca mine.
Printre multe altele A mi amintesc ascensiunile Fisurii Suspendate, ale
Fisurii Pintenului (unde am receptionat o piatr A n cerebel la unul
dintre rapelele de coborA re) si Fisura Mare, dar si morala pe care mi-a
administrat-o pentru stilul meu dezordonat si vesnic gr bit.
Din momentul A n care a c p tat A ncredere mare A n mine, Domnul Baticu nu
m-a mai sl bit toat viata din vedere, reprosurile dA nsului fiind pentru
mine mai dure decA t autenticele suturi cu care am fost blagoslovit toat
viata.
A n primul rA nd, premierele realizate A n mai multe intr ri nu mai erau
premiere. Am A ncercat s -l conving c aceast etic alpin era perfect
valabil A n anii antebelici, cA nd alpinistii aveau la dispozitie toti
peretii RomA niei, dar A n timpurile noastre fisurile s-au cam terminat,
iar timpul nostru liber era din ce mai condensat, din cauza
a cincinalului A n patru ani jumatea. Premiera lui Vlad Petcu din Buila
denumit Mihai Szalma mi-a desfiintat si aceast teorie, pentruc Domnul
Baticu era foarte bine informat si judecata i-a r mas perfect, pA n A n
ultimele ceasuri.
Dar marele a ofa al dA nsului erau pitoanele de expansiune, fat de care
avea o mare aversiune, aproape egal cu cea pentru Federatie si pentru
competitie A n general.
Si pentru toate acestea evident c eu receptionam reprosuri.
CA nd a auzit c la premier am b tut un am rA t de piton de expansiune A n
J-ul din Paianjenul Galben atA t mi-a fost. Am A ncercat s -i explic c nu
era piton de trecere ci numai o asigurare ceva mai sigur A ntr-o zon
foarte surplombat A n care placa de cca 6 m se tot dep rta de perete,
iar sub noi erau 150 de m. Nu conta, trebuie s -l scot, c stric tot
traseul.
Bine c nu a prins vremurile actuale cu trasee de escalad f cute
integral cu ancore de inox cu rezistenta minim de 25 kN, conform normei
europeane EN 959: 1996, multe A n revolutionarul stilul alpin - de sus A n jos.
Este de la sine A nteles c relatiile Domnului Baticu cu Federatia RomA n
de Alpinism si Escalad, cu secretarul general, cu ceilalti sefi si cu
Emilian Cristea A n mod special, au fost departe de ceeace se numeste
cordialitate. Dar nici cu tab ra dizidentilor din tar relatiile nu erau
tocmai limpezi.
Ca urmare, toti alpinistii care A l stimau si A l abordau pe Domnul Baticu
erau considerati a pariaa de forurile conduc toare ale alpinismului
romA nesc si tratati A n consecint.
Marile nedrept ti au culminat cu cele dou manuscrise ale c rtilor de
amintiri ale Domnului Baticu, adev rate manuale de istorie a
alpinismului romA nesc, care au fost ciuntite drastic de cenzura vremii
si culmea, chiar de autor, A n disperare de cauz. De exemplu, a trebuit
s scoat cu propria mA n, toate numele alpinistilor fugiti din tar:
Ghetie Iosif, Viorel Nicolaescu, Petcu Vlad s.a si o parte din
realiz rile lor.
A n ceeace m priveste, am fost A n relatii foarte bune si cu Mosu Cristea
si l-am ajutat cA t am putut la a Clubul Alpin Floarea de Colta, am
admirat si stimat alpinisti si antrenori ca Alexandru Floricioiu, Aurel
Irimia, Schenn Matei, Valentin (Buti) Gartner si altii, postA ndu-m
astfel A ntre ciocan si nicoval.
Dup tromboneala ce este cunoscut sub numele de revolutia din decembrie
1989, Domnul Baticu a reactionat prompt si a reformat Clubul Alpin
RomA n, reusind s obtin de la UIAA si recunoasterea sa neA ntrerupt pe
perioada de trist amintire si implicit, dreptul de vot.
Ca multi alti alpinisti, de toate vA rstele si profesiile, nu am putut
nici eu s -l refuz pe Domnul Baticu la invitatia de a m legitima la
CAR, desi eram cA t se poate de acaparat de federatie. L-am vizitat
sistematic si am suferit al turi de dA nsul multe deceptii legate de
retrocedarea C minului Alpin, a refugiului Costila si a sediului din
Bucuresti si de sincopele interne ce au zdruncinat si erodat CAR-ul A n
anii 90.
Ca si tat l meu, Domnul Baticu a fost un om de o conduit si o cinste
exemplar, un LUPT TOR neobosit A mpotriva lichelismului si a imposturii
din alpinismul romA nesc, nefiind niciodat A n stare s a bage capul A n
nisipa ca strutul, atunci cA nd observa minciuna si frauda ajunse la rang
de virtute.
Evident c lupta a fost mai mult decA t inegal si Domnul Baticu si-a
cA stigat, pe lA ng multi prieteni si multi dusmani, fiindc si A n acest
domeniu este aproape imposibil s desparti grA ul de neghin.
A n viat si pe munte, i-am urmat neab tut pe cei doi p rinti ai mei si
am A ncercat s transmis aceast tr s tur de caracter si elevilor mei
astfel ca atunci cA nd cineva vorbeste de un alpinist romA n, automat s
A nteleag c este un exemplu de cinste, curaj, tenacitate,
responsabilitate, prietenie si devotament.
O ultim amintire mi-a sugerat-o articolul lui Dinu Mititeanu, legat de
aniversarea a 50 de ani de la cucerirea primului perete din tar,
premiera Furcilor.
A n acea perioad, Domnul Baticu era foarte speriat de medici, dar A n
acelasi timp dorea din toat inima s ajung m car la baz, existA nd o
mic si ascuns sperant s parcurg A ntregul traseu.
Asa c m-a rugat cu mult timp A nainte, ca A n duminica precedent s m
duc pe Hornul Coamei ca s v d cum se prezint traseul si evident, s -l
A nsotesc pA n acolo pe 20 Octombrie, dac situatia este bun.
M-am tinut de cuvA nt si A n duminica respectiv am plecat de la refugiu
A ntr-o plimbare, cu expadrile A n picioare si cu c masa la brA u, pe o
vreme frumoas si cu mici urme de z pad.
Pe G lbenele totul se prezenta bine, dar cu mult umezeal si cu petece
mai mari de z pad. Hornul Coamei a fost si el rezonabil la A nceput,
apoi a A nceput gheata, iar A n dreptul brA nei de intrare A n Furci totul
era glasat cu cA tiva centimetrii de gheat.
S cobori A n espadrile era mult mai greu, asa c am luat-o frumos A n sus
si uite asa am f cut o tur de iarn A n espadrile, pantaloni scurti si
c mas, dup care l-am linistit pe Domnul Baticu si al dA nsului vis de adio.
Au urmat alti ani de zbucium, A n care problemele financiare si procesele
legate de C minul Alpin au am rA t viata Domnului Baticu si cred cu toat
convingerea c dac Eugen Popescu nu s-ar fi dovedit atA t de
A nc p tA nat, praful se alegea si de CAR si de C min si de refugiul Costila.
Cu ocazia scandalului legat de ascensiunile lui Ticu L c tusu pe Everest
si apoi de cel cu preg tirea expeditiei lui Neacsu David, a colegiia din
Biroul Federal m-au ajutat s demisionez din FRAE si astfel am
A ndeplinit o veche dorint a Domnului Baticu, al turA ndu-m trup si
suflet echipei de conducere a CAR-ului, toti fosti universitari bucuresteni.
Alte timpuri, aceleasi mari probleme, c rora am A ncercat s le g sim o
rezolvare: C minul Alpin, refugiul Costila, sediul din Bucuresti, lipsa
de bani, lipsa de membri si mai ales, foarte putini sustin tori.
Dar alte perspective pentru tA n ra generatie, care deja consider turele
A n Alpi, Caucaz sau Himalaya perfect accesibile si uneori, chiar dep site.
Ascensiunea Crestei F g rasului iarna nu mai este considerat alpinism
si A n consecint nici nu se mai parcurge, iar cucerirea Everestul este
considerat o performant banal, pur comercial.
Domnule Baticu, A n aceste vremuri memorabile, de impetuoas tranzitie
spre nu se stie ce, v asigur c vechii prieteni v p streaz un loc
aparte A n inima si gA ndul lor si se vor lupta A n continuare pentru
crezul Dumneavoastr de o viat a ALPINISMUL ROMA NESC.

Bucuresti, 24.01.2006



DOAMNE, OCROTESTE-I PE URMASII LUI BATICU!

Gabriel Teodorescu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menționate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma și conținutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii PIATRA CRAIULUI - Casa de Vanatoare Piatra Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Zorelelor  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Sperantelor (Cioranga Mare)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Cabana Garofita Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Podul La Riul Mare Spre Magura  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Satul Ciocanu  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Marele Grohotis  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Spirla  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Curmatura Pietrei Craiului  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Brina Caprelor (Craiului)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Diana  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Virful Ascutit (Lehmann)  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Mormintul Florichii  
Muntii PIATRA CRAIULUI - Refugiul Grind  
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii