Plimbari de toamna 15-16.10.2011
Colegi de tura: Iuliana Bucurescu, Cezar Partheniu
Suntem la limita dintre toamna si iarna! Asa ne anunta site-urile de
specialitate si tindem sa avem incredere in ele! Speram totusi la un cer
ceva mai senin fiindca planul nostru cere belvedere panoramica! Ne era
dor de Muntele care ne-a crescut "si ne-a dat aripi", Bucegii (a se
remarca pluralul Bucegilor fata de singularul Muntelui: D)! Cum Iuliana
s-a mutat de ceva timp in Sibiu, eternul dor de Bucegi si Craiasa, de
Muntele de acasa (imi vine in minte o prezentare care circula pe
internet intitulata "Muntele de la fereastra"

creste cu fiecare
saptamana care trece. Fiecare locsor de pe aici (Sinaia cu al sau
domeniu schiabil, Costila cu ai sai pereti si nenumarate trasee, branele
expuse, crestele semete), vaile clasice marcate sau nu aduc in
prim-planul memoriei Iulianei zeci si zeci de amintiri.
Continuarea la http://cezarpart.blogspot.com/2011/11/plimbari-de-toamna-15-16102011.html
O saptamana usoara!
Cezar Partheniu
|
| O poză: [N-am găsit] |
|
Un articol: Sarbatoarea Fecioarelor, înscris de Ileana Bocanciu - SAU CUM AM BĂLĂURIT-O PE CREASTA BALAURULUI
Data: 20-21 septembrie 2008 Participare: Nicu Posta, Bogdan Toma, Darius Vasile Șerbănescu, Mihai Cernat, Cătălina Posta, Roxana Stăncescu Tot plănuiam o tură pentru „Sărbătoarea Fecioarelor” și încă nu eram hotărâți ce vom face. E bine totuși că până la urmă am plecat de acasă. Mașina de Brașov ne lasă pe toți șapte (Mihai, venit din București, s-a urcat din Sinaia) în Bușteni pe la ora 9: 00. Un taximetrist grăbit și legănat ne duce rapid până la Gura Dihamului , de unde pornim la drum, fix la 9: 30. Vremea este umedă și destul de rece pentru această perioadă, dar măcar ne așteptam… Urcăm din greu până la cantonul silvic pe poteca nemarcată dar bine conturată, ajungând aici pe la 10: 45. E primul popas mai lung și încep să curgă glumele și bancurile, printre înghițituri de măr cu biscuite sau miere cu lămâie. Dar frigul pișcă și nu putem sta prea mult. Eu propusesem pentru această tură să urcăm pe Valea Morarului, dar Mihai ne întreabă de ce nu vrem pe Creasta Balaurului. Îi spun ca doar eu am mai făcut acest traseu prin 1992, în rest nimeni nu îl cunoaște. E drept că atunci mi-a făcut o impresie extraordinară, traseul e superb iar vremea și compania au fost... |
|
| Un traseu: [N-am găsit] |
|