Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: Mircea Ordean <M...@hotmail.com> Data: Vineri, 2 Iun 2006, 13:10 Subiect: [a] RT Valea Bujorilor Intre vaile de abrupt este o vale de prost etalon, ca performanta. Eu insumi am tratat-o cu dispret, evitind sa trec pe-acolo ani buni (ma jenez sa spun citzi). Spunea insa care ca, la o adica, placerea nu vine din exterior, ci apare numai cind interiorul nostru e deschis, e pregatit pentru asta. Iar asta se face nu o data prin pretentii ceva mai reduse. Altminteri poti merge linistit prin cele mai minunate locuri si situatii, trezindu-te finalmente ba chiar mai frustrat, ca uite ai fost la naiba-in-praznic prezenta in atitea reviste glossy, si nimic in suflet. Doar ceva aere de dat mare in mahala, la intoarcere. Uite, la concret cum fu cu oropsita-mi Vale a Bujorilor. Planuisem altceva, cam din dreptul Vaii Tzapului s-o luam pe Moraru. E o cale cam aninata, dar imi doream o mica tura in salbaticie, de la Manusa Morarului urmind apoi s-o iau spre Briul Acelor. Numai ca doi oameni cu scaun la cap (eu si camaradul) s-au luat cu vorba si, in loc de Plaiul Finului-Gilma, au ajuns la Gura Diham iar de acolo au mai mers binisor pina sa le cada fisa ca au incurcat drumul de apropiere. Se intimpla intiia oare, dar uite ca se poate. In regim de avarie, am cautat un alt posibil drum. Era in top Timbalul si cautarea portitei Bucsoiului, numai ca la vederea firului cu zapada al Vaii Bujorilor colegului i-a cazut cu tronc aceasta. Am luat ascensiunea acesteia ca pe un exercitiu de acceptare a realitatii. O vreme am mers pe zapada, apoi veni propunerea de iesit pe fetze. Colegul avea idee de o chestie pe stinga, cum sui, dar mie ochiul simtea ceva fezabil si pe dreapta. Parea in plus mai misterios decit opozitul. Si acolo a inceput lucrul frumos. In sensul ca infruntind fara graba teren nestiut, atmosfera apasatoare a norilor, oarece oboseala a virstei, eu cel putin m-am trezit simtindu-ma bine. Abandonasem tendinta de performanta cu orice pret, de dor al pasajelor dificile depasite fluierind, si uite ca s-a ivit ceva in schimb. Aceasta negraba, aceasta nemodestie (tzine-mi vere naravul!) mi-a permis sa observ si savurez altfel coltzanii din dreapta, vaiugile in care am trecut succesiv, floricelele care ieseau prin terenul de foarte curind parasit de zapada. Iar teama, decurgind din folclorul ca acea parte a vaii este tare draga ursilor cit si din urmelele efective ale acestor animale, s-a estompat si ea dupa o vreme. Am coborit dupa o vreme intr-un afluent aflat la nord de firul principal. Il stiam demult, din observatii din mersul pe poteca Pichetul Rosu Poiana Izvoarelor, dar nu-l calcasem. A, mint, neintrind cindva la timp in Briul Inflorit din Poiana Morarului, am ajuns la creasta ce separa de Valea Bujorilor. Frumoasa, cu vegetatie al naibii de placuta in miez de vara, ne-a permis sa avansam fara probleme pina in locul unde am putut traversa, la dreapta, in ceea ce numesc eu Vilcelul Pitit (nu se prea vede, din punctele clasice de observatie a fetei nordice a Morarului). E, in tura de duminica, am trecut prin preajma acelei seute catre Pitit, dupa care subit mi-am zis c-ar fi cazul, daca tot sintem pe-aici, sa trecem pe la Fereastra Morarului. Da, ma dau de mare bicegist, dar n-am fost pe-acolo. Am vazut-o ba din Briul Mare Morar, ba din Saua Ghinturii sau Vilcelul Pitit, dar de poposit in deschizatura ei (cam un metru diametru, chit ca e departe de un cerc perfect), da. Din lene, recunosc. Intrucit e nitelus in afara turelor clasice si, in afara terenului suplimentar in sine de parcurs, are si niste jnepeni putin apetisanti in preajma. De data asta, ca tot nu aveam altceva in plan, nu am mai ratat-o. Jnepenii nu-s groaznici, dar am avut si bafta ca nu a plouat serios in ceasurile dinainte. Am avut si aparat foto, din ala digital o sa rideti, dar nu am posedat asa ceva pe munte, asa c-am tras poze in veselie, totul e acum sa ni le si trimita duduia din Brasov care ni l-a imprumutat. Ceva neguri prin jur, dar placerea premierei personale a ramas la cote inalte. Dincolo de ea, spre nord, se afla Vilcelul Pitit (la vreo 12-15 metri dedesubt), nu departe de obirsia acestuia; dincolo de talvegul acestuia, o mare de jnepeni desparte de saua Ghinturii, la capatul vijeliosului vilcel omonim, ce scapa de acolo spre Valea Poienii (alta poama, in materie de vijuri). Nu am putut sa nu-mi amintesc ca intiia oara am zarit aceasta fereastra de pe Timbalul Bucsoiului. Nu stam ce vrea de la viata, dar arata bine, pe acea muchie a Morarului (ceva mai tirziu am aflat ca imediat sub ea se afla Vilcelul Pitit, si nu peretele ridicat deasupra Briului Inflorit). Mai apoi, poate rectind pe Nestor Urechia (Vraja Bucegilor), poate descoperind Anuarele teceriste ale Bucegilor, am realizat ca e vorba de Fereastra Morarului. Briul Mare nu e departe de aici, de la Fereastra, dar ca orice ultima parte a unui (segment de) drum, pare al naibii de lung. Fara graba, toate fleacurile de pe parcurs mi-au devenit insa amice. Ba chiar imaginatia a tinut sa se faca remarcata si ea, opinid ca fata aleasa de noi pentru avans aduce cu iesirea din Briul Cioringa Mare. Nu ne-am certat pe treaba asta, am preferat sa savuram ideea. Negraba a facut ca si hatasul Briului Mare sa apara parca mai repede ca altadata. Eram intre firul nordic al Bujlorilor (aflat la dreapta noastra, mai urca pina in Briul de Mijloc) si celelalte, dintre care principalul se spune ca sfirseste cam in dreptul briului pe care ne aflam, doar un secundar suind pina la capul rasaritean al Crestei Ascutite, deci la nivelul Briului Acelor. Cam obositi. Da, dom ne, obositi treaba asta nu te intreaba cind apare, daca are voie Eu eram animat totusi de dorul de a ma tiri pina la Briul Acelor, c-asa zice un dracusor intern: Nu faci doi bani daca nu comiti cutare performanta. Sau barim sa-mi tai din greata existentei diurne cu privelistea fie si troienita a BA pe fata nordica. Poate as fi facut-o dar colegul m-a informat ca, de anul trecut, s-a produs o surpatura pe fata sudica a Briului Acelor, se trece nasol etc. M-as fi intors fara jena pe Creasta Ascutita, insa varianta nu a primit acceptul insotitorului. Ca atare am mers doar pina la Briul de Mijloc (a, trebuia sa ne intoarcem si mai devreme, masina avea un far inutilizabil). Individul (BMj) iese dinspre Valea Cerbului cu doua ramuri la creasta (dupa cite stiu eu, continua pe nord cu cea superioara). O vreme, in coborisul sau spre Cerb, pare unit, dar nu stiu cum naiba reuseste apoi sa se ramifice in trei. Iritarea mea e de sanchi, asta nu afce decit sa sporeasca frumusetea mersului. O supriza am avut cind, luati cu una cu alta, am ridicat pe o crestulitza ochii la un moment dat s-am dat de singeriul a ceea ce pare sa se numeasca Turnul de Aur (generatia Kargel, in a carui carte din 1976 am citit despre el, poate sa ma contrazica), pe flancul rasaritean al caruia am descoperit si o teava nenorocita, ruginita ca dracu i-or fi ajuns si ei cincizeci de ani in toate belelele naturii De aici e ca popoarele fericite: ne-am simtit pur si simplu bine si mintea nu se mai obosi cu metaforele. De amintit doar despre caprele iesite la treaba, despre coborisul nostru lenes pe un vilcel cu zapada, despre invidia cu care ii priviram la un moment dat pe unii coborind pe schiuri Priponul. Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Legături cu Ghidul Montan:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 861 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |