Zsolt a plecat spre Tabăra de Bază. Însă nici până acolo, drumul nu e atât de uşor cum poate părea de acasă.
21 Iunie 2010
“Am plecat. Să ne ajute Dumnezeu! Drumul este mirific.. “
20 Iunie 2010
“Ieri am avut parte de o experienţă fantastică, făcând cumpărăturile necesare. Mă simt ca John Hunt, care a organizat expediţia pe Everest. Negocieri cu oameni cu care ţi-e frică să dai mâna, şi mizerie. Practic, nu se poate povesti cum este aici şi dacă iei in serios, te îmbolnaveşti numai de la gândul că orice se poate întâmpla. Totuşi prefer asta, faţă de ce a fost acasă, înainte de plecare. Aici ai altfel de stres, peste care poţi trece mai uşor, dacă nu te mai gândeşti. Mă bucur că mi-au trecut neplăcerile cu stomacul. Dacă plecăm mâine devreme, cu jeep-urile, cred că îmi revin şi mai mult.
Peisajul e frumos, dar parcă eşti în lumea a patra. Sunt pe de o parte bucuros că toate aranjamentele le-am facut noi, astfel simt cu adevărat ce înseamnă să îţi organizezi expediţia. Seamănă cu marile expediţii la care am visat şi parcă văd cum voi filma şirul de porteri în timpul marşului de apropiere.
Îmi dau seama că ceea ce este aici, depăşeşte orice aşteptare de acasă şi aici chiar trebuie să fi foarte motivat să vii. Pe de altă parte, înţeleg de ce este această mizerie aici. Am văzut acele camioane împodobite.. păi îţi ia mult timp să le împodobeşti, normal ca n-ai timp de altceva, să mai şi dai cu mătura, de exemplu.
Am pus totul în butoaie şi astfel echipamentul va ajunge bine în BC (Base Camp).
Mi-este dor de voi şi mă gândesc că, poate acasă, acum, multă lume se gândeşte la mine.”
18 Iunie 2010
“Cel mai greu lucru pentru mine este să rezist aici, înainte de plecare. Lakpa -soţia lui Gică- plus doi şerpaşi şi LO (Liaison Officer) vin mâine, dar sunt probleme mari cu zborurile pe aici. Practic, locul unde aterizezi este mai rău decât în Lukla (Nepal) şi sunt măsuri de securitate deosebite. Muna încearcă să vină de două zile şi fiindcă este localnic, este pus pe amânare tot timpul.
De la Islamabad până aici sunt 770 km şi asta face cât trei drumuri Arad – Bucureşti, în condiţii de Pakistan. Aşteptăm deci să fim cu toţii aici.
Sunt mult mai bine, după problemele digestive de acum câteva zile, dar aici bolile plutesc în aer şi practic aştept să scap de aici, ca să plecăm spre munte.”
