Secaria - Cabana Rentea

Obiective: creasta principală şi cele mai importante vârfuri şi culmi din Munţii Baiului. Timp necesar: 10-11 ore. Drum forestier, poteca cu marcaj slab (bandă roşie) în secţiunea nordică. Accesibil pe întreaga lungime doar vara şi toamna, în zilele lipsite de ceaţă.



Este traseul care străbate masivul de la sud la nord, trecând prin sectoarele cele mai înalte. Din acestea se deschid perspective largi asupra munţilor Bucegi, Piatra Mare, Postavaru, Ciucaş, Grohotiş, Piatra Craiului, dar şi asupra regiunii de contact cu Subcarpaţii Prahovei. Aproape două treimi din lungimea sa se desfăşoară în lungul drumului care leagă localităţile Buşteni şi Secăria, trecând peste creasta Baiului; secţiunea vf. Cazacu - vf. Paltinu este mai dificil de parcurs din lipsa unei poteci clare.

Traseul începe din centrul localităţii Secăria, unde se poate ajunge folosînd cursele auto fie din Comamic (8 km), fie din satul Teşila (6 km). Se pleacă pe drumul care suie către NV de lîngă clădirea Consiliului popular, de pe dreapta pârâului Secăria. După circa 100 m trecem râul peste podul de lemn şi urcăm uşor până la prima bifurcaţie, de unde ne îndreptăm la stânga, trecând pe lîngă şcoală, poştă şi biserică. De aici schimbăm din nou direcţia (către stânga), ajungând la marginea râului, pe care îl însoţim (pe malul stîng) până la un nou podeţ din lemn. Au trecut circa 15 minute şi am avut posibilitatea, străbătând o bună parte din localitate, să admirăm frumuseţea construcţiilor vechi şi noi în care elementele specifice arhitecturii populare prahovene s-au păstrat. De asemenea, de un pitoresc aparte este cadrul natural înconjurător, format dintr-un ansamblu de culmi la 950-1 100 m, cu versanţi abrupţi care închid bine mica depresiune a Secăriei. Spre nord-vest, prin deschiderea văii, se văd Muntele Doamnele (în stânga şi mai scund) şi vf. Mierlej (în dreapta), în timp ce către sud se des-luşeşte valea îngustă a Secărici, tăiată în gresii şi microconglomerate, la capătul căreia se află lacul Paltinu de pe Doftana. Continuăm traseul cîteva minute pe malul drept, urcând o pantă de 10 grade. Apare o bifurcaţie; alegem drumul din dreapta, care trece din nou pe stânga vaii, urcând şi coborând mai multe denivelări legate de alunecările de teren care au afectat versantul aproapo în întregime. După circa 10 minute de la reluarea traseului se depăşeşte râul peste un podeţ de beton şi se suie ceva mai susţinut către regiunea izvoarelor Secăriei. Casele devin tot mai rare,, în schimb ravenele şi alunecările sunt tot mai comune pe cei doi versanţi. În faţa, în prim-plan, se văd saua largă de la obârşia văilor Secăria şi Florei (vest), dealul Colţul (în centru) şi saua de la izvoarele văilor Secăria si Zănoaia (în dreapta); în ultimul plan, privind prin prjma şa, apar Muntele Doamnele (cu pădure pe latura estică) şi vf. Mierlei (rotunjit, mai înalt şi cu numeroase ra-vene pe mijloc). Încă un mic efort şi se ajunge la o bifurcaţie. Un drum de căruţă apucă în stânga, coborând printre valuri de alunecare în valea Floreiului (afluent al Prahovei), unde întîlneşte (după 1,5 km) drumul forestier ce duce la Posada. Al doilea coteşte spre dreapta şi urcă în serpentine spre vf. Colţul (1 017 m). Din el se desprinde către est o potecă pe valea Zănoaga, care ajunge la albia Floreiului (afluent al Doftanei) şi de aici la Doftana.

Din şa continuăm pe drumul ce suie în pantă de 10-200 şi trecem pe lîngă o stână şi pe lîngă vârful Colţul. Pe măsura apropierii de acest vârf se deschide o panorama frumoasă către Munţii Grohotiş, bazinul Secăriei şi Subcarpaţi. Mai întîi, către est, se vede bazinetul de obîrşie al Zănoagei, cu case risipite, pîlcuri de fagi şi de pruni; în planul al doilea zărim versantul stîng al Floreiului (culmea Rusu cu Lacuri); în ultimul plan, Munţii Grohotiş, din care distingem chiar în faţa valea Ermeneasa, încadrată de vf. Clăbucet (1 394 în) în stânga şi vf. Crăiţei (1 250 m) în dreapta, iar către nord-est regiunea mai înaltă a acestora, în care se impun vârfurile Radila Mare, Ulita şi mai în nord Grohotiş (1 767 m, profil ascuţit). În sud apare bazinetul Secăriei, cu satul şi defileul dintre culmile Secăria (stânga) şi Simila (dreapta). Până aici, de la plecarea din sat, s-a urcat o diferenţă de nivcl de circa 200 m în circa 40-45 minute.

După depăşirea prin vest a vârfului Colţul se coboară către nord, pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) şi Zănoaga, timp de 5-7 minute. Apoi drumul îşi schimbă direcţia spre vest (stânga). Către nord apar vf. Mierlei şi culmea Piciorul Mierlelor (coboară spre est), în spatele cărora se distîng vf. Vomicu, vf. Drăgan (aspect de cupola) şi chiar o parte a Baiului Mare (ascuţit), din care se desprinde către est culmea Şteiasa Mare (despădurită pe coamă); în ultimul plan se mai zăreşte culmea Prislop (în buna măsură cu pădure şi ceva mai înaltă). Urmăm drumul către vest. El se va afla mai întîi pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) şi Mierlelor, apoi imediat sub aceasta, dar pe versantul nordic al văii Mierlelor şi pe la marginea pădurii, iar în final va trece în bazinul Floreiului, sub Muntele Florei. Pe acesta, el continuă cu o pantă de 15-20 grade către sud-vest (jumătate stânga) circa 5 minute, după care coteşte brusc spre vest şi nord-vest, ocolind un torent. La capătul acestuia există un baraj de piatră şi un izvor. Un mic popas pentru a umple bidoanele cu apă. De aici urmează un nou cot, se suie ceva mai alert către sud-est până deasupra stânei din Florei, de unde drumul descrie cîteva serpentine până sub vârful Doamnele-Tituleni. Suntem la 1 400 m altitudine şi la circa l¾ oră de la plecare. Aici se recomandă un popas pentru a realiza o privire de ansamblu asupra regiunilor vecine, îndeosebi din sud şi vest. Se revăd, de la înălţime, culmile şi văile identificate în bazinul Secăriei şi pe Munţii Grohotiş, la care se adaugă noi elemente de peisaj către sud-vest: bazinul împădurit al Floreiului de Prahova, poiana Ursilor cu o cabana (Casa de adăpost a cercului de turism Floreiu-Comamic), situată aproape de margineapădurii, valea Prahovei cu orasul Comamic, apoi în vest culmile împădurite ce coboară din Muntele Gurguiatu către Prahova, la nord de care se zăresc Munţii Leaota (ultimul plan) şi sectorul Vinturiş-Fumica din Munţii Bucegi. Către nord apar: culmea Gagu (stânga), vf. Mierlei şi Muntele Doamnele (în faţa). Din acest loc se poate coborî, pe la Casa de adăpost, în Posada (traseul 1). Continuăm drumul către nord, spre vf. Mierlei. Panta mica (sub 7 grade) permite o ascensiune lesni-cioasă. Se trece pe Muntele Doamnele şi pe la obârşia văii Conciul (stânga), se ajunge la o bifurcaţie în faţa vf. Răzoarele. O potecă lată apucă în stânga prin bazinul superior al văii Orăţii, pe plaiul Piciorul lui Văsîi, la stână, şi de aici către vest până la şoseaua de pe valea Prahovei. Drumul însă trece pe versantul estic al vf. Răzoarele. De aici se dirijează către nord, urcând o pantă ceva mai mare. În est se desfăşoară bazinul împădurit al văii Mierlelor, dincolo de care se zăreste sectorul înferior al văii Florei (de Doftana) şi localitatea Teşila; spre sud-est, pe deasupra pădurii de fag, se poate observa vf. Colţul, pe lîngă care s-a trecut în prima parte a traseului. După 30 minute de la reluarea traseului din Muntele Doamnele se suie vârful Mierlei (o diferenţă de nivel de circa 40 m pe o pantă de 15 grade). Se vede treptat în stânga bazinul Valea lui Bogdan, cu multe ravene dezvoltate la partea superioară a versanţilor. Din vârf, unde se ajunge suind din drum circa 20 m, se desprind poteci care duc la stânele de pe culmile limitrofe; mai clară este aceea care coboară în stânga, pe culmea Gagu (traseul 3). Drumul de culme coboară uşor în şaua ce separă vf. Mierlei de vf. Vomicu (N); ea se află la obârşia văilor Câinelui (V) şi Vomicu (E). Din şa, drumul ocoleste vf. Vomicu pe la vest, urcând uşor (se poate admira faţa nordică a culmii Gagul Mic, cu cele 2 stâne), pentru ca apoi să treacă pe clina estică a vf. Piscul Câinelui, de unde se deschide o perspectivă interesantă spre est. În prim-plan, către est, apare bazinul Coţofenei, cu ravene şi năruiri la partea superioară a versanţilor şi cu o frumoasă pădure spre poale, apoi culmea Piciorul Coţofenei, pe stânga râului (cu stână la marginea pădurii) şi culmea Piciorul Vomicu (în dreapta); într-un plan ceva mai depărtat zărim confluenţa Coţofenei cu Floreiul şi albia acestuia până la Teşila; în ultimul plan observăm vârfurile principale din Munţii Grohotiş (Grohotiş, Ulita, Radila etc.) şi culmea Clăbucet între valea Negraş (N) şi valea Ermeneasa (S); către nord se impun vf. Drăgan, în spatele căruia se zăreşte o parte a culmii principale a Baiului, iar în ultimul plan vf. Unghia Mare (ascuţit) şi vf. Rusu. De la vf. Piciorul Câinelui până la vf. Drăgan mergem pe culme aproape 1 km, timp de 10 minute. Pe vf. Drăgan panta creşte (10-15 grade), drumul trece prin cîteva curbe de pe versantul sudic pe cel estic, situîndu-se la 1 700-1 710 m. De aici, el continuă spre nord, înregistrînd o declivitate de până la 5 grade pe versantul estic al vf. Baiul Mare.

Pentru a ajunge pe creasta acestuia se recomandă părăsirea drumului în momentul în care acesta trece sub nivelul culmii. Suişul devine treptat mai dificil datorită pantei care pe alocuri de-păşeşte 20 grade. Se urcă o diferenţă de nivel de aproape 200 metri în 30-35 minute, la capătul căreia se ajunge pe vârful sudic al Baiului Mare (cu baliză), aflat la 1895 m; încă un mic efort (5-7 minute) şi suntem pe vârful cel mai înalt situat în nordul culmii5. De la plecarea în traseu au trecut circa 4 ore. De aici se pot admira unele dintre cele mai frumoase şi complexe peisaje din Carpaţi. Către vest, mai întîi bazinul de recepţie al Văii Rele, sfîrtecat de o mulţime de ravene şi torenţi, apoi Muntele Cumpătu, dincolo de care se impun crenelurile Bucegilor de la Vinturiş şi până la Coştila; spre nord apar culmea Zamorei (se văd 2 stâne şi drumul), valea Zamorei (stânga), vf. Băiuţu (Zamora) în centru, ca un trunchi de piramidă, şi Baiul Mic (dreapta), apoi în drrapta şi ceva mai departe vf. Cazacu, din care se des-prind două culmi principale, mai înalte, una către vest (Urechea, cu mai multe vârfuri) şi alta spre est (Muntele Petru); pe deasupra primei culmi se zăresc vf. Clăbucetul Taurului şi cabana Clăbucet-Plecare; în ultimul plan, către nord-est (dreapta) sunt vf. Unghia Mare (ascuţit) şi vf. Rusu. Spre est şi sud se observă culmi şi vârfuri deja cunoscute în prima parte a excursiei.

Reluăm traseul coborând versantul nordic al vârfului până întrăm din nou pe drum. Acesta coboară uşor până în şaua din dreptul văilor Baiul Mare (dreapta) şi Zamora (stânga), aflată la aproximativ 1 730 m, trece apoi pe la vest de vf. Baiul Mic şi ajunge în şaua din faţa vf. Zamora. Aici există o încrucişare de poteci şi drumuri. Cel pe care 1-am urmat întră în bazinul Zamorei, coborând la Buşteni (vezi traseul 8). Drumul pe care îl urmăm urcă uşor, ocolind pe la vest vf. Zamora (1826 m), unde întîlneşte marcajul cruce roşie (ce vine de la Buşteni) şi ajunge în şaua din sudul vf. Cazacu. Marcajul cruce roşie ce leagă oraşul Buşteni de valea Doftanei (traseele 8, 16) îl vom însoţi încă 25-30 minute. De la vf. Cazacu, drumul va coborî pe culmea Urechea, către vest (stânga) (traseul 10), pe când poteca cu mar-caj turistic va ocoli vârful pe latura de sud-est (dreapta). Pentru a admira panorama văii Azugii şi a Clăbucetelor Predealului se poate urcă pe vârful Cazacu (diferenţă de nivel de circa 75 m). Între vf. Cazacu şi stâna din culmea Orjogoaia se străbate sectorul de legătură dintre regiunea sudică şi cea nordică a Munţilor Baiului. El se desfăşoară la o altitudine de circa 1550 m. Pe poteca lată, în pantă foarte uşoară, care ocoleşte principalele vârfuri, ajungem în timp de 11/2 oră în capătul vestic al poienii cu stâne de pe Orjogoaia. Nu se va coborî la stână (sud est) şi nici nu se va întra în poiană, ci se merge pe potecă spre stânga, către şaua îngustă şi fragmentată de torenţi aparţinând bazinelor pâraielor Orjogoaia (S), Valea Caldă (E) şi Unghia Mare (NV). De aici părăsim poteca marcată. În continuare, traseul se desfăşoară către nord, urcând la început o panlă ceva mai mare (15-25 grade), pe versantul estic al culmii. Treptat, urcuşul devine mai uşor, sectoarele înclinate altemînd cu pante mai line. După 30-40 minute de la părăsirea traseului marcat se ajunge pe un platou, la 1 700 m, aflat în vestul Culmii lui Manole. În faţa există vf. Rusu, pe al cărui versant sudic urmează să se urce încă o diferenţă de nivel de circa 160 m, iar în stânga valea adincă Unghia Mare, în vestul căreia se profilează creasta principală a muntelui cu acelaşi nume. Ascensiunea la vf. Rusu durcăză 25-30 minute. De pe acesta se pot observa către vest şi nord-vest mai întîi valea Azugii cu versanţi bine împăduriţi, apoi Clăbucetul Azugii (cu poiană), continuat la nord de către Muntele Susai (cabana) şi vf. Cocoş. La stânga acestora se văd vf. Clăbucet (cabana), Clăbucetul Taurului (cu baliză), la poalele căruia, pe vale, se observa o parte a oraşului Azuga. În ultimul plan apar Bucegii (sectorul Fumica-Bucşoiu). Mai clar se văd vf. Coştila, bazinul superior al văii Cerbului, vf. Colţii Morarului, în spatele cărora se zăresc vf. Omu, apoi valea Morarului, Bucşoiu. În dreapta, Munţii Bucegi sunt continuaţi de Clăbucetele Predealului şi Munţii Postăvaru. O frumoasă panorama se deschide şi către nord şi nord-est. Mai întîi culmea înaltă formată din vârfurile Ştevia, Neamţu, Paltinu, pe care vom continua traseul. Din ea se desfăşoară spre sud-est culmea Rusului (stână la margineapădurii), valea Pîraie (despădurită şi cu un drum forestier ce urcă până aproape de stână) şi vf. Pîraie, torenţii de la obirşia Muşiţei şi culmea Piciorul Predeluş cu pasul (sector împădurit) de la izvoarele Doftanelor. Într-un plan mai îndepărtat se contureăză platourile largi din Muntele Sloeru-Mărcuşanu, dincolo de care apar munţii Ciucaş (vf. Tesla în stânga, creasta Ciuca-şului În centru, creasta Zăganu în dreapta). Spre nord-est şi est de pasul Predeluş urmează bazinul împădurit al Urlăţelului (se văd vârfurile ascuţite din calcar şi punetele de exploatare a calcarului), apoi într-un plan mai depărtat Muntele Bobu, dc sub care, spre vest, se desfăşoară bazinul văii Negre si Munţii Grohotiş.

Reluăm traseul coborând pe versantul vestic al vf. Rusu până în şaua dintre acesta şi vf. Ştevia (10 minute), de unde se urcă uşor (20-30 minute) pe clina estică a vf. Ştevia, apoi pe vf. Neamţu până în şaua Paltinu. Poteca este mai slab conturată, îndeosebi în ultima porţiune, unde se coboară pe o pantă de 20-30 grade. Sub vf. Neamţu există (deasupra potecii) un izvor. Din şaua Paltinu pot fi urmărite bazinul Muşiţei (E). culmea şi valea Turcului (NV), Munţii Piatra Mare (NV). În şa este întîlnită poteca lată de culme pe care se desfăşoară marcajul bandă roşie (pe stâlpi, la distanţă mare) care vine de la cabana Renţea şi trece pcste culmea Piriorul Predeluş spre Muntele Sloeru-Mărcuşanu - Muntele Bobu - Bratocea. Urmăm poteca spre stânga. Ea ocolesto pe la sud-vest vf. Paltinu, pe o pantă mica (întîlneşte câteva mustiri de apă), ajunge În şaua Turcului (15 minute), de unde trece pe versantul estic al vf. Turcu. coborând cfitre şaua din capătul nordic al acestuia. De aici trece prin estul Muntelui Roşu (în vest - stânga - o potecă duce la stână şi apoi în valea Azugii) şi coboară în şaua de la izvoarele Azugii, de unde urcă la vf. Tigăi pe culme sau imediat sub aceasta prin pădure. La caputul a 90-100 minute de la intrarea pe traseul marcat cu bandă roşie (şaua Paltinu) ajungem în şaua din nord-vestul vf. Tigăi, pe cumpăna de ape dintre râurile Azuga şi Gîrcin, unde întâlnim traseul marcat cu triunghi roşu ce vine de la Lacul Roşu (Găvan). Apoi poteca îşi schimbă direcţia către nord-est, prin păşune, pe lîngă o stână, coboară cîteva minute prin pădure şi iese din nou într-o poiană largă aflată pe versantul vestic al Clăbucetului Mare. De aici şi până la cabana Renţea so adaugă marcajul tiiunghi albastru care face legătura între aceasta şi cabana Piatra Mare. Ultima porţiune a traseului (Clăbucetul Mare - Renţea) se parcurge în pantă domoală, uneori în curbă de nivel; se trece pe lîngă o stână şi mai niulte izvoare. Traseul între şaua Paltinu şi cabana Renţea se parcurge în 2 1/2-2 ¾ ore.

Din şa sau de pe vârfuri se deschid privelişti încîntătoare.către nord (bazinul Doftanei Ardelene; lacul de pe cursul înferior al Ţărlungului), nord-est (valea superioară a Tărlungului, vf. Tesla, Munţii Ciucaş, Muntele Sloeru-Mărcuşanu), nord-vest (culmea Clăbucetul Mare - Renţea, valea Gîrcinului, Munţii Piatra Mare, iar în ultimul plan o parte a depresiunii Braşov). De la cabana Renţea se coboară pe drum nemodemizat, mai întîi pe culme (până la vf. Tîlfa), apoi pe valea Gîrcinului până în oraşul Săcele.