O frumoasa zi de luni ne chema pe munte... Ne sculam tarziu, la 11... Domnul Mititeanu ar spune ca suntem pantofari...
Nu-i bai ca stam in Brasov... Hataram repede: o scurta incursiune pana la Grind. Orasul Bran... Frumos, toata lumea a iesit la plimbare, mai ales fetele... Ne cuprinde buna-dispozitie... Pornim spre Fundata, drumul s-a stricat ingrozitor. Oprim pentru niste poze, Bucegii se vad extraordinar... Pornim la drum, totul pare atat de calm, atat de asezat... Aceleasi privelisti, aceiasi oameni primitori...suntem ACASA... Ba cu discutii, ba cu poze, marcajul ne scoate in poiana de unde poteca coboara usor inspre Sipotul Vladusca. Deodata ne izbeste ceva.. Un sunet ingrozitor... Nu-l detectam... Ne incordam... Nimic... Se aude din nou... Ecoul zguduie muntele... Ce-o fi??? Inaintam cativa pasi...se aproprie o rariste... Parca e prea mare decat o stiam... Da este prea mare... Numai copaci cazuti.. Ce se intampla? Acum intelegem: zgomotul este al forestierilor care "ranesc" muntele si-l ranesc
adanc... Mai mergem o bucata... Acum se aude clar zgomotul drujbelor... Ne oprim in loc... Tocmai a cazut un copac... S-a auzit clar acel trosnet... Pacat, suntem pe teritorul Parcului National... Traseul se schimba... Peste tot resturi de copaci, crengi rupte, radacini haotice, urcam la nimereala... Acum cade alt copac, si altul si altul... Am numarat 12 copaci care si-au gasit sfarsitul... De ce? Rupem tacerea si marim ritmul... Poteca revine la forma de odinioara. Dar este ceva schimbat... Da, acum vedem... Unii copaci sunt crestati... Le stim deja soarta... Si nimeni nu poate face nimic... Poate si acest mesaj face mai mult rau decat bine... Totusi e REALITATE... Realitatea ne inconjoara si n-o putem nega... Dar exista... Si e cruda, cruda cu Regina Muntilor Carpati...
Cu gust amar, EdY D