Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Secaria - Cabana Rentea

Bookmark and Share

 
Secaria-Virful Baiul Mare-Virful Cazacu-Virful Neamtu-Cabana Rentea


Obiective: creasta principală și cele mai importante vârfuri și culmi din Munții Baiului. Timp necesar: 10-11 ore. Drum forestier, poteca cu marcaj slab (bandă roșie) în secțiunea nordică. Accesibil pe întreaga lungime doar vara și toamna, în zilele lipsite de ceață.



Este traseul care străbate masivul de la sud la nord, trecând prin sectoarele cele mai înalte. Din acestea se deschid perspective largi asupra munților Bucegi, Piatra Mare, Postavaru, Ciucaș, Grohotiș, Piatra Craiului, dar și asupra regiunii de contact cu Subcarpații Prahovei. Aproape două treimi din lungimea sa se desfășoară în lungul drumului care leagă localitățile Bușteni și Secăria, trecând peste creasta Baiului; secțiunea vf. Cazacu - vf. Paltinu este mai dificil de parcurs din lipsa unei poteci clare.

Traseul începe din centrul localității Secăria, unde se poate ajunge folosînd cursele auto fie din Comamic (8 km), fie din satul Teșila (6 km). Se pleacă pe drumul care suie către NV de lîngă clădirea Consiliului popular, de pe dreapta pârâului Secăria. După circa 100 m trecem râul peste podul de lemn și urcăm ușor până la prima bifurcație, de unde ne îndreptăm la stânga, trecând pe lîngă școală, poștă și biserică. De aici schimbăm din nou direcția (către stânga), ajungând la marginea râului, pe care îl însoțim (pe malul stîng) până la un nou podeț din lemn. Au trecut circa 15 minute și am avut posibilitatea, străbătând o bună parte din localitate, să admirăm frumusețea construcțiilor vechi și noi în care elementele specifice arhitecturii populare prahovene s-au păstrat. De asemenea, de un pitoresc aparte este cadrul natural înconjurător, format dintr-un ansamblu de culmi la 950-1 100 m, cu versanți abrupți care închid bine mica depresiune a Secăriei. Spre nord-vest, prin deschiderea văii, se văd Muntele Doamnele (în stânga și mai scund) și vf. Mierlej (în dreapta), în timp ce către sud se des-lușește valea îngustă a Secărici, tăiată în gresii și microconglomerate, la capătul căreia se află lacul Paltinu de pe Doftana. Continuăm traseul cîteva minute pe malul drept, urcând o pantă de 10 grade. Apare o bifurcație; alegem drumul din dreapta, care trece din nou pe stânga vaii, urcând și coborând mai multe denivelări legate de alunecările de teren care au afectat versantul aproapo în întregime. După circa 10 minute de la reluarea traseului se depășește râul peste un podeț de beton și se suie ceva mai susținut către regiunea izvoarelor Secăriei. Casele devin tot mai rare,, în schimb ravenele și alunecările sunt tot mai comune pe cei doi versanți. În fața, în prim-plan, se văd saua largă de la obârșia văilor Secăria și Florei (vest), dealul Colțul (în centru) și saua de la izvoarele văilor Secăria si Zănoaia (în dreapta); în ultimul plan, privind prin prjma șa, apar Muntele Doamnele (cu pădure pe latura estică) și vf. Mierlei (rotunjit, mai înalt și cu numeroase ra-vene pe mijloc). Încă un mic efort și se ajunge la o bifurcație. Un drum de căruță apucă în stânga, coborând printre valuri de alunecare în valea Floreiului (afluent al Prahovei), unde întîlnește (după 1,5 km) drumul forestier ce duce la Posada. Al doilea cotește spre dreapta și urcă în serpentine spre vf. Colțul (1 017 m). Din el se desprinde către est o potecă pe valea Zănoaga, care ajunge la albia Floreiului (afluent al Doftanei) și de aici la Doftana.

Din șa continuăm pe drumul ce suie în pantă de 10-200 și trecem pe lîngă o stână și pe lîngă vârful Colțul. Pe măsura apropierii de acest vârf se deschide o panorama frumoasă către Munții Grohotiș, bazinul Secăriei și Subcarpați. Mai întîi, către est, se vede bazinetul de obîrșie al Zănoagei, cu case risipite, pîlcuri de fagi și de pruni; în planul al doilea zărim versantul stîng al Floreiului (culmea Rusu cu Lacuri); în ultimul plan, Munții Grohotiș, din care distingem chiar în fața valea Ermeneasa, încadrată de vf. Clăbucet (1 394 în) în stânga și vf. Crăiței (1 250 m) în dreapta, iar către nord-est regiunea mai înaltă a acestora, în care se impun vârfurile Radila Mare, Ulita și mai în nord Grohotiș (1 767 m, profil ascuțit). În sud apare bazinetul Secăriei, cu satul și defileul dintre culmile Secăria (stânga) și Simila (dreapta). Până aici, de la plecarea din sat, s-a urcat o diferență de nivcl de circa 200 m în circa 40-45 minute.

După depășirea prin vest a vârfului Colțul se coboară către nord, pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) și Zănoaga, timp de 5-7 minute. Apoi drumul își schimbă direcția spre vest (stânga). Către nord apar vf. Mierlei și culmea Piciorul Mierlelor (coboară spre est), în spatele cărora se distîng vf. Vomicu, vf. Drăgan (aspect de cupola) și chiar o parte a Baiului Mare (ascuțit), din care se desprinde către est culmea Șteiasa Mare (despădurită pe coamă); în ultimul plan se mai zărește culmea Prislop (în buna măsură cu pădure și ceva mai înaltă). Urmăm drumul către vest. El se va afla mai întîi pe cumpăna de apă dintre văile Florei (de Prahova) și Mierlelor, apoi imediat sub aceasta, dar pe versantul nordic al văii Mierlelor și pe la marginea pădurii, iar în final va trece în bazinul Floreiului, sub Muntele Florei. Pe acesta, el continuă cu o pantă de 15-20 grade către sud-vest (jumătate stânga) circa 5 minute, după care cotește brusc spre vest și nord-vest, ocolind un torent. La capătul acestuia există un baraj de piatră și un izvor. Un mic popas pentru a umple bidoanele cu apă. De aici urmează un nou cot, se suie ceva mai alert către sud-est până deasupra stânei din Florei, de unde drumul descrie cîteva serpentine până sub vârful Doamnele-Tituleni. Suntem la 1 400 m altitudine și la circa l¾ oră de la plecare. Aici se recomandă un popas pentru a realiza o privire de ansamblu asupra regiunilor vecine, îndeosebi din sud și vest. Se revăd, de la înălțime, culmile și văile identificate în bazinul Secăriei și pe Munții Grohotiș, la care se adaugă noi elemente de peisaj către sud-vest: bazinul împădurit al Floreiului de Prahova, poiana Ursilor cu o cabana (Casa de adăpost a cercului de turism Floreiu-Comamic), situată aproape de margineapădurii, valea Prahovei cu orasul Comamic, apoi în vest culmile împădurite ce coboară din Muntele Gurguiatu către Prahova, la nord de care se zăresc Munții Leaota (ultimul plan) și sectorul Vinturiș-Fumica din Munții Bucegi. Către nord apar: culmea Gagu (stânga), vf. Mierlei și Muntele Doamnele (în fața). Din acest loc se poate coborî, pe la Casa de adăpost, în Posada (traseul 1). Continuăm drumul către nord, spre vf. Mierlei. Panta mica (sub 7 grade) permite o ascensiune lesni-cioasă. Se trece pe Muntele Doamnele și pe la obârșia văii Conciul (stânga), se ajunge la o bifurcație în fața vf. Răzoarele. O potecă lată apucă în stânga prin bazinul superior al văii Orății, pe plaiul Piciorul lui Văsîi, la stână, și de aici către vest până la șoseaua de pe valea Prahovei. Drumul însă trece pe versantul estic al vf. Răzoarele. De aici se dirijează către nord, urcând o pantă ceva mai mare. În est se desfășoară bazinul împădurit al văii Mierlelor, dincolo de care se zăreste sectorul înferior al văii Florei (de Doftana) și localitatea Teșila; spre sud-est, pe deasupra pădurii de fag, se poate observa vf. Colțul, pe lîngă care s-a trecut în prima parte a traseului. După 30 minute de la reluarea traseului din Muntele Doamnele se suie vârful Mierlei (o diferență de nivel de circa 40 m pe o pantă de 15 grade). Se vede treptat în stânga bazinul Valea lui Bogdan, cu multe ravene dezvoltate la partea superioară a versanților. Din vârf, unde se ajunge suind din drum circa 20 m, se desprind poteci care duc la stânele de pe culmile limitrofe; mai clară este aceea care coboară în stânga, pe culmea Gagu (traseul 3). Drumul de culme coboară ușor în șaua ce separă vf. Mierlei de vf. Vomicu (N); ea se află la obârșia văilor Câinelui (V) și Vomicu (E). Din șa, drumul ocoleste vf. Vomicu pe la vest, urcând ușor (se poate admira fața nordică a culmii Gagul Mic, cu cele 2 stâne), pentru ca apoi să treacă pe clina estică a vf. Piscul Câinelui, de unde se deschide o perspectivă interesantă spre est. În prim-plan, către est, apare bazinul Coțofenei, cu ravene și năruiri la partea superioară a versanților și cu o frumoasă pădure spre poale, apoi culmea Piciorul Coțofenei, pe stânga râului (cu stână la marginea pădurii) și culmea Piciorul Vomicu (în dreapta); într-un plan ceva mai depărtat zărim confluența Coțofenei cu Floreiul și albia acestuia până la Teșila; în ultimul plan observăm vârfurile principale din Munții Grohotiș (Grohotiș, Ulita, Radila etc.) și culmea Clăbucet între valea Negraș (N) și valea Ermeneasa (S); către nord se impun vf. Drăgan, în spatele căruia se zărește o parte a culmii principale a Baiului, iar în ultimul plan vf. Unghia Mare (ascuțit) și vf. Rusu. De la vf. Piciorul Câinelui până la vf. Drăgan mergem pe culme aproape 1 km, timp de 10 minute. Pe vf. Drăgan panta crește (10-15 grade), drumul trece prin cîteva curbe de pe versantul sudic pe cel estic, situîndu-se la 1 700-1 710 m. De aici, el continuă spre nord, înregistrînd o declivitate de până la 5 grade pe versantul estic al vf. Baiul Mare.

Pentru a ajunge pe creasta acestuia se recomandă părăsirea drumului în momentul în care acesta trece sub nivelul culmii. Suișul devine treptat mai dificil datorită pantei care pe alocuri de-pășește 20 grade. Se urcă o diferență de nivel de aproape 200 metri în 30-35 minute, la capătul căreia se ajunge pe vârful sudic al Baiului Mare (cu baliză), aflat la 1895 m; încă un mic efort (5-7 minute) și suntem pe vârful cel mai înalt situat în nordul culmii5. De la plecarea în traseu au trecut circa 4 ore. De aici se pot admira unele dintre cele mai frumoase și complexe peisaje din Carpați. Către vest, mai întîi bazinul de recepție al Văii Rele, sfîrtecat de o mulțime de ravene și torenți, apoi Muntele Cumpătu, dincolo de care se impun crenelurile Bucegilor de la Vinturiș și până la Coștila; spre nord apar culmea Zamorei (se văd 2 stâne și drumul), valea Zamorei (stânga), vf. Băiuțu (Zamora) în centru, ca un trunchi de piramidă, și Baiul Mic (dreapta), apoi în drrapta și ceva mai departe vf. Cazacu, din care se des-prind două culmi principale, mai înalte, una către vest (Urechea, cu mai multe vârfuri) și alta spre est (Muntele Petru); pe deasupra primei culmi se zăresc vf. Clăbucetul Taurului și cabana Clăbucet-Plecare; în ultimul plan, către nord-est (dreapta) sunt vf. Unghia Mare (ascuțit) și vf. Rusu. Spre est și sud se observă culmi și vârfuri deja cunoscute în prima parte a excursiei.

Reluăm traseul coborând versantul nordic al vârfului până întrăm din nou pe drum. Acesta coboară ușor până în șaua din dreptul văilor Baiul Mare (dreapta) și Zamora (stânga), aflată la aproximativ 1 730 m, trece apoi pe la vest de vf. Baiul Mic și ajunge în șaua din fața vf. Zamora. Aici există o încrucișare de poteci și drumuri. Cel pe care 1-am urmat întră în bazinul Zamorei, coborând la Bușteni (vezi traseul 8). Drumul pe care îl urmăm urcă ușor, ocolind pe la vest vf. Zamora (1826 m), unde întîlnește marcajul cruce roșie (ce vine de la Bușteni) și ajunge în șaua din sudul vf. Cazacu. Marcajul cruce roșie ce leagă orașul Bușteni de valea Doftanei (traseele 8, 16) îl vom însoți încă 25-30 minute. De la vf. Cazacu, drumul va coborî pe culmea Urechea, către vest (stânga) (traseul 10), pe când poteca cu mar-caj turistic va ocoli vârful pe latura de sud-est (dreapta). Pentru a admira panorama văii Azugii și a Clăbucetelor Predealului se poate urcă pe vârful Cazacu (diferență de nivel de circa 75 m). Între vf. Cazacu și stâna din culmea Orjogoaia se străbate sectorul de legătură dintre regiunea sudică și cea nordică a Munților Baiului. El se desfășoară la o altitudine de circa 1550 m. Pe poteca lată, în pantă foarte ușoară, care ocolește principalele vârfuri, ajungem în timp de 11/2 oră în capătul vestic al poienii cu stâne de pe Orjogoaia. Nu se va coborî la stână (sud est) și nici nu se va întra în poiană, ci se merge pe potecă spre stânga, către șaua îngustă și fragmentată de torenți aparținând bazinelor pâraielor Orjogoaia (S), Valea Caldă (E) și Unghia Mare (NV). De aici părăsim poteca marcată. În continuare, traseul se desfășoară către nord, urcând la început o panlă ceva mai mare (15-25 grade), pe versantul estic al culmii. Treptat, urcușul devine mai ușor, sectoarele înclinate altemînd cu pante mai line. După 30-40 minute de la părăsirea traseului marcat se ajunge pe un platou, la 1 700 m, aflat în vestul Culmii lui Manole. În fața există vf. Rusu, pe al cărui versant sudic urmează să se urce încă o diferență de nivel de circa 160 m, iar în stânga valea adincă Unghia Mare, în vestul căreia se profilează creasta principală a muntelui cu același nume. Ascensiunea la vf. Rusu durcăză 25-30 minute. De pe acesta se pot observa către vest și nord-vest mai întîi valea Azugii cu versanți bine împăduriți, apoi Clăbucetul Azugii (cu poiană), continuat la nord de către Muntele Susai (cabana) și vf. Cocoș. La stânga acestora se văd vf. Clăbucet (cabana), Clăbucetul Taurului (cu baliză), la poalele căruia, pe vale, se observa o parte a orașului Azuga. În ultimul plan apar Bucegii (sectorul Fumica-Bucșoiu). Mai clar se văd vf. Coștila, bazinul superior al văii Cerbului, vf. Colții Morarului, în spatele cărora se zăresc vf. Omu, apoi valea Morarului, Bucșoiu. În dreapta, Munții Bucegi sunt continuați de Clăbucetele Predealului și Munții Postăvaru. O frumoasă panorama se deschide și către nord și nord-est. Mai întîi culmea înaltă formată din vârfurile Ștevia, Neamțu, Paltinu, pe care vom continua traseul. Din ea se desfășoară spre sud-est culmea Rusului (stână la margineapădurii), valea Pîraie (despădurită și cu un drum forestier ce urcă până aproape de stână) și vf. Pîraie, torenții de la obirșia Mușiței și culmea Piciorul Predeluș cu pasul (sector împădurit) de la izvoarele Doftanelor. Într-un plan mai îndepărtat se contureăză platourile largi din Muntele Sloeru-Mărcușanu, dincolo de care apar munții Ciucaș (vf. Tesla în stânga, creasta Ciuca-șului În centru, creasta Zăganu în dreapta). Spre nord-est și est de pasul Predeluș urmează bazinul împădurit al Urlățelului (se văd vârfurile ascuțite din calcar și punetele de exploatare a calcarului), apoi într-un plan mai depărtat Muntele Bobu, dc sub care, spre vest, se desfășoară bazinul văii Negre si Munții Grohotiș.

Reluăm traseul coborând pe versantul vestic al vf. Rusu până în șaua dintre acesta și vf. Ștevia (10 minute), de unde se urcă ușor (20-30 minute) pe clina estică a vf. Ștevia, apoi pe vf. Neamțu până în șaua Paltinu. Poteca este mai slab conturată, îndeosebi în ultima porțiune, unde se coboară pe o pantă de 20-30 grade. Sub vf. Neamțu există (deasupra potecii) un izvor. Din șaua Paltinu pot fi urmărite bazinul Mușiței (E). culmea și valea Turcului (NV), Munții Piatra Mare (NV). În șa este întîlnită poteca lată de culme pe care se desfășoară marcajul bandă roșie (pe stâlpi, la distanță mare) care vine de la cabana Rențea și trece pcste culmea Piriorul Predeluș spre Muntele Sloeru-Mărcușanu - Muntele Bobu - Bratocea. Urmăm poteca spre stânga. Ea ocolesto pe la sud-vest vf. Paltinu, pe o pantă mica (întîlnește câteva mustiri de apă), ajunge În șaua Turcului (15 minute), de unde trece pe versantul estic al vf. Turcu. coborând cfitre șaua din capătul nordic al acestuia. De aici trece prin estul Muntelui Roșu (în vest - stânga - o potecă duce la stână și apoi în valea Azugii) și coboară în șaua de la izvoarele Azugii, de unde urcă la vf. Tigăi pe culme sau imediat sub aceasta prin pădure. La caputul a 90-100 minute de la intrarea pe traseul marcat cu bandă roșie (șaua Paltinu) ajungem în șaua din nord-vestul vf. Tigăi, pe cumpăna de ape dintre râurile Azuga și Gîrcin, unde întâlnim traseul marcat cu triunghi roșu ce vine de la Lacul Roșu (Găvan). Apoi poteca își schimbă direcția către nord-est, prin pășune, pe lîngă o stână, coboară cîteva minute prin pădure și iese din nou într-o poiană largă aflată pe versantul vestic al Clăbucetului Mare. De aici și până la cabana Rențea so adaugă marcajul tiiunghi albastru care face legătura între aceasta și cabana Piatra Mare. Ultima porțiune a traseului (Clăbucetul Mare - Rențea) se parcurge în pantă domoală, uneori în curbă de nivel; se trece pe lîngă o stână și mai niulte izvoare. Traseul între șaua Paltinu și cabana Rențea se parcurge în 2 1/2-2 ¾ ore.

Din șa sau de pe vârfuri se deschid priveliști încîntătoare.către nord (bazinul Doftanei Ardelene; lacul de pe cursul înferior al Țărlungului), nord-est (valea superioară a Tărlungului, vf. Tesla, Munții Ciucaș, Muntele Sloeru-Mărcușanu), nord-vest (culmea Clăbucetul Mare - Rențea, valea Gîrcinului, Munții Piatra Mare, iar în ultimul plan o parte a depresiunii Brașov). De la cabana Rențea se coboară pe drum nemodemizat, mai întîi pe culme (până la vf. Tîlfa), apoi pe valea Gîrcinului până în orașul Săcele.


ComentariiFara comentarii
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii