Cred ca trebuie sa ma abtin cu sfaturile, in viitor.
>
Catalin,
stai linistit, intrucat nu cred ca i-ai influentat foarte mult in
decizia pe care au luat-o. Noi cand am vorbit cu ei in tren, erau deja
hotarati sa iasa pe Comori, si am impresia ca mai fusesera pe acolo,
intrucat incercau sa-si aduca aminte pe care din fire mai urcasera
odata. Noi nu am putut sa ii ajutam cu vreun sfat, intrucat nu
cunosteam foarte bine zona.
Si oricum, la ora aia cred ca a fost cel mai bun sfat pe care puteai
sa il dai, intrucat daca ii prindea noaptea pe braul lui Raducu putea
sa iasa si mai rau. In rest, decizia de a se intoarce pe unde au
urcat, care cred ca ar fi fost cea mai logica la ora aia, depindea
numai de ei si trebuiau sa o ia singuri si in cunostinta de cauza, din
moment ce s-au avantat pe traseul ala.
Asa ca nu cred ca are de ce sa te mustre constiinta: ai dat un sfat
care ti s-a parut aplicabil cuiva care umbla iarna pe vai nemarcate.
Restul depinde de discernamantul fiecaruia.
Doru
PS: oricum, trebuie sa recunosc ca si pe noi ne-a pus pe ganduri
intamplarea asta.
Noi am prins sambata spre seara un viscol extrem de puternic, cu
vizibilitate foarte redusa, urcand peste Cerdac spre Omu, incat Cata
Pobega, partenerul din turele de un an jumate incoace, a propus chiar
sa nu mai riscam sa luam cu noi coechipieri neechipati sau fara
experienta, tocmai ca sa nu avea probleme de constiinta ca i-am expus
unui risc poate inutil.