TRASEE TURISTICE MARCATE
Așa cum am arătat, există un important număr de trasee marcate, descrise
în continuare, în ambele sensuri de mers. Pentru cele în sens invers, notate
cu "B"(spre stațiunea Băișoara), descrierea este mai sumară, fiind
utilă și citirea celei a traseului "A". Pentru marcajul bandă roșie,
ce urmează creasta principală, nu am oprit descrierea la marginea masivului
Muntele Mare, în șaua La Steaua, ci am dat-o până la capăt, la Ghețarul de la
Scărișoara. Toate descrierile sunt amănunțite, permițând parcurgerea traseului
în cauză și fără ajutorul marcajului turistic.
1 A. STAȚIUNEA BĂIȘOARA - ȘESUL CALD - MUNTELE MARE -
SMIDELE - CĂPĂȚÂNA - BALOMIREASA - STEAUA - APA CUMPĂNITĂ - PETREASA - ȘAUA
URSOAIA - GHEȚARUL DE LA SCĂRIȘOARA
Marcaj: bandă roșie Durata: 17-20 ore
Caracter: Marcaj ce urmează creasta principală
a masivului Gilău - Muntele Mare, făcând în pasul Ursoaia racordul cu munții
Bihor-Vlădeasa. Recomandat drumeților antrenați și cicliștilor montani cu o
bună pregătire. Iarna recomandat dincolo de Muntele Mare numai cunoscătorilor
buni ai traseului, corespunzător echipați, de preferință dotați cu schiuri de
tură.
În centrul stațiunii Băișoara, în fața hotelului, una din săgețile
de pe stâlpul de marcaj ne indică direcția de plecare, spre vechea cabană, pe
lângă care trecem în urcuș, intrând în pădure. După câteva sute de metri intersectăm
culoarul teleschiului și imediat traversăm Pârtia
Mare, în zona "platului", unde poteca se bifurcă. Marcajul
urmează ramura superioară, urcând prin pădure paralel cu pârtia, apoi prin rariște,
ajungând la 20-30 de minute de la plecare în șaua La
Plopiș, unde întâlnim un drum carosabil. Alte drumuri duc spre dreapta,
spre Crinț și Buhuia.
Ne angajăm înainte, pe "drumul militar", pe care îl vom urma, cu mici
deviații, până pe Muntele Mare. Mergem prin pădure, ocolind vârful Buscat
(1676 m) pe versantul dinspre Valea Vadului, care curge în stânga noastră.
După circa o oră de la plecare ajungem la Șesul Cald, poiană în care întâlnim colibele
de vară ale locuitorilor din Muntele Cacovei. Din această șa largă între
vârfurile Buscat și Pietrele Mărunte continuăm pe drum, întâlnind
curând marcajul cruce roșie, ce vine de la cab.Băișoara pe un alt drum și ne
va însoți până aproape de Muntele Mare. Urcăm lin, apoi traversăm pe
curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârâului Negru, ocolind prin dreapta Vf.Pietrele
Mărunte (1735 m) și coborâm în larga șa La
Poduri. În stânga, Valea Podurilor
izvorăște dintr-o întinsă mlaștină. În față se ridică Vf.Muntele
Mare (1826 m). Marcajul taie serpentinele drumului atât la coborâre
cât și la începutul urcușului, când facem o scurtă pauză la un izvor din dreapta,
pentru a ne aproviziona cu apă.
Ajunși din nou la drumul carosabil îl urmăm spre stânga. Când acesta
cotește spre dreapta, marcajul cruce roșie se desparte de noi, îndreptându-se
în direcția Lupșa. După alți 500
m pe drum, când acesta cotește spre stânga, îl părăsim, la 3 ore de la plecarea
din stațiune, admirând pentru ultima oară abrupturile Bedeleului
și Scăriței și celelalte culmi
dinspre est și sud-est. Prindem un drumeag înierbat. O lungă traversare pe curbă
de nivel, în cursul căreia avem splendide panorame spre bazinul Văii Ierii, ne conduce pe sub Vf.Muntelui
Mare, care rămâne în stânga.
Când începem coborârea întâlnim un drum de camion ce vine din stânga-spate,
dinspre vârf. Trecând peste 7 podețe de beton ajungem la o cabană pastorală,
unde întâlnim două drumuri ce vin din stânga: unul coboară dinspre Neteda,
celălalt a urcat din Bistra pe
Valea Mare. Continuăm să coborâm
până în șaua Prislop (1621 m),
unde întâlnim nămașul la care vărează moți din Bistra. Intersectăm un drum de tractor ce
urcă din Valea Mare, coborând
în dreapta la capul drumului forestier de pe Valea
Ierii. Urcăm oblic-dreapta, scurtând serpentinele drumului, apoi
îl reîntâlnim și continuăm pe el, lăsând în stânga vârful Prislop (1729 m). La al doilea podeț
de beton ne aflăm la o bifurcație de trasee: Înainte continuă pe drum marcajul
cruce galbenă, ce duce spre Răcătău
(6 ore) prin Bogdanu - La Tină - Vf.Dumitreasa
- Dobrin - V.Negruța.
Marcajul bandă roșie o ia spre față-stânga, pe o potecă înierbată. Traversăm
Pârâul Șpirului, ce izvorăște
din dreapta noastră, de sub Vf.Piatra Groșilor (1756 m), și urcăm lin până
la drumul care a făcut un ocol pe sub vârf.
Continuăm încă 300 de metri pe drum și, când acesta cotește spre
dreapta, (îndreptându-se spre cabana Bogdanu)
îl părăsim și coborâm în față pe platul pășunii Munceloasele.
Drumul e inițial înierbat dar se conturează mai bine când panta scade. Cotim
ușor spre dreapta, întâlnim un drum ce vine din stânga din valea Devii
urcând pe pârâul Șpirului și intrăm
în pădure. Traversăm un pârâu și ajungem la o bifurcație unde ținem stânga.
La următoarea bifurcație ținem dreapta și ieșim în poiana Smidele.
În stânga se văd două nămașe, Smida Costineștilor și Smida Șuveieștilor.
Aici, în locul numit Crucea Bătrânei,
vine din dreapta, de pe platoul Bogdanu,
marcajul bandă galbenă. Urmează o trifurcație a drumului, la trecerea unui pârâu.
Noi îl urmăm pe cel din mijloc și urcăm spre platoul Muntele Mic. Ieșim pe platou. Lângă mlaștină
intersectăm un drum, apoi traversăm o scurtă pădure. Urmează o succesiune de
trei ramificații: la prima ținem stânga, la a doua dreapta, iar la cea de-a
treia, întâlnită după ce trecem de un pârâu și o bancă, lăsăm înainte-stânga
drumul ce duce spre Poiana Bistrei și cotim dreapta - sus, intrând
în pădure.
După 1,5 km coborâm în vastitatea poienii Căpățâna. Trecem un pârâu apoi lăsăm în stânga
un mare nămaș, de la care pornește un drum înierbat spre Poiana
Bistrei. Mai multe drumuri de tractor urcă spre dreapta, apoi, lânga
liziera pădurii, un drum bine bătut o ia la stânga pe valea Bistricioara.
Intrăm în pădure pe Drumul Clujului. După mai mulți kilometri
ajungem în luminișul La Tină. Porțiunea mlăștinoasă e scurtă dar
dificil de traversat. Suntem în zona rezervației Molhașurile
Căpățânii, ce ocrotește flora relictă din aceste tinoave de altitudine.
În curând traversăm mai multe pâraie și ajungem în imensul gol al
Balomiresei, al carei vârf (1632
m) rămâne în stânga. Lăsăm câteva drumuri înierbate să coboare paralel cu liziera
spre dreapta, pe pârâul Zboru. Când drumul nostru, acum înierbat,
cotește progresiv și urcă spre stânga (îndreptându-se spre colibele Știrănițe),
îl părăsim și continuăm înainte (nord-vest), urmărind marcajul aplicat pe lespezi
de piatră plantate de marcatori în pășune. Întâlnim încă un drum ce urcă din
dreapta. O ramificație se desprinde spre stânga; Noi urcăm lin spre vest pe
axul principal al poienii, ce se îngustează treptat.
În cale întâlnim o cruce de metal. Coborâm și ajungem la colibele
Picioragu. De aici ne orientăm
spre dreapta (N-V) prin pădure. Într-o poiană întâlnim un drum ce vine din stânga,
de la Runcu. La circa 2 km de la Picioragu
ieșim în întinsa pășune de la obârșia văii Brădeana, care, împreună cu Zboru,
formează în aval Someșul Rece. Drumul cotește la dreapta, pe vale în jos; noi
rămânem pe curba de nivel, pe poteca înierbată, ce înconjoară izvorul Brădenii
și se orientează spre nord, paralel cu valea. Ajungem la colibele La
Nedei. Vizavi, peste vale, observăm nămașul Fundoaia. Drumul nostru cotește spre stânga
și intră în pădure.Un coborâș de circa 3 km ne scoate la Steaua,
unde înnoptăm în cort sau la unul din cele două cantoane silvice.
Aici se sfârșește creasta masivului Muntele Mare. În continuare vom pătrunde în Munții
Gilăului. Suntem într-o șa, la izvoarele văii Răcătăului.
Spre dreapta-spate urcă un drum forestier ce trece în valea Someșului
Rece, pe care coboară spre Gilău, dând o multitudine de ramificații. La dreapta începe
și drumul forestier ce însoțește Valea Răcătăului până la Dobruș.
Spre stânga, șoseaua coboară în Bistra (23 km), în valea Arieșului,
dând, după circa 200 m de la șa, o ramificație spre dreapta, ce duce în vasta
rețea de drumuri ce unește puzderia de cătune moțești de pe versantul sudic
al masivului.
Noi începem urcușul pe un drum de tractor, ușor de urmărit. Tot prin
pădure ajungem într-o tăietură în culme și, lăsând în dreapta vârful Costeasa,
coborâm în poiana La Garduri.
De La Garduri, unde întâlnim caracteristicile
colibe, un drumeag coboară spre stânga, un altul se ramifică la dreapta pe
valea Izvoru. Peste circa 250
m de mers, la capătul poienii, după ce am început urcușul, lăsăm succesiv două
drumuri ce intră la dreapta în pădure și imediat părăsim drumul principal (ce
o ia la stânga, tot pe curba de nivel, spre versantul arieșean) și, urcând câteva
zeci de metri, prindem un drum de care ce intră la dreapta în pădure.
După aproape un kilometru ieșim într-o plantație tânără. Drumul devine
înierbat și destul de neclar. Urcăm într-o șa între Vf.Lămășoaia (1578 m), în stânga, și Toaderu
(1602 m), în dreapta. Aceste două vârfuri par gemene și sunt ușor de recunoscut
de la mari depărtări. Intersectăm perpendicular un drum mai bine conturat și
începem o coborâre lină pe o potecă înierbată, foarte slab vizibilă, spre nord-nordvest.
(Alte două poteci merg spre înainte-dreapta la casele de sub vârful Toaderu,
respectiv spre față-stânga).
Curând vine din stânga un alt drum de care. Urcăm pe el, printre
fânețe îngrădite, ajungând la niște izvoare, bun loc de popas. Urmează un coborâș
prin pădure și poiene, spre stânga, ce ne scoate, după circa un kilometru, într-o
largă șa. Lăsăm câteva colibe în dreapta și intrăm pe versantul sudic al muntelui
Citera (1505 m), începând o lungă
traversare, pe curba de nivel (Drumul mai bun coboară spre stânga), ce ofera
o largă priveliște spre valea Arieșului.
După circa doi kilometri întâlnim un drum foarte frecventat, ce urcă
din stânga, din cătunul Pătrușești.
Suntem în șaua Apa Cumpănită, unde întâlnim un fenomen foarte interesant:
Pârâul, inițial izvor al văii Arada, a fost captat de valea Broscaru,
dar incomplet, astfel că el ajunge în șa și se împarte, îndreptându-și apele
atât spre Arieș cât și spre Someș.
În șa există un punct de colectare a fructelor de pădure.Un drum de camion coboară
spre dreapta pe valea Broscaru spre Guipu.
Traseul continuă pe malul drept al pârâului. Peste apă încep mai
multe drumuri de car ce urcă spre Vârful.
Este unul din puținii munți din zonă cu pante pronunțate, cu aspect alpin, fapt
pentru care a fost numit simplu Vârful. Intrăm în pădure și, după circa 1
km de urcuș pe drumul adâncit de ape, ajungem la colibele Șesul
Buzii. Lăsăm două ramificații spre dreapta-sus (ce urcă spre Vârful și colibele Zănoagele)
și unul la stânga și continuăm urcușul oblic, prin pășune, pe o potecă înierbată,
ajungând în șaua Petreasa, în
apropierea căreia întâlnim din nou colibe.
Spre Valea Arieșului
se deschide o panoramă încântătoare: într-un uriaș amfiteatru se desfășoară
crângurile satului Horea (Arada) - Dealul
Lămășoi, Teiu, Preluca, Baba, Pătrușești, Zânzești, Giurgiuți, Butești, Petreasa,
Trifești, Dârlești, Mătișești... Mai multe drumuri bine conturate
urcă din stânga, din Giurgiuți.
Spre nord, un drum se îndreaptă prin pădure spre Șeștină,
dând ulterior nenumărate ramificații spre Poiana Horea, Dobruș, Mărișel. La dreapta-spate,
un alt drum urcă pe muntele Frânturile.
Noi intrăm după o atentă orientare pe un drum îngrădit, ocolind
pe curbă de nivel platul vârf Petreasa,
ce rămâne în dreapta noastră. Începem un coborâș; la o ramificație ținem dreapta
și, prin pădure, ajungem la un alt grup de colibe. Continuăm pe un drum înierbat.
Într-o șa ținem stânga și ocolim primul vârf al Dealului Coachii (1415 m) și întâlnim un
drum bun ce vine din stânga, dinspre cătunul Petreasa.
Ajungem într-o șa (unde se află o gospodărie și de unde coboară un drum spre
dreapta, spre PoianaHorea),
apoi, după un scurt urcuș, ținem tot stânga și ocolim și al doilea vârf al Dealului
Coachii pe versantul dinspre valea Bulzu.
În ușoară coborâre trecem pe la un izvor bun și intrăm în pădure.
Imediat străbatem poienile Oșorhei
(într-una întâlnim o colibă) și după un parcurs mai lung, urmărind atent marcajul
pe drumul de altfel bine conturat, ajungem la nămașul Stăuin.
Aici intersectăm un drum ce vine din dreapta dela Poiana
Horea și coboară spre Mătișești.
Urmează încă un kilometru de pădure, apoi poiana Ursoaia,
și, imediat, șaua cu același nume, în care intersectăm șoseaua Huedin
- Beliș - Poiana Horea - Albac.
Din șaua Ursoaia intrăm
în masivul Bihor-Vlădeasa. Marcajul bandă roșie continuă pe un drum carosabil
(accesibil doar vehiculelor de teren) în direcția peșterii Ghețarul de la
Scărișoara, până la care mai sunt 12 km.
Trecem pe lângă câteva case, apoi, la intrarea în pădure, lăsăm în
stânga un drumn de tractor mai greu de observat, care coboară spre izvorul Aradei,
la Dârnini, nume cu rezonanță
deosebită pentru speologi. După o succesiune de pâlcuri de pădure și poieni
ajungem în marea poiană Mărșoaia. Drumul, aici foarte pietros, urcă
pe vârful Clujului (1399 m) și ajunge la casele Zăpodie.
De aici, de la Zăpodie,
continuăm pe drum și, după un kilometru, ajungem la o ramificație: Spre stânga
coboară o șosea prin Cheile Ordâncușii spre Gârda
de Sus. Noi continuăm înainte, ajungând după 300 m la Rânjești, unde
se ramifică spre dreapta traseul marcat cu bandă albastră , ce conduce prin
Călineasa la Padiș. Mai departe trecem prin cătunele Stânișoara și
Ocoale, până la Ghețar. Așezate
pe un platou carstic, aceste cătune sunt printre cele mai pitorești așezări
din Apuseni. Casele moților nu
au fundație: toate sunt în pantă, sprijinite la colțuri pe bolovani sau stive
de butuci. Acoperișurile, de șindrilă (sau de paie, la grajduri), sunt foarte
țuguiate, reprezentând adesea 2/3 din înălțimea casei. Totul se construiește
exclusiv din lemn, deși unele case ridicate în ultimii ani nu mai respectă integral
stilul tradițional.
Ajungem la celebra peșteră Ghețarul de la Scărișoara, amenajată parțial pentru vizitare.
În fundul unui larg aven, de 50 m adâncime, se află un imens bloc de gheață
estimat la peste 50000 metri cubi. În adâncuri sunt și două sectoare fără gheață,
Rezervația Mare și Rezervația Mică, cu regim de rezervație științifică.
Bine îmbrăcați coborâm în spirală, pe scările metalice, observând flora de pe
pereții avenului, organizată în benzi circulare, corespunzătoare temperaturii,
care la baza avenului este aproape de 0 grade Celsius. Este exact stratificația
vegetației pe un munte de peste 2500 de metri, dar în miniatură și inversată!
În peșteră se fac studii științifice de către Institutul
de Speologie "Emil Racoviță" din Cluj-Napoca
( Este cel mai vechi institut speologic din lume!) După vizitarea Sălii
Mari și a "Bisericii"
cu stalactitele, stalagmitele și coloanele ei de gheață, ieșim din subteran,
putându-ne continua drumul spre Gârda de Sus sau spre Padiș.