Caminul Alpin s-a mai incalzit. Razele soarelui ma cheama afara. Le urmez chemarea, pentru cateva poze. Revin peste jumatate de ora, unde-I gasesc pe toti afara. Nea Mihai imparte zambete peste tot si nu mai stie cum sa se imparta la toata lumea. Nici nea Dan si nea Eugen nu sunt scutiti de multele-ntrebari
Vremea trece, din cand in cand maretia Bucegiului se lasa admirata pentru scurt timp. Oamenii isi iau la revedere si-si urmeaza fiecare drumul lor: unii acasa.unii la Costila
Ne mai rarim asa ca(,) Consilul Director hotaraste sa continuam intalnirea la Sandu Bulgar. Opel-ul lui Cezar Manea se umple cat ai clipi astfel ca ma pomenesc impreuna cu Mircea Sandulescu ca nu mai avem loc. Nu-I bai. O pornim pe jos. Fac cunostinta cu dansul, discutam despre alpinismul de ieri si de azi, si ciudat, nea Mircea imi expune parera dansului: Alpinismul de azi este exact asa cum trebuie sa fie.
Intr-un sfert de ora suntem la Sandu. Se dicuta aprins despre diferite proiecte, bani stransi, miscarea alpina si din cand in cand careva mai introduce in poveste cate o amintire pierduta-n vremuri trecute
Afara se insenineaza. Ar fi cazul sa ne dezmortim picioarele. O scurta plimabare cu Cezar, Sandu si nea Mircea nu strica. Iesim spre Urlatoarea, abatandu-ne la refugiul Salvamont. Nea Mircea e mirat de peretele din fata lui si marturiseste ca nu a facut nici un traseu prin zona.
Ocupat cu fotografia, raman in urma si-I tot pierd in fata mea. Alerg, fotografiez, raman in urma iarasi si tot asa. Il prind pe Cezar. Descopar curand ca este foarte comunicativ, asa ca profit si mai smulg niste amintiri ale acestui mare om al Armatei. Ce vremuri
Vine seara. Bucegii sub clar de luna. Extraordinar Sunt atat de luninati Ma manii ca nu mi-am adus trepidul poate iesea ceva frumos
Dimineata Ora 8 si jumatate marcheaza despartirea. Cezar, Iacob, Sandu si nea Mircea vor sa faca ceva la coltari. Le imprumut 2 perechi, astfel ca totul este in ordine. Nu judec prea mult, pun mana pe telefon si reusesc sa-l trezesc pe Nea Eugen
Desii la celalalt capat al firului ma intampina o voce buimaca dar amabila, vocea-mi urmeaza simtamantul de rusine
Totul decurge ca pe roate astfel ca in jur de ora 11 fara ceva suntem la Bolovanul Prostului. Simtamantul de admiratie pentru cei doi conducatori C. A. R. creste pe masura ce reusesc sa intru in vorba cu ei Ce sansa pe mine. Ieri ii cunosc si azi merg la catarat tot cu ei Parca visez
Descatusam corzile. Primesc un ham pe care reusesc cu greu sa-l imbrac. Nea Mihai se apropie de mine si ma intreaba: Noduri stii? Stiu ceva, dar ma incape vine raspunsul de la mine. Din spate vine nea Eugen: Mihai lasa-l ca-l scolesc eu azi Mi se bucura inima. Ma uit la miscari, le face fara sa se uite prea mult la coarda Le are in sange Mai am pana atunci
Timpul se scurge extraordinar: o alternanta intre sfaturi pentru noi cei trei, si amintiri povestite cu mult haz, ce alcatuiesc pentru mine ceea ce iubesc cel mai mult
Mihnea face acrobatii pe stanca, imi place, se misca extraordinar. Aflu curand ca a facut toate traseele din zona.
Mai spre amiaza intra in perete si nea Mihai. Se vede de la o posta ca a fost si este cineva. Incearca si reuseste pana la urma sa bata traseul pe care Mihnea l-a urcat de 4 ori. Pe de cealalta parte nici nea Eugen nu se lasa mai prejos. Scoate din rucsac 2 scarite si-si provoaca presedintele la duel. Nea Mihai accepta imediat. Inainte de a intra in traseu, se intoarce si ne spune: Sa nu va asteptati la nu stiu ce, ca n-am mai urcat la scarite de peste 15 ani. Haide, haide, lasa-le pe astea il repede nea Eugen in gluma, dupa care toti ne punem pe ras.
Isi tine bine echilibrul nea presedinte, inaintand din piton in piton. E, las sa vezi ce-I fac, ne anunta plin de entuziasm nea Eugen cu un zambet in coltul gurii. Dupa ce coboara, Nea Eugen urmeaza: Batrane, asa se face?? Fii atent aici! Si de nu incepe o cursa infernala de asa ceva nu am mai vazut. I semai impleticeau scaritele in viteza aia, dar le avea.
Caboara gafaind cu o adanca bucurie in suflet: Mai Mihai, ce-mi plac scaritele astea!!. Il aplaudam dupa care urmeaza un moment de respiro pentru toata lumea.
Soarele usuca peretele, vantul adie usor toata valea iar somnul ne da tarcoale. Mai jos cativa privitori deja s-au si pus pe motait
Ramanem la discutii, amintiri, conflicte Usor, usor nea Eugen incepe a strange echipamentul. Terminam destul de repede asa ca pornim alene spre masina. Adimram Surplombele de Aur. Il intreb pe Nea Mihai: Le-ati facut? Ho, ho de cate ori . Plec capul in jos si-mi spun Baiete, mai e mult pana departe, Privesc increzator: E un inceput in toate.
La plecare primesc in dar de la nea Eugen un ham antic, vechi si de demult dar foarte rezistent. Ai grija de el, pe asta l-am primit de ziua mea de la Mircea Opris. Il strang la piept, parca tin o comoara in maini Ii strang cu putere mana si-I multumesc din suflet pentru minunata zi ce tocmai a trecut
Urmeaza nea Mihai. Inima sta sa-mi sara din piept de emotie cand imi spune ca se bucura ca m-a cunoscut. Nu-mi vine sa cred. Imi ofera cadou niste ochelari se sky. Ma strange zdravan iar eu ii urez drum bun.
Acasa Sandu si Cezar erau pusi pe curatenie si ordine. Ii ajut si eu un pic, dupa care pierdem atat de tare notiunea timpului, astfel ca ma trezesc ca pana la tren nu mai ramasesera decat 15 minute Salvarea vine tot de la Cezar, care se abate din drumul sau si ma duce pana la gara. Pe drum spre casa, imi revin in minte scene din minunata zi petrecuta cu Consiliul Drector J
Am avut o mare sansa pe care o pretuiesc enorm. Le sunt recunscator Sa traiasca 100 de ani fara reparatii
Traiasca MUNTELE si oamenii sai!
Cu drag, EdY D
