[a] Omologarea traseelor turitice din P. N. Buila-Vanturarita : News

Traseu: nemareat, accesibil, sosea în curs de asfaltare, dificil iarna de la cantonul Nopteasa spre vîrf . Durata: 5-6 ore



Traseul oferă posibilitatea ascensiunii celui mai înalt vîrf din cadrul munţilor situaţi între valea Mînăileasa şi Lotru. Deşi se desfăşoară în cea mai mare parte pe firul văii Mînăileasa, el oferă privelişti deosebite, fiind în acelaşi timp uşor accesibil. La ieşirea din Voineasa spre apus şoseaua se bifurcă în punctul numit Gura Mînăilesii, Cea care urmează cursul Lotrului spre apus va ajunge la lacul Vidra trecînd prin vestitele Cataracte. Şoseaua care se desprinde spre stînga, îndreptîndu-se spre sud - sud-vest, reprezintă şoseaua principală de legătură cu Valea Jiului (DN 7A), aflată în curs de asfaltare. Urmăm această şosea şi lăsăm în urmă ultimele case ale satului. Albia pîrîului Mînăileasa a fost puternic modificată prin construcţia drumului şi prin amenajarea a trei microhidrocentrale. Pădurile de fag dau un farmec deosebit văii. După mai bine de doi kilometri, valea taie o bară de calcare, în care, pe malul drept, se zăresc gurile unor grotte de mici dimensiuni. Şoseaua urcă apoi uşor, lăsăm în urmă o pepinieră şi un canton silvic (Runculeţ) şi după aproximativ 6 km intrăm în cunoscutele serpentine. Acestea pot fi ,,scurtate" pe o potecă ce urcă uşor pantele Muntelui Padina, printr-o pădure tînără. Spre nord admirăm abrupturile stîncoase ce străjuiesc valea pe malul stîng. Deasupra lor se încheagă o pădure deasă de molid ce acoperă culmea Muntelui Mînăileasa. Deasupra serpentinelor, trecem pe lîngă crucea lui Ghimiş (amintire dureroasă despre accidentul unei tinere) şi prin faţa cantonului forestier Padina, unde, în apropiere, se află un izvor.

De aici observăm spre apus, în ultimul plan. o şa dezgolită - Curmătura Vidruţei - unde va trebui să ajungem. In continuare, drumul urcă în pantă lină atingînd după aproape doi kilometri fosta colonie Mînăileasa, unde acum se mai află cîteva barăci, un canton silvic (Nopteasa) şi alte două ale muncitorilor de la exploatarea forestieră. Conducta de aducţiune a apei din lacul Vidra la uzina Lotru-Ciunget, traversează valea în acest punct. De aici ascensiunea vîrfului se poate face pe două căi. Pentru cei ce se pot orienta uşor şi au suficientă experienţă se poate merge pe un drum de tractor, pe Valea lui Mihai, afluent de stînga al văii Mînăileasa, care după circa o oră ajunge la golul alpin, la poalele Vîrfului Mînăileasa Mică. În continuare, urcăm pe acest vîrf, după care, străbătînd o mică şa spre nord, ajungem pe Vîrful Mînăileasa Mare (1853 m).

Cei care preferă drumul mai lejer, vor urma şoseaua în continuare pînă în Curmătura Vidruţei (1583 m), iar de acolo, pe o potecă marcată cu bandă roşie, se vor îndrepta spre nord urcînd prin pădure (în apropiere un drum de tractor) pînă la un vîrf mai mic (1750 m) ,,la Releu", unde se află pilonul unui vechi releu de televiziune. Din acest punct poteca se îndreaptă spre est, spre Vîrful Mînăileasa Mică şi mai departe spre Mînăileasa Mare.

Din vîrf se poate admira culmea Munţilor Lotrului spre nord, unde se întîlnesc vîrfurile înalte Ştefleşti (2244 m) şi Cristeşti (2233 m). Spre apus se zăresc meterezele stîncoase ale Munţilor Parîng, iar în sud munţii Mogoşu şi Fratoşteanu Mare îşi etalează siluetele lor punctate pe alocuri de albul calcarelor. Intoarcerea se poate face pe culmea ce coboară lent spre răsărit pînă la Voineasa (potecă largă, nemarcată), realizînd în final un circuit interesant (încă 4 ore). De asemenea, se poate coborî pe o potecă situată în bazinul pîrîului Şteflea pînă la colonia minerilor de la Cataracte şi apoi, pe şosea, pînă la Voineasa (14 km). În sfîrşit, întorcîndu-ne din Vîrful Mînăileasa Mică pe ,,la Releu", coborîm în staţiunea Vidra pe o veche şi uitată potecă situată pe Culmea Plaiul Hoţilor.