Vineri toata ziua a nins la Brasov. Vineri noaptea pana spre dimineata la fel... Pe la 05.30 s-a mai oprit ninsoarea! Oricum am fi plecat pe orice vreme. Traseul propus... Timisul de Jos - Drumul Serpilor - Vf. Postavaru.
La ora 7.45 ma intalnesc cu Corina si un prieten la dansei plus Gina (catzelul nelipsit in turele noastre impreuna). O alta prietena cu un alt grup vor sa faca o tura pana la Malaiesti si inapoi. Ne intalnim cu totii in gara si luam personalul de 08.05 spre Ploiesti. A inceput din nou sa ninga si nu se va opri toata ziua. Noi coboram in Timisul de Jos. Mergem prin Timisul de Jos circa 1 Km pana la intrarea in traseu... marcaj banda albastra. Traseul il facusem de cateva ori acum cativa ani, insa doar in coborare. E un traseu destul de lung chiar si vara. La inceput zapada e mica si nu ne prea pune probleme... problema e iarba de sub zapada care aluneca ca naiba... Cu cat urcam mai mult cu atat zapada devine mai mare si apare stratul mai vechi care ne da mai multa aderenta. Dupa vreo 2 ore facem o prima pauza de masa... Apoi continuam fara sa ne grabim. Zapada este afanata asa ca nu o prea simnt la picioare... dupa 4 ore de spart poteca nu pot sa zic ca ma resimnt. Raman
tot eu in fata pentru a mentine ritmul. Avem placerea sa vedem si o caprioara... traseul este unul din cele mai salbatice si mai putin umblate din acest masiv...
Traseul este relativ bine marcat, insa necesita atentie sporita datorita schimbarilor de directie... sunt multe locuri unde poti pierde marcajul.... mai ales in partea superioara a traseului. Din cauza ultimei ninsori vechile urme se mai vad doar vag si doar in unele portiuni... De la un punct zapada devine mare.... pana pe la brau, si sapatul potecii devine o adevarata provocare. Mentinem ritmul si ajungem la primul stalp indicator. Putin mai sus a aparut un mic "refugiu" sau foisor... nu stiu nici eu cum sa-i zic... oricum un fel de adapost pt maxim 2 persoane... nu stiu la ce foloseste... este cocotzat destul de sus. Fiind un traseu foarte putin umblat nu m-ar mira sa fie un adapost de vanatoare (avea vedere buna spre valea din stanga potecii si spre muchia de peste vale (denumiri nu stiu si pe harti parca nu am prea vazut)). De aici incep problemele... trebuie sa traversam mai multe fire ale unei vaii. Zapada proaspat cazuta e mare asa ca inaintarea se face
foarte greu. Evitam zone cu posibil risc de avalansa bagandu-ne prin padure... Cand insa traseul traverseaza valea nu mai avem ce face si cu grija o traversam si noi. La un moment dat vechile urme se pierd zapada fiind prea mare ca sa le mai identific in teren. Ultimul marcaj gasit ne scoate intr-o alta vale pe care trebuie sa o traversam. Din pacate se lasa o ceata combinata cu ninsoare. Nu imi dau seama pe unde sa continuui. Din cate tin minte trebuie sa mergem ca directie generala tot spre sud-vest. Insa fara vizibilitate nu recunosc deloc locurile. Corina propune sa urcam o vreme pe marginea vaii pe care eu ziceam ca ar trebuii sa o traversam. Urcam vreo 30 m diferenta de nivel. Aceiasi ceatza... in dreapta e prea abrupta padurea deci nu pe acolo trebuie sa continuam... in stanga iarasi e prea abrupt... nu asa era traseul... In sus am continua pe un culuar ingust unde dupa parerea mea pericolul de avalanse e prea mare. Si oricum stiu ca aceste valcele dau chiar sub varf si
nu ai sanse sa faci o iesire directa. Decidem sa ne intoarcem la ultimul marcaj si sa cercetam malul celalt al vaii unde cred eu ca, continua traseul. Cobor mai repede si pana vine si Corina cu Nae eu deja traversez valea. Nici urma de marcaj pe partea asta. Zapada este mare... la un moment dat imi ajunge pana la umeri... nu mai pot inainta. Bininteles ca ar fi trebuit sa cercetez putin si locurile de mai sus cu vreo 10 -20 de metri... insa nu am sanse pe asa zapada si deja timpul ne preseaza. Stim ca suntem aproape de varf... ar mai fi fost cam o ora de mers daca am fi stiut pe unde continua traseul. Pentru a ma intoarce trebuie sa aplic o metoda de care imi povestise un bun prieten... ma dau pe spate si ma rostogolesc. Astfel greutatea e distribuita pe o suprafata mai mare si nu ma mai afund asa de tare in zapada. Metoda fusese utilizata in cazul lor pentru zapada cu crusta care nu suporta o greutate prea mare. A mers si aici insa mai greu. Ajung si eu inapoi la ultimul
marcaj si cum ceatza nu dadea semne ca se va ridica decidem sa ne intoarcem pe acelasi traseu inapoi in Timisul de Jos. Dupa aproximativ 6 ore de urcat ne vedem nevoiti sa facem acelasi traseu inapoi. La ora 16.00 incep efectiv drumul de intoarcere. Desi poteca e sparta drumul e greu. Eu ma cam resimnt de la efort dar nu am probleme deosebite... am fost eu si mai obosit in alte situatii... Dupa vreo 2 ore de mers este deja intuneric. Scot frontala si continuam traseul. La un moment dat evitam o portiune atraseului pe care urcasem si care nu era tocmai recomandata pentru coborare (stanca inghetata... coborarea asta ar fi mers doar la coarda ca sa fie totusi facuta in siguranta; coarda avem insa prefer sa nu o folosim decat daca nu e alta alternativa). Deviatia reuseste si intersectam urmele facute la urcare sub portiunea amintita mai sus. In rest coborarea s-a facut fara graba si fara dificultati notabile.
De asta imi plac turele de sambata... nu te grabesti nicaieri iar duminica te poti reface si poti savura odihna binemeritata de dupa o tura reusita... din punctul meu de vedere a fost reusita... nu poti mereu ajunge unde ti-ai propus (plus eram si eu curios daca imi este greu sau nu sa ma intorc si sa renunt... nu am avut probleme mari
). Traseul va fi refacut probabil in februarie... asa ca nu e nimik pierdut.
Pe la ora 20.00 suntem inapoi in Timisul de Jos. Trecand pe langa biserica de acolo observam ca preotul se cam pregatea sa plece... banuim ca spre Brasov (avea o dubitza incapatoare). Nae vorbeste cu el si ne ia si pe noi. Intram in biserica pt. a ne incalzi pana isi termina preotul treaba. Inauntru surpiza... o fata din celalat grup este acolo... ei au ajuns prin Diham - Glajarie la Malaiesti si ea s-a oprit pe aici.
Pe la 21.30 suntem cu totii inapoi in Brasov!
Tura asta mi-a facut pofta de un alt tip de tura, genul: impui un punct unde vrei sa ajungi (Ex: Vf. Piatra Mare), impui un termen limita pe care daca il depasesti te intorci exact pe acelasi drum si incerci sa ajungi in acel punct pe vreo muchie sau valcel secundar (Ex: orice muchie sau valcel care iese direct sub varf sau mai in dreapta varfului in sensul de urcare)... depinde... de grup, de vreme, de zapada. Sa speram ca nu apar lucruri deosebite la lucru si ca vremea va fi mai ingaduitoare cu noi decat a fost in acest weekend.
Toate cele bune!
Gabi
). Traseul va fi refacut probabil in februarie... asa ca nu e nimik pierdut. 