Liste Alpinet - alpinet2k

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================

ECO-SPORT

Ganduri vechi si noi despre activitatile
sportiv-turistice in zone naturale montane


In ultimul timp se vorbeste tot mai mult de ecologie, eco-dezvoltare,
educatie ecologica, ecoturism, produse ecologice, ecologie urbana,
ecocid, constiinta ecologica, ecotoxic, comportament ecologic, politie
ecologica, hrana ecologica, supraveghere ecologica, agricultura
ecologica, tehnologii ecologice, eco... eco... In galaxia ECO ce ne
asalteaza, ce mai este si ECO-SPORTUL? Mai avem oare nevoie de inca un
neologism?

Pentru cine cunoaste natura si comportamentul oamenilor fata de ea,
raspunsul este fara indoiala pozitiv. Subiectul fiind prea vast, sa
ramanem in sfera sporturilor ce se desfasoara in natura, in particular
sporturile montane. Aparent, sporturi ecologice prin definitie. Si
totusi....

Padis, august 1994, in poiana Varasoaia. Soare, liniste, discret ciripit
de pasarele, adierea vantului prin varfurile brazilor, aer pur si tihna
pentru grupul de drumeti obositi pe care il conduc. Deodata, un zgomot
surd de motoare supraambalate se inalta, se apropie, se amplifica
infernal si se revarsa peste noi. Ce sa fie? Uruind ne zboara prin fata
la nici doi metri o motocicleta de cross, improscandu-ne cu pietricele
si ridicand un nor des de praf, amestecat cu gaze de esapament. Este
inceputul. A doua motocicleta. A treia...a patra....a saptea...... a
zecea. Gata, slava Domnului! Printre salve de tuse ne scuturam praful
de pe noi si asteptam sa se potoleasca vajaitul dureros din urechi. S-a
dus buna dispozitie! Sa plecam de aici pana nu vin astia inapoi...

Asemenea episoade au devenit apoi tot mai dese... si in tot mai multi
munti.... In asemenea imprejurari meditezi la ingratitudinea cu care
omul trateaza adesea natura si, in fond, pe el insusi, distrugandu-si
refugiul de liniste si puritate. Modul in care o facem este foarte
divers si adesea nici nu-l constientizam.

SCHIUL

Candva, te duceai la munte, la o cabana linistita, dimineata iti luai
schiurile in spate si o luai spre creasta, unde iti bateai cu cativa
prieteni o partie ce oferea nu numai placerea alunecarii pe zapada dar
si liniste, soare si peisaje minunate. Cu timpul am devenit tot mai
comozi. Hotel, telecabina, partii construite inginereste, parapeti,
semne de circulatie, masini de prepararea partiei, zapada
artificiala.... cozi, inghesuiala, accidente, partii artificiale cu
covor de plastic, paienjenis nesfarsit de teleschiuri, gondole,
telescaune...

Multi cauta altecva. Incearca snowboard, snow-surf, big foot, telemark,
dar mai ales o reintoarcere la natura prin schiul de tura, schiul de
fond, schiul de varianta, skijoeringul.

Ne-am pricopsit mai nou cu snowmobile.... Chiar e nevoie de o noua sursa
de zgomot si poluare in statiunile de schi?

Si familiarul schi de partie poate fi ecologic, daca nu distrugem
peisajul prin sute de mijloace de transport pe cablu si partii total
artificial croite, sapate sau inaltate pe piloni pe pante unde natura nu
se gandise la schiori. Si mai ales, daca nu ne incapatanam sa schiem
cand sunt 2 cm de zapada sau sa prelungim sezonul cu inca o luna sau
doua prin zapada artificiala, nemailasand ierbii timp de refacere...

Cum unii cu bani nu mai puteau fara heliskiing, in mai multe regiuni ale
Alpilor linistea muntelui ajunsese o amintire. Consecinta: acest "sport"
a fost total interzis in multe tari. La noi insa a demarat nestingherit...

ALPINISMUL SI ESCALADA

Cataratorul este in comuniune cu stanca. Asa a fost. A venit insa "moda"
anilor '60, cu diretissimele cu scari de sute de pitoane de expansiune,
omul negasind de cuviinta sa se confrunte cu relieful natural. Peretii
trebuiau cuceriti cu orice pret. Din fericire, etica escaladei sportive
moderne a reasezat cataratorul in, nu deasupra naturii. Mai sunt unii
pentru care si un perete friabil si vegetat e bun, trebuie doar
"curatat", pentru care un cuib de pasare intr-o gaura a stancii a ocupat
abuziv o priza ideala, pentru care potecile de acces la trasee sunt doar
pentru cei ce nu se stiu orienta sau sunt prea napadite de vegetatie si
trebuie defrisate, intrarea in traseu nu e clara si trebuie marcata cu
litere de vopsea de o schioapa iar traseul nu e bun daca la baza nu este
un loc batatorit de pe care sa te admire lumea si sa te astepte
prietenii cu berea....

La noi fenomenul de "Via ferrata" din fericire nu bantuie masiv, lasand
inca peretii cataratorilor si pantele inierbate turistilor. In Alpi,
"potecile verticale" aparute in Dolomiti ca necesitate militara in
primul razboi mondial au fost preluate cu entuziasm de turistii
incantati sa parcurga verticale fara echipamentul, pregatirea si efortul
unui alpinist. Trist este ca au aparut cu timpul sute de noi linii
nesfarsite de scari si cabluri, inlantuind peretii pentru a satisface
pofta de verticalitate comoda. Totusi, cluburile alpine au cam renuntat
in final la extinderea acestor trasee artificiale.

S-a diminuat mult si impactul ecologic al alpinismului expeditionar,
"stilul alpin" cucerind si Himalaya, reducand mormanele de butelii goale
de oxigen si kilometri de corzi fixe ce le abandona in trecut fiecare
expeditie. Dar numai in jurul Everestului mai asteapta zeci de tone de
deseuri de acest gen sa fie evacuate...

TURISMUL MONTAN

Multi tineri pornesc vara spre crestele Carpatilor. Cu sau fara
cunostinte, antrenament si echipament adecvat, si mai ales cu sau fara
bun simt civic si ecologic. Acum sunt peste tot de cumparat miniaragaze
pe gaz sau benzina, dar unii se incapatneaza sa faca foc cu jnepeni. SI
nu cu uscaturi sau crengute rupte de ici de colo, ci taind pe ras
podoaba verde-inchis ce incingea majoritatea celor mai pitoresti lacuri
glaciare. Mai jos, in etajul molidului, excursia n-are farmec daca nu
faci un foc de tabara gigant, cu brazi intregi, verzi daca se poate, ca
sfaraie frumos si nu merita osteneala sa cauti lemn uscat.

Cei ce binevoiesc sa nu-si arunce chiar langa cort conservele goale sau
PET-urile sunt convinsi ca punandu-le sub un bolovan au devenit homo
ecologicus si raman perplecsi daca li se spune ca in alte tari resturile
se pun in punga si inapoi in rucsac. A nu parasi poteca in perimetre
ocrotite strict li se pare unora un atentat la libertate.

Turismul montan poate fi inofensiv fata de natura, daca am renunta toti
la cateva metehne: la a sapa sant in jurul cortului si a si arunca
gliile cat colo, la culesul plantelor ocrotite "ca amintire" sau "pentru
studiu", la a ne agata de rucsac un casetofon dat la maximum si la a
chiui pentru a testa ecoul sau a admira fuga panicata a caprelor negre...

CICLISMUL MONTAN

Ciclismul montan a rezolvat pentru multi in chip fericit problema unei
deplasari rapide si comode pe munte, ca si a marsurilor lungi de
apropiere si de retragere. Vehiculul pe doua roti nu polueaza aerul,
nici nu tulbura linistea muntelui, fiind de dorit o larga raspandire.
Mountain bike-ul devine insa agresor cand in sa se afla acea categorie
de infumurati ce cred ca pe doua roti li se cuvin drepturi speciale si
asteapta ca drumetul intalnit pe poteca sa sara la o parte. Acestia se
poarta cu natura ca si cu semenii lor: isi incearca furca telescopica
ruland prin plina vegetatie, desi au alaturi drum sau poteca, isi
testeaza franele si aderenta rotilor lasand brazde adanci pe carari si
pe pajisti, verifica etansietatea bucselor pedaland prin limpezimea
paraielor si isi demonstreaza antrenamentul fugarind animalele intalnite
in cale.

TURISMUL ECVESTRU

Turismul ecvestru are in mare aceleasi parti bune si rele ca si
ciclismul montan, relele izvorand de fapt nu din caracteristicile lui ci
din constiinta ecologica uneori deficitara a omului din sa.

PARAPANTA SI DELTAPLANISMUL

Parapanta este in plin proces de raspandire. Alunecarea ei silentioasa
prin vazduh incanta orice privire, dar cand pe un varf stau la coada 200
de parapantisti, cum a ajuns sa se intample in Alpi, nici din voia buna
dar nici din vegetatia din zona nu mai ramane mare lucru. Sa facem si la
noi platforme de scandura pentru decolare? In sporturile montane e atat
de valabila zicala "ce-i prea mult strica"!

Deltaplanismul are si el atuul de a imita plutirea silentioasa a
pasarilor. Cand deltaplanul devine motodeltaplan, am importat in munte
civilizatia urbana. E mai greu sa o faci, ce-i drept. Dar au aparut
dispozitivele de propulsie cu elice pentru parapantisti, motoparapanta
fiind o inovatie privita de multi cu simpatie pentru ca nu este inca
raspandita. V-ati gandit cum va fi sa te simti la munte ca in vuietul
unui aeroport?

SPEOLOGIA

Cei mai pasionati ocrotitori ai pesterilor sunt speologii. Dificultatea
explorarilor face ca optica valabila acum in turism si alpinism de a nu
lasa urme pe unde ai trecut sa nu fie aplicabila in cavitatile greu
accesibile, unde se fac amenajari si depozite de echipament, similar
expeditiilor pe continente indepartate in secolele trecute. O conserva
lasata poate fi salvatoare pentru altul, dar a-ti goli pe acolo
resturile de carbid???

Mai sunt insa falsii speologi si speoturisti, pentru care a-ti lua
amintire salactite este o alternativa la fotografie sau a-ti scrie
numele pe peretele pesterii este o solutie de a-ti asigura nemurirea,
superioara ca durabilitate scrijelirii pe copacii de afara. Speoturismul
este tot mai raspandit. Pentru a proteja frumusetile cavitatilor
amenajate pentru marele public, a fost necesar sa se faca in pesteri
intens vizitate balustrade si tunele de plasa de sarma, trista oglinda a
educatiei noastre, caci unde nu s-au facut, consecinte le putem admira
cu jale.

SPORTURILE NAUTICE MONTANE

Sporturile nautice sunt tot mai cautate. Whitewater-ul e tot mai in
voga, unde mai exista rauri de munte nedistruse de hidroenergetica
agresiva. Coborarile pe ape cu barca pneumatica (Rafting) sau cu caiacul
sunt abia la inceput in Romania... Canioningul il practica aproape
exclusiv speologii. Este necesar insa respect pentru sensibilul
ecosistem acvatic. Excesul de amatori de rafting a dus pe multe rauri
din Alpi la instituirea de restrictii...

Ambarcatiile cu motor sunt de inteles pe ape intinse. Pe lacurile din
zona montana trebuie neaparat barci cu motor? E in principiu normal sa
existe in Romania si ceva posibilitati de schi nautic... dar sa ajungi
sa faci plaja intr-o atmosfera sonora de cartodrom si sa inoti cu groaza
ca te loveste un jet? Pe buna dreptate se plang pescarii si autoritatile
au emis timid ceva interdictii.... Dar multi amatori de cai putere se
fac ca nu le pasa.

4X4, ATV SI ENDURO

Un val de proteste au ridicat posesorii de vehicule 4X4 si tricicluri de
teren din Belgia cand s-a instituit interdictia de bun-simt de acces in
paduri a vehiculelor cu motor. Dar safari-ul motorizat mai este el o
iesire in natura? La noi motoristii zburda cam in voie prin paduri,
legislatia e permisiva si autoritatile "inchid ochii", ba invitam inca
strainii sa faca naturii noastre raul pe care acasa nu il mai pot face
naturii lor...

VANATOARE SI PESCUIT

Despre vanatoare si pescuit s-a scris destul, dezbatandu-se etica lor.
Cand te trezesti ca nu esti lasat sa mergi pe un traseu turistic marcat
pe motiv ca "deranjezi o vanatoare", cand vezi hranitoarea pe o parte a
drumului si pe cealalata parte, la nici 10 metri, hochstand-ul din care
vor trage "vanatorii", cand vezi ca se mai practica vanatul ursului "la
nada", cand braconajul este in floare si cand vanatorii se pretind
iubitori ai naturii si contributori la sanatatea ecosistemului dar de
fapt viseaza la trofee cat mai mult si mai mari, de intrebi cum naiba
ucisul din placere a animalelor poate fi numit "sport", ba unii il mai
cred si "nobil"

Prin urmare ce este deci ECO-SPORTUL? O activitate care sa respecte
mediul astfel incat impactul omului sa devina inofensiv pentru natura.
Nu este greu. Cine cunoaste muntele, stie ca exemplele negative aratare
ar putea fi eliminate in mare parte. Astept ziua cand sportul va fi
implicit o activitate ecologica. Atunci ECO-SPORT va fi un pleonasm si
il vom scoate din vocabular.

* * *

DUPA 18 ANI...

Articolul de mai sus il scriam in toamna anului 1996 si il publicam in
primul numar al revistei "Ecoforum" editata de Clubul Ecologic
"Transilvania". Multora articolul le-ar putea parea acum ca fiind
recent, din cauza continutului, caci in anii '90 majoritatea nici nu isi
inchipuiau ca aceste subiecte vor deveni o mare problema... Au trecut de
atunci aproape 18 ani. In 2007 am mai redifuzat articolul prin diverse
medii electronice. In speranta ca e viitor nu va mai avea relevanta. Dar
din nenorocire articolul este in continuare de actualitate si acum in
2014, chiar mai mult decat a fost in 1996. Si se pare ca va mai fi o
vreme.... In anii '90 cei mai multi nu constientizau pericolul invaziei
motorizate in natura montana si a cresterii numerice a celor care vor sa
guste natura fara a avea insa si o minima etica si comportament firesc
izvorat din educatie si / sau din aplicarea legii. Acum situatia incepe
sa fie constientzata de mult mai multi... si totusi mult prea putini
fata de cat ar fi normal daca populatia Romaniei ar avea ceva educatie
si constiinta ecologica reala.

Mai recent, dupa 2010 mai ales, iesind la sfarsit de saptamana pe munte,
pe jos, pe bicicleta sau pe schiuri de tura, nu am prea avut parte de
linistea cautata, pentru ca mereu m-am intalnit cu diversi "sportivi"
motorizati - motociclete enduro, masini 4x4, ATV-uri, snowmobile etc.
care prin zgomotul lor si prin gazele de esapament mi-au alungat
placerea excursiei, ca sa nu mai vorbesc de daunele pe care le aduceau
drumurilor si vegetatiei cand mergeau cu motorul ambalat pe drum /
poteca lasand fagase adanci prin noroi sau, mai mult, ruland cu motorul
puternic turat paralel cu drumul existent, lasand rani adanci in brazde,
probabil in cautare de adrenalina sau ca sa isi "testeze" vehiculul...
Dar si nemotorizati nesimtiti la adresa altor oameni si a naturii vezi
foarte multi....

Nu ca aceste fapte ale turistilor / sportivilor montani cu sau fara
ghilimele ar fi singurele sau principalele probleme ale zonei montane,
caci este evident ca taierile masive de padure, realizarea de
microhidrocentrale peste tot, fragmentarea habitatelor naturale si
antropizarea muntilor prin tot mai multe sosele, statiuni si zone de
case de vacanta, mijloace de transport pe cablu, linii electrice si
antene de telecomunicatii au un impact imens. Dar "curatenia" necesara
nu poate incepe fara a acorda atentia cuvenita si factorului turism /
sport / recreere montana...

Cea mai mare amploare a luat-o peste tot ATVismul, si in unele zone si
endurismul si snowmobilismul, ne-am trezit cu sute de "evenimente" si
"competitii" off-road motorizate care pe deasupra mai si sunt prezentate
pozitiv in presa, vezi "RedBull Romaniacs" si alte asemenea crime de
mediu ajunse laudate in loc sa fie interzise de autoritati, iar
personaje cu pretentie de ONG-isti de mediu le-au fost cozi de topor, de
exemplu un fost presedinte al unei structuri federative care in loc sa
lupte contra unor asemenea initative, a semnat un protocol de colaborare
cu organizatorii in numele federatiei de ONG de mediu care il alesese
presedinte, desigur fara stirea organziatiilor membre - si dupa ani
individul a ajuns si consilier ministerial la... mediu!.

Tot ca exemplu, si in Cheile Turzii a aparut nu demult o via ferrata
facuta ilegal cu complicitatea daca nu chiar din initiativa autoritatii
publice care ar fi trebuit sa ocroteasca rezervatia de prea multa
fieratanie... Iar alte autoritati si demnitari tembeli viseaza sa
ilumineze Cheile Bicazului sau sa construiasca sosea prin Cheile Turzii
sau pana sus pe Ceahlau sau sa lege v. Prahovei de zona Bran peste Bucegi
sau sa modernizeze soseaua peste pasul Jiu-Cerna pentru a "promova
turismul", dupa ce au facut deja asfalt pana in Padis si pe platoul
Bucegilor fara a lua vreo masura de control adecvat al fluxului de
motoare si de gunoaie... Iar alti criminali de mediu viseaza la
telecabina pe Omu si partie de schi pe valea Cerbului, la telecabina pe
Ciucas, Ceahlau si Rarau ca sa nu isi miste prea mult burtile "iubitorii
de natura"...

Dar cat timp se promoveaza mersul "la munte" in loc de "pe munte", cat
timp nu se constientizeaza ca ceea ce e motorizat nu este "sport", cat
timp se confunda sportul ca industrie a spectacolului cu sportul ca
activitate fizica PRACTICATA nu PRIVITA, cat timp gratarismul montan si
off-road-ul sunt vazute ca virtuti si normalitate si nu ca viciu si
pericol, cat timp datul cu ATV-ul sau snowmobilul e vazut de atata lume
ca "turism activ", cat timp se cauta "amenajarea" naturii pentru a fi
cat mai comoda omului si cat mai nenaturala, pe calapodul vechi si idiot
de gandire gen "omul se lupta cu natura, o invige si o transforma in
folosul sau", nu ar trebui sa avem liniste nici in privita relatiei
naturii montane cu sportul si turismul, si "eco-sport" e inca din pacate
departe de a deveni un pleonasm...

Cluj-Napoca, 31 mai 2014

Radu Mititean
director executiv CCN

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii