Brina Caprelor (Craiului)

 Imi facusera unii pofta, acum vreo trei ani. Nu dau nume, hehe, zic doar ca-s din Floare de Colt, clubul cu care ma tot insotesc pe munte de cativa ani.    Da … imi facusera pofta de Padina Sindileriei. Pe de alta parte simteam nevoia sa ma razbun pe vremea urata ce o avusesem in Cindrel, in urma cu doua saptamani cu doua zile de vreme frumoasa, asa cum ii sade bine toamnei.    S-a facut dimineata, s-au facut si bagajele, si iata-ma, impreuna cu Dora, gata de drum, la trenul de opt (s-au dus vremurile cand mai aveam inca cheful de a ma trezi la patru noaptea, pentru a fi trenul de sase, in gara Brasov). Anul asta un am vazut Piatra Craiului. Au fost alti munti pe lista de prioritati. Si daca tot ma infatisam pentru singura data la poalele acestui munte, nu puteam sa-l cinstesc decat cu un traseu frumos, pe masura renumelui crestei albe de...

Nu există comentarii