Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Pasul Bratocea - Saua Tabla Butii

Bookmark and Share

 
Pasul Bratocea-Varful Bratocea Mica-Varful Ciucas-Saua Tigailor-Cabana Ciucas-Saua Chirusca-Curmatura Stinei-Coltii Boncutei (1456)-Pasul Boncuta-Saua Tabla Butii

Track-uri asociate:


Pasul Bratocea - Saua Tigailor - Vf. Ciucas
(Track-ul urmeaza cu fidelitate marcajul turistic (banda rosie) din Pasul Bratocea pana pe Vf. Ciucas. Fata de track-ul anterior postat (de catre Lucian Brandus) are o acuratete mai mare (punctele fiind mai dese) si curpinde cateva waypoint-uri in plus.)

Durata: 5-5½ ore pana la Cabana Ciucas, total 10-11 ore
[Dupa MN34, CIUCAS - Maria Rodica Niculescu]

Caracteristici: drum relativ ușor, cu excepția porțiunii de sub Colții Bratocei și de sub Vîrful Ciucaș; traseu lipsit de apă; iarna recomandat schiorilor antrenați; diferență de nivel: 1050 m.
Traseul de creasta face parte dintr-un tronson ce vine de la Predeal peste Munții Gîrbova și apoi prin Pasul Predeluș, 1298 m (izvoarele Doftanei), peste Munții Grohotiș-Bobu Mare pînă în Pasul Bratocea (1263 m). Noi vom descrie numai porțiunea de pe crestele Ciucașului, cu pornirea din stațiunea Cheia, deoarece în Pasul Bratocea nu avem nici un punct de cazare, porțiunea Vîrful Bobu Mare - Pasul Bratocea fiind descrisă la traseul 9.
Descrierea traseului. Străbatem stațiunea pe șosea, spre nord, pîna la vila-pensiune Zăganu. Mai sus cu circa 200 m ne îndreptăm spre stînga și intrăm pe poteca ce ne poartă prin pădure circa 10 minute, pe marcaj cruce albastră, pînă în șoseaua națională, la km 141,3. De aici vom urma șoseaua care trece pe deasupra Cheilor Cheiței (ale Teleajenului), taiate sălbatic între Muntele Balabanu și Muntele Babeș. Pe măsură ce urcăm, drumul se apropie de firul apei. În dreapta se înalță abruptul Balabanului, în care a fost tăiată șoseaua; pe stratele cu pachetele de roci aranjate haotic stau agațate gingașe cupe de campanule, margarete etc. După 20-25 minute de mers pe sosea (la km 142,9), pentru a scurta, ne abatem la stînga pe un drum forestier cale de circa 500 m. Apoi cotim la dreapta și urcăm pe poteca marcata cu triunghi albastru ce vine de la Cheia și taie perpendicular drumul (traseul 6). După circa 150 m de urcus pe panta abruptă întîlnim marcajul bandă albastră, pe care il vom urma. În continuare, poteca ne poartă prin pădurea tînară de fag cu molizi răzleți. O mică serpentină a potecii (cu izvor pe stînga) ne scoate în drumul național, la km 146. Urmăm șoseaua spre stînga timp de 20-25 minute, tăind de două ori serpentinele șoselei; pe dreapta exemplarele de zadă punctează pădurea. Spre est, privirea ne este atrasă de poiana în care se află cabana Muntele Roșu și de culmea zimțuita Gropșoarele - Zăganu care ne închide zarea; spre nord și nord-vest, Tigăile și Colții Bratocei marchează pregnant perspectiva, Izolat și mic, parca împlîntat în pădure, răsare “Sfinxul Bratocei\", deasupa releului de televiziune. În apropiere de Pasul Bratocei (1 263 m) pornește spre stînga drumul forestier ce urcă pe Plaiul Sterp, parțial comun cu traseul 9.
Din pas, loc de demarcație între județele Prahova și Brașov, pornim pe traseul de creasta marcat cu bandă roșie. Inițial, acesta urmează drumul ce conduce la releul T.V. După 100 m, poteca marcată se îndreaptă la stînga, printr-o pădurice de fag, apa iese intr-o poiana mare cu o largă perspectivă; în față se află o stînă nouă. Urmăm marcajul cînd pe poteca veche, largă, din pajiștea deasă invadată de tăpoșică, cînd pe drum. Urcăm pe lîngă noua construcție din beton, pe poteca cu pietriș, care ne scoate la baza “Colților Bratocei\" - un grup de stînci ce răsar din pădure ca niște caciuli ciobanești - de unde panta începe să se domolească. Inaintăm pe partea răsăriteană a Culmii Bratocea pe lîngă stincile mari și înalte, cu iarbă deasupra, alcătuite din conglomerate. Pădurea de molid, care ne însoțește pe stînga, începe să se răreasca lăsînd locul pășunilor. Depășim o mică strungă, apoi ocolim larg grupuri de stînci din Colții Bratocei. Smocuri de iarbă, jepi, afini și merișor, care toamna stau în buchete roșii, ne însoțesc pe toată culmea. După 15 minute de la baza colților sîntem pe culmea principală. Drumul ușor, marcat cu stîlpi metalici, ne poartă printre două stînci de conglomerate - Porțile Bratocei - și ne scoate la o proeminență (1 687 m), pe care o ocolim prin stînga.
Spre vest se înalță grațios Muntele Tesla (1613m), marcat de un brîu de grohotiș la bază. Pe vale, molizi răzleți, cu coroana în steag, dovedesc direcția vînturilor. Mai departe, valuri de culmi împădurite și apoi creasta Bucegilor care inchide orizontul. Ghidați de poteca clara, ocolim prin dreapta un vîrf în care stratele au înclinare rnai mare (marginea sinclinalului). Trecem de o mică șa. În fața se deschide panorama specifică Ciucașului, cu colți și stinci ca niște capațîni de zahăr. În stînga, Muntele Dungu (1 502 m), împădurit, contrastează cu albul Muntelui Tesla.
Totul este calm. Drumul coboară ușor, apoi merge pe curba de nivel, printr-o vegetație bogată, dominînd tufele de smirdar și afin. Sîntem la obîrșiile seci ale Babaruncăi, năpădite de vegetație. Numai adierea vintului mișcă vara covorul multicolor, iar ulii și vulturii depun efort pentru a plana deasupra. În continuare, poteca urmărește versantul răsăritean, mai mult pe curba de nivel, cu mici urcușuri și coborîșurl. Ocolim vîrful Bratocea (1 827 m) inflexiune putemică, pe Culmea Tigăile Mici, avind o frumoasă perspectivă începînd din Vîrful Ciucaș pîna în Culmea Zaganului, apoi o luăm spre nord-vest. După circa 50 minute de cînd am urcat pe culme ajungem în Șaua Tigăilor (circa 1 745 m) unde întîlnim marcajul cruce roșie și un stîlp indicator.
Fig6 . Fantezie a naturii
Peisajul este mirific; în fațd se inalță stîncile Goliat, Ciobanul cu Oile, păzind cu strășnicie poarta de intrare în Valea Babarunca; mai jos pădurea de stînci Colții Natrii îmbracă versantul vestic al masivului, răsărind din pădurea verde.
Din Șaua Tigăilor, loc unde a existat pînă în 1983 un refugiu Salvamont, ne îndreptăm spre Vîrful Ciucaș, pe poteca priporoasă ce urcă prin iarba și printre stînci. Coborîm pe lîngă un perete de circa 2 m - de fapt o fața de strat -, ocolim obîrșia unor vilcele și urcăm prin pășune pînă la baliza trigonometrica din Vîrful Ciucaș (1 954 m). Poziția centrală a Vîrfului Ciucaș și izolarea masivului față de munții înconjurători, mai scunzi, fac ca privirea să pătrundă iscoditoare departe, spre toate zările. În zilele senine, dar mai ales după o ploaie de vară, priveliștea este plină de măreție. Spre nord, imediat sub colții ce răsar din mai toate ungherele, relieful coboară domol, brăzdat puternic de văi cu trasee foarte sinuoase. Culmea ce se desprinde se arcuiește spre est, prelungindu-se cu munții Urlătoarea și Strîmbu cu plaiuri domoale și altitudini ce stăruie în jur de 1400 m, terminîndu-se la rîul Buzău prin dealurite Seciului și Dragomir. Mai jos, privirea alunecă spre Valea Dalghiului, care își face loc spre nord printre munții Dobromir și Măgura și apoi se îndreaptă brusc spre est. Dincolo de rîu se zărește panglica albă a drumului ce leagă Zizinul de Vama Buzăului; mai departe Țara Bîrsei, peste care se profilează coamele munților Perșani, Baraolt și Bodoc, în spatele cărora munții Ciuc, Nemira și Tarcdu se sting în depărtare. Spre vest, privirea ne poartă pînă spre culmea ascuțită a Pietrei Craiului, ce se alungește spre sud-vest, ascunsă puțin de culmile izolate ale Postavarului și Pietrei Mari străjuind orașele Brașov și Predeal. Ceva mai spre sud, Bucegii își etaleaza abruptul stîncos, începînd cu Bucșoiul, Vîrful Omu, Colții Morarului pînă spre Furnica ce se înalță deasupra orașului Sinaia. Pe stînga Prahovei Munții Gîrbovei iși unduiesc culmile acoperite cu pășuni. Rotindu-ne spre est, zorim Munții Totaru, dincolo de care se profilează culmea rotunjită a Siriului fi apoi cea piramidală a Penteleului. Ia sud de Pasul Bratocei se înalță Plaiul Sterp, care se înnoadă mai sus cu Muntele Roșca. După ce se unește cu Muntele Babeș se înalța spre Bobu Mare (1757 m), culminînd în Vîrful Grohotiș (1767 m). În stînga lor se zărește mica depresiune, în care s-a instalat cocheta stațiune Cheia, încadrată de culmi domoale; ea este brăzdată de apele Teleajenului, care coboară, o data cu șoseaua, printre versanții cînd mai largi, cînd mai strîmți ai Clăbucetului și Grohotișului, pierzîndu-se în zare. De la punctul trigonometric al Vîrfului Ciucaș începem coborîred prin ,,pădurea\" de stînci care dă faimă masivului - ,,Cetatea Tigailor Mari\". Iasăm la dreapta o ciupercă în devenire, apoi un grup de stînci și după circa 10 minute ajungem intr-o mică șa la “Babele la Sfat\", un grup de stînci frumos sculptate de natura și sugestiv botezate. Ocolind prin nord alte stînci cu forme variate ieșim într-o șa mai largă, în apropierea unei ,,piramide\", parcă susținută de contraforturi spre a nu se prăvăli în hăul ce se întinde sub ea. Pe trupul greoi al Tigăilor Mari, pe culme sau în șanțurile unde s-a format puțin sol, vegetația i-a înfiripat ușor, în pernițe sau acoperind stînca cu frunzele cărnoase și florile viu colorate, în forme pitice spre a fi protejdte de clima aspră de aici. Printre stînci, spre sud, se zărește culmea prelungă și ondulată a Bratocei, pe care șerpuiește poteca ce coboară spre Pasul Bratocei, poteca pe care am urcat.
Din șa începem coborîrea pe făgașul unei văi stîncoase sau pe brîna de pe dreapta, porțiune care solicită atenție și efort, apoi ocolim prin nord masivul, lăsînd privirii panorama dinspre Valea Dolghiului. Stîncile mulate pe trupul muntelui parca cer și ele ocrotire față de vînturile și gerurile puternice care le sculpteaza necontenit. Ajungem în șaua largă de sub Tigăi (circa 1 685 m), unde se află un stîlp indicator; tot aici întîlnim și poteca marcată cu cruce roșie care vine dinspre cabana Babarunca, prin Șaua Tigăilor (traseul 19).

In continuare, poteca ocolește domol culmea, printre ienuperi, afini și molizi piperniciți sau cu coroana în steag, ce au îndrăznit să înfrunte vînturile puternice, apoi prin fîneața moale, multicoloră pîna în toamnă tîrzie. Depășim o mică stînă pe la obîrșia Piscului cu Apă, apoi stația meteorologica automată de pe vîrful alăturat cabanei și coborîm la cabana Ciucaș (1 595 m), unde putem innopta în camera cu priciuri.

Pornim de la cabana Ciucaș (1 595 m) pe poteca comună - marcată cu bandă roșie, cruce roșie, bandă albastră și cruce albastra - ce se arcuiește spre nord-est și est, ocolind văiugile seci de la obîrșia Pîrîului Berii. Iăsăm în stinga stația meteorologică automată și urmăm culmea dintre Pîrîul Berii și bazinul Piscului cu Apă, cînd printre pîlcuri de molizi, cînd prin poieni. După 30 minute ajungem în Șaua Chirușca (1564 m); aici se află un indicator cu scrierea aproape ștearsa. Poteca de creastă a Culmii Gropșoarele - Zăganu (marcaj cruce roșie) rămîne în dreapta. Drumul nostru continuă pe versantul care se îndreapta spre nord, cotește la stînga, coborînd și urcînd domol printr-o frumoasă pădure de molid și fag, ieșim intr-o mica șa cu poiană. Ia numai 50 m din șa, de pe tăpșanul din stinga (cota 1579 m), avem o frumoasă perspectivă asupra peretelui nord-estic al Masivului Ciucaș. Tigăile se înalță semețe, iar în spatele lor Ciucașui își revarsă, spre nord, cu mărinimie forme de o fascinantă sălbăticie. Din mica șa, schimbăm brusc direcția spre est, urmînd versantul muntelui, traversăm viroage seci sau străbatem poieni și pîlcuri de pădure. În stînga se adîncește valea Pîrîului Laptelui, iar dincolo de ea ne urmărește Culmea Piatra Laptelui, sugestiv oronim provenit de la micul masiv de calcar albicios din care este alcătuit. Spre est, în plan mai îndepărtat se conturează cele două cocoașe ale Masivului Siriu: Bocîrnea, mai ascuțită, la stînga, Mălîia mai prelungă, la dreapta, separate de șaua proeminenta și sugestiv numită Poarta Vînturilor. Coborîm prin poiană apropiindu-ne de un izvor (cu o bancă) chiar în poteca. După circa 200 m, în dreapta, sub un perete de stincă aflat la 70-80 m de poteca se află cunoscutul Izvor al Hoților, locul de aprovizionare cu apă potabilă a cabanei Ciucaș. Intrucît de aici nu vom mai găsi apă pe parcurs, vom umple bidonul cu apă.
In continuare, traversăm vîlcelul, urmînd versantul drept al lui pe la marginea pădurii, în ocol ușor spre dreata. Un stilp de marcaj, bătut pe un copac, ne indica desprinderea traseului marcat cu cruce albastră (traseul 24 descris în sens invers) ce duce la Vama Buzăului. Cotim spre sud-est pînă în Curmătura Stînei, la un mic lac (timp folosit circa 3 ore). Aici vom părăsi și marcajul banda albastră ce coboară pe valea înierbată lipsită de apă a Văii Stînei și ajunge la Poiana Valea Stînei (traseul 22 descris în sens invers).
Traseul de creastă urmarește, în continuare, creasta Culmii Vaii Stînei spre Pasul Boncuța. Din șa, ocolim prin stînga micul lac, apoi poteca se înscrie pe curba de nivel, pe un drum de care, la început pe versantul dinspre Valea Stînei, pe deasupra unui saivan, apoi pe la est de ea, traversînd mici poienițe scăldate de razele soarelui, în care molizi falnici te îmbie sa zăbovești la umbra lor prelungă. Ia circa 15 minute din șa, părasim drumul de care și urmăm poteca ce urcă prin pădure, spre culme, pîna într-o mica șa (unde ajunge și drumul), dînd ocol unei stîne. În dreapta se adîncește Pîrîul Stînei, pe care coboară poteca spre Poiana Valea Stînei (traseul 22), iar dincolo de vale se zăresc colți din Cumătura Șuvițelor. Sub punctul trigonometric din față întilnim un stilp de marcaj. Urmăm drumul de care pe sub culme încă 100 m, apoi poteca clară ce intra în pădure, la dreapta. Ieșim într-un mic luminiș, depășim o șa, apoi coborîm abrupt 100 m peste un bloc de conglomerate și intrăm în pădurea de fag. Mici suișuri cu luminișuri smălțate cu flori și fragi ne insoțesc pașii pe versantul vestic al culmii. În dreapta versanții se apropie, formînd frumoasele chei ale Văii Stînei. Printre crengile copacilor zărim colții din Culmea Șuvițelor ce coboară spre chei, iar mai departe stînci și hornuri din Culmea Zăganului. Drumul drept pe culme ne poartă prin pădurea tînăra de fag; în coboriș, cotim brusc la stînga apoi puțin la dreapta, urmărind marcajul si drumul de care. Ajungem intr-o mică poieniță insorita, de unde schimbăm direcția cu circa 90° și începem să coborîm abrupt pe drumul ce se lasă pe coasta (est) pînă la o nouă poieniță, de unde o luăm brusc la dreapta și coborîm pe drumul cu hîrtoape (nu pe drumul din dreapta), așa cum ne indică marcajul. Trecem pe lîngă un fag bătrîn implantat în stinca, blocuri de calcare apărînd din ce în ce mai frecvent. Ieșim în poiana care se înclină spre Pasul Boncuța. Fagi răzleți, pe care se zăresc semne de marcaj și blocuri de calcar brăzdează toată poiona. Ocolim baliza trigonometrică și ajungem în Pasul Boncuța (1078 m) după circa 1½ oră din Curmătura Stînei. În spatele nostru lăsăm ,,Colții Boncuței\" care se înalță deasupra pădurii. Traseul de creasta urcă, în continuare, din Pasul Boncuța, la Tabla Buții de unde se îndreaptă pe creasta principală a Munților Siriu. Din Pasul Boncuța putem coborî la Poiana Stinei, pe drumul forestier, marcat sporadic cu bandă roșie. Urmărim deci drumul care altădata făcea legătura între Valea Teleajenului (pe Telejenel și Boncuța) și Valea Buzăului, drum în locul căruia, cîndva, o linie de decovil urcă domol prin pădurea umbroasă și umedă. Mici scurtături ne scot în marea poiană, aproape de Pîriul Stînei, lîngă un mic lac. Insoțiți de susurul apei coborîm pe șosea și apoi trecem podul și dupa circa 30 minute din Pasul Boncuței sosim la Cabana Vînătorului și păstrăvăria de la Poiana Valea Stînei, unde ne putem găzdui, cu aprobarea Ocolului Silvic Măneciu.


CommentsNo comments were added
Login or register to comment