De la: Dinu Mititeanu <d...@cluj.astral.ro> Data: Vineri, 16 Mar 2012, 15:05 Subiect: Re: [a] Sa asfaltam muntii!
On 16.03.2012 14: 51, Alin Ciprian Ciula wrote:
>
> Intr-un elan marinaresc, dashteptii nostri betonatori ne mai pregatesc o
> surpriza, pe langa DN66A si Transalpina:
> http://www.adevarul.ro/actualitate/Transbaiul-concurent_pentru_Transfagarasan_0_664134055.html#
>
> "realizarea unei s, osele ce va lega Valea Prahovei de Valea Doftanei,
prin traversarea Munt, ilor Baiului din Bucegi. S, oseaua este proiectata(
pentru a avea 38 de kilometri lungime s, i sa(faca(lega(tura intre
oras, ele Azuga, Bus, teni s, i comuna Valea Doftanei.
Autorita(t, ile locale spun ca(traseul a fost ales incat sa(puna(in
valoare frumuset, ea Bucegilor",
Pe cand un Transbucegi care sa puna in valoare Muntii Fagarasului?
Telegondole pana la Omu au mai fost propuse, ca si telecabina la Dochia
si spre Cozia. Se vor face candva, ni se tot da exemplul Elvetiei,
Austriei si Dolomitilor. Din pacate marea majoritate a romanilor sunt
departe de comportamentul fatza de munte si natura al elvetienilor si
austriecilor. Si nu se va schimba curand, mai ales ca vad ca pot arunca
gunoaie in natura, ca vin ecologistii o data pe an sa le adune. Asa ca
"turistii" le ofere "obiectul muncii"!
Trist,
Dinu
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Valea Jepilor e un simbol. O atracţie. Pelerinajul pe vale spre sau dinspre Crucea Eroilor este pentru românul de rând suprema aventură montană, egalată poate doar de o bătaie cu zăpadă în plină vară lăngă tunelul Transfăgărăşanului. De-a lungul ei poţi întâlni cele mai bizare personaje şi cele mai stranii recuzite vestimentare. Unele le poţi revedea seara la ştiri urmate de figura încruntată a şefului Salvamont Buşteni. Dincolo de toate aceste curiozităţi, Valea Jepilor este o foarte frumoasă vale a Bucegilor, ce merită atenţia, respectul şi delectarea iubitorilor de munte. Şi pe deasupra, un traseu aş spune chiar solicitant pentru un drumeţ simplu, unul din traseele marcate dificile.
Traseul poate fi folosit nu numai pentru atingerea vîrfului Muntinu Mic (2062 m) şi cunoaşterea zonei din jur, dar şi pentru a coborî în valea Latoriţei, la Petrimanu. In acelaşi timp, deşi se desfăşoară pe marginea Munţilor Latoriţei, oferă posibilitatea vizitării circurilor glaciare de la izvoarele Latoriţei. Pînă în Şaua Ştefanu traseul este comun cu cel precedent. Din această şa ne vom îndrepta spre sud urmînd şoseaua (DN 67 C) care urcă uşor către Muntele Cărbunele.
Marcajul triunghi roşu este rar şi se distinge cu dificultate pe pietrele şlefuite de intemperii.
In acest timp avem spre răsărit priveliştea văii largi a Latoriţei de vest modelată de un gheţar de vale. După circa 2 km ajungem deasupra circului glaciar Muntinu, care este mărginit spre vest de un abrupt stîncos, la poalele căruia se află două lacuri glaciare (lezerele Muntinului). Valea glaciară a Muntinului ce se desfăşoară spre est este asimetrică şi brăzdată de numeroase morene. De pe această culme vom avea o privelişte deosebită şi asupra Munţilor Părîng, cu superbele căldări glaciare de la izvoarele Lotrului.
In continuare şoseaua se îndreaptă spre est coborînd într-o şa largă. La capătul buclei părăsim şoseaua şi ne îndreptăm tot spre est către Vf. Muntinu, al cărui profil ascuţit şi acoperit de jnepeni se zăreşte în faţa noastră.
De pe vîrf admirăm circurile care mărginesc ulucul glaciar al văii Urdele. Spre vest se înalţă masiv Vf. Mohoru (2337 m) cu poalele acoperite de grohotişuri, iar spre sud-vest remarcăm serpentinele şoselei care urcă pe pantele Vîrfului Urdele, unde va atinge cota maximă (2135 m) a unui drum carosabil din Carpaţi. Din acest vîrf, dacă intenţionăm să coborîm spre Petrimanu, ne vom îndrepta tot spre est, coborînd povîrnişul acoperit cu jnepeni, mai ales pe versantul nordic, căutînd o cărăruie pe faţa sudică. La scurt timp vom ajunge într-o şa din care trebuie să ne orientăm spre nord şi să coborîm în valea Muntinu, îndreptîndu-ne apoi pe vale în jos pe o cărăruie pînă la confluenţa cu Latoriţa de vest.
După aceea urmăm potecuţa de pe marginea acesteia (drum dificil), apoi, prin pădure, ajungem la un canton forestier şi, în continuare, după ce traversăm pîrîul Urdele, drumul forestier ne va călăuzi pînă la lacul Galbenu şi apoi 4 km pînă la lacul Petrimanu. Dacă dispunem de timp suficient, ne putem întoarce din Vf. Muntinu Mic la Obîrşia Lotrului, trecînd pe la lacul Cîlcescu (vezi şi traseul nr. 13), realizînd un circuit deosebit de atrăgător.
Re: [a] Sa asfaltam muntii!
Valea Jepilor e un simbol. O atracţie. Pelerinajul pe vale spre sau dinspre Crucea Eroilor este pentru românul de rând suprema aventură montană, egalată poate doar de o bătaie cu zăpadă în plină vară lăngă tunelul Transfăgărăşanului. De-a lungul ei poţi întâlni cele mai bizare personaje şi cele mai stranii recuzite vestimentare. Unele le poţi revedea seara la ştiri urmate de figura încruntată a şefului Salvamont Buşteni. Dincolo de toate aceste curiozităţi, Valea Jepilor este o foarte frumoasă vale a Bucegilor, ce merită atenţia, respectul şi delectarea iubitorilor de munte. Şi pe deasupra, un traseu aş spune chiar solicitant pentru un drumeţ simplu, unul din traseele marcate dificile. 
