Despre Alpinet

Impreuna cu Mihai Iubasiu si Alin Bradeanuam plecatin Elvetia pentru a urca mai multe varfuri de peste patrumii de metri din Alpii Peninni.

Am plecat pe 24 iunie sine-am reintorsin 12 iulie. Dimineata am plecat din Satu Mare cu masina lui Alin, iar seara eram deja in Austria, la granita cu Elvetia. Luni seara am ajuns in Saas GrundprinOberalppass si Furkapass unde, pe o vreme ploioasa, am urcat cu ultima telecabina si de la acolo, pe ploaie, am ajuns la cabana Weissmieshutte (2720 m) - o cabana frumoasa, construita din piatra. Cand am ajuns la cabana, ploaia s-a oprit si am putut admira toata splendoarea muntilor Alpi. A fost prima panorama a Alpilor Peninni. Am scos aparatul de filmat si, dupace l-am pus pe trepied, am filmat toata peisajul care ne intampina.

Stiu ca sunteti multi cei care vreti sa faceti o tura de iarna in Piatra Craiului, in special Creasta Pietrii Craiului pe care va ganditi sa o impartiti in 2 zile, in prima zi Creasta Nordica, iar in a doua zi Creasta Sudica, stiu ca in tara in special la campie este deja primavara si atunci cand ma suna cineva si ma intreaba cum este in crai si cand ii spun ca aici, cel putin in zona Zarnestiului ninge de aproape 3 saptamani uneori toata ziua alteori cate o ora-doua si cand le spun ca este zapada de la Fantana lui Botorog in sus nu ma cred sau considera ca "aaaa... asa sunt toti salvamontistii, ei fac asta si spun nu va duceti ca sa nu aibe de lucru sau ca le este frica...etc-uri", dar totusi nu este precum credeti. Sambata (21 martie 2009) de exemplu am plecat in zona Grindului cu gandul ca o sa fac o tura in care voi masura zapada in diferite locuri si am sa va spun tuturor ceea ce este in realitate in Crai in momentul de fata. La refugiul Grind oriunde in zona refugiului stratul de zapada este cuprins intre 80cm -1 m, avand 3 straturi cel de la baza finind unul destul de stabil, dar...

2006 Decembrie, 02: Coboram de pe Bloju (2162m), dupa o \\\'excursie\\\' pe traseul Zanoaga, Sturu, Bistra, Pietrii. A fost o iesire excelenta, cu Marius Minea, Gerzon si Mitza. Baietii ziceau ca este o poteca prin padure, pe culmea Paltinetu ce ne duce in Poiana Marului. Mai bine coboram pe acolo, decat sa ne rupem oasele pe lungii km ai drumului de pe valea Bistrei. Culmea Blojului este luuunga si lina, brazdata de petice mari de zapada. Imi imaginez ce fain ar fi sa te dai cu placa, pe o asa minunatie de panta. Poate ca-ntro zi o sa ma dau... Un acoperis de tabla luceste in soare, undeva spre stanga, la marginea padurii. Ma intreb oare ce-i acolo... casa de vanatoare? baraca de muncitori forestieri? Stana? Mai jos, abrupturile vaii Bistrei sunt acoperite de padure deasa. O fi oare drum acolo in padure? De departe, pare o baraca solida, dar nu ne apropiem de ea ci continuam drumul si coboram pe plaiul lin spre V. Gerzon povesteste ca a dormit acolo intr-o iarna cu cortul, intr-o ruina de stana.

Ar trebui sa completez titlul, asadar acesta suna asa: La pomul laudat nu te duci cu sacul, ci cu pieile de foca:) Asta se poate spune despre Sinaia, singurul loc accesibil maselor largi de oameni unde se poate skia. Pe versantul estic, Cota 2000-Cota 1400 se cam duce zapada, au aparut deja pietrele si pamantul. In Valea Dorului in schimb e bine. Sau mai bine zis e buna zapada, ca bine nu e! Daca te bazezi pe telescaun vei imbatrani la cozi. Se sta mai bine de 1 ora pentru o tura. Si daca ai mai si facut gresala sa iti iei schi pass de 1 zi, cu 120 lei ca sa te dai cat vrei, vei ajunge la concluzia ca te dai cat poti ca de restul timpului stai la coada! In schimb, daca stiti sa va dati pe zapada nebatuta, atunci aveti placerea sa descoperiti o alta lume, muuuult mai frumoasa ca cea din vale:) Valea Dorului, nu Valea Jiului! Iti iei schirile in carca sau pui pieile pe ele si te duci unde vezi cu ochii, dar si unde e zapada mai buna, ca vorba aia, masele nu ajung aici!...

Muchia Zanoaga iarna (10-11 ian 2009) Participanti: Corina Drosino, Nagy Rudolf, Catalin Pobega. Timp pentru parcurgerea traseului cu pornire de la cantonul din gura Vaii Vistea Mare, escaladarea varfului Galbenelele si retragerea pe Valea Sambetei: 2 zile, cu o noapte de bivuac. Material tehnic folosit: semicoarda 60 m, 3 pitoane, ciocan-piolet, 6 anouri (bucle de coarda),   6 carabiniere echipate, dispozitiv de rapel. Descrierea turei : Pozele unui prieten facute de revelion in creasta Fagarasului ma fac sa freamat la gandul parcurgerii unei muchii nordice.  Verific rapid informatiile cu privire la vreme, sfarsitul de saptamana se anunta friguros, fara precipitatii, cu soare. Riscul de avalansa dat de INMH e moderat. De la revelion nu a mai nins insemnat. Il sun pe Iulian Cozma. Stiu ce vreau: o muchie nordica la 2 zile, pentru ca nu am mai mult timp la dispozitie. Dupa discutia cu el, ma decid pentru Zanoaga. Masina o putem lasa in siguranta si o putem recupera fara pierdere de timp din acelasi punct. Si in plus am mai parcurs aceasta muchie si vara. Strang toate informatiile pe care mi le poate da Iulian si studiez cu atentie descrierea lui Andrei Beleaua in cartea Muntii Fagarasului. Ca si coechipiera mi se alatura...

S-a reinstalat “cancerul”, (Straja – Petrosani, rai sau iad?)               Nici nu s-a incheiat bine ultimul spectacol de circ al realitatii noastre cotidiene, iar animalele si-au reluat locul in menajerie… musca, scuipa, ca sa-si anunte prezenta. Ca un simplu spectator, la sfarsit de show, m-am incumetat sa fac si o plimbare prin menajerie, mai ales ca prezenta la spectacolul grotesc este … benevola, in mod obligatoriu. …Si, cu tote ca parerea mea cu privre la animalele salbatice este ca acestea trebuie tratate ca animale salbatice, iar locul lor este in jungla, am mers sa le observ si in sanul societatii noastre…si m-am trezit muscat de aceste animale bolnave care ne conduc, paznicii fiind doar de forma…   Dupa aceasta mica parabola, sa va povestesc experienta traita zilele acestea intr-unul din locurile ce ar trebui sa fie un adevarat colt de rai pentru noi romanii. Am hotarat sa petrec revelionul (2008-2009), impreuna cu niste prieteni in statiunea montana Straja (depresiunea Petrosani), statiune cu un mare potential, atat prin pozitia sa, cat si prin faptul ca se numara printre putinele locuri din tara unde in timpul sarbatorilor de iarna exista zapada; impreuna cu alte doua statiuni, la fel de tinere, statiunea Parang, si...

       A venit din nou iarna si muntele si-a schimbat infatisarea. Sezonul acesta m-am hotarat sa incerc ceva nou: schiul de tura. Si nimeni nu stie mai multe despre acest sport decat Rares Manea care il practica la nivel de performanta. Am vorbit cu el si m-a invitat la o tura de weekend pe V. Sambetei. Astfel ca sambata, 29 noiembrie, pe la amiaza am ajuns la Manastirea Sambata. Aici am avut primul contact cu echipamentul de tura pe care am fost nevoit sa il car in spate din lipsa zapezii. Dar nu m-am descurajat deoarece Rares m-a asigurat ca mai sus e zapada din belsug. Dupa ce am petrecut noaptea la cabana, dimineata devreme eram pregatit pentru prima mea tura deschi. Vremea era superba si coltul Balaceni se zarea in departare. Eram nerabdator sa plecam, dar nu inainte ca Rares sa-mi explice cum se foloseste echipamentul. Dupa o scurta sedinta tehnica am pus schiurile in picioare si am inceput sa urcam spre Fereastra Mare.       La inceput panta era destul de lina si alunecam rapid si fara greutate datorita focilor. Dar odata ajunsi in fundul vaii panta s-a accentuat simtitor. Insa Rares mi-a aratat tehnica de urcare si nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la Crucea Ciobanului.        De sus am zarit un grup de turisti care se straduia sa inainteze prin zapada adanca...

Într-una din duminici, profitând de vremea frumoasă, am făcut o scurtă incursiune în Culmea Pricopanului, căci nu mai fusesem de ceva vreme...   Totul a început perfect. În drumul spre cariera, am putut inspira adânc praful ridicat de un grup de patru ATV-uri, ce au trecut în viteză pe lângă noi. Nu a fost o surpriză apariţia lor, le văzusem de pe bac... Nici obiectivul lor nu a fost o surpriză, pentru că nu este prima dată când aceste aparate minunate, îşi fac apariţia în zona Parcului Naţional Munţii Măcin (PNM Măcin). În timp ce urcam pe valea Izvoarele (valea din dreptul carierei), paznicii de acolo ne-au informat că, de fapt, nu aveam voie să mergem pe acolo, ci să ocolim vf. Şerparu spre dreapta - pe unde este drumul de pământ, de fapt. Cum ne-au informat prea tarziu, noi am continuat să urcam pe vale, ieşind curând la poalele vârfului Piatra Râioasă.   Am pierdut câteva ore prin zonă, soarele permiţându-ne să ne lăfăim pe pietre, făcând concurenţă şopârliţelor ce ţopăiau alături. Bineînţeles, am ascultat cu mare plăcere motoarele celor patru ATV-uri care, împreună cu proprietarii sau chiriaşii de moment, s-au relaxat şi ele prin zonă.   Din fericire pentru ţară şi popor, limita PNM Măcin - modificată şi răs-modificată în funcţie de interese - se află acum pe partea...

Este doar sfârşit de septembrie dar la munte deja a nins pe la mijlocul lunii. Nu se mai pune problema să mergem cu cortul (care nu e de iarnă) aşa că plănuim să profităm de refugiul din şaua Viştei ca să vedem Moldoveanu de aproape... Ne hotărâm să urcăm în creastă prin nord, pe la Sâmbăta. Când ajungem în Sâmbăta de sus, sâmbătă pe la ora prânzului, cerul este complet acoperit şi nu se vede nimic interesant în sus ceea ce ne mai taie din elan. Mai bine rămânem la mănăstire şi ne bucurăm de confortul unei după amieze liniştite decât o noapte incertă la cabana Sâmbăta. Biserica veche, mănăstirea Brâncoveanu   În curtea mănăstirii Duminică plecăm pe la 7 şi ceva, lăsăm maşina în drum, în dreptul păstrăvăriei, ne echipăm şi pornim la pas. Cerul este încă acoperit dar dacă prognoza se adevereşte ar trebui ca situaţia să se amelioreze. Pe vale marcajul este cu triunghi roşu care de altfel porneşte tocmai de jos, din şosea, din Sâmbăta de Jos. După nici o sută de metri de mers se ramifică spre dreapta, prin pădure, o potecă ce urcă spre culmea Drăguşului. Noi mergem înainte şi după circa 15 minute trecem apa; până aici se mai poate veni cu maşina dar vadul trebuie trecut la pas. Albia este plină de resturi de copaci căraţi de apă, pe alocuri adevăraţi buşteni ceea ce arată forţa...

Descriere pentru o tura usoara pe dealurile Lapusului, intr-o dupa-amiaza de inceput de toamna. Traseul incepe din Suciul de Jos; trecem prin curtea noii gradinite inspre rau, la punctul de confluenta al vaii lui Saleu (valea satului) cu Lapusul. Odata ajunsi la rau, il trecem prin vad, si incepem sa urcam abrupt pe partea opusa. Raul Lapus, in Suciu de Jos (Maramures) Trecem prin padure, pe o carare care da intr-un drum de exploatare facut in urma cu ceva ani, acum inierbat, si dupa inca 20 minute de urcat prin padure ajungem intr-un luminis, pe culme. De aici ni se deschide o panorama superba asupra Tiblesului si a depresiunii Lapusului. Lasam in stanga niste vechi case "din camp", si continuam sa urcam. In culme, deasupra vaii Cingoaia. Pe deal, intre Cingoaia si Dobra Facem un scurt popas la un palc de mesteceni.   Odihna la mesteceni In scurt timp ajungem la culmea principala a Culmii Brezei, la cca 630 m altitudine; ocolim obarsia vaii, si ne intoarcem; coboram pe plaiurile line, trecand prin iarba inalta pe urmele unui drum deteriorat.   La intoarcere Pregatiri pentru iarna Ajungem deasupra satului si urmeaza o coborare destul de rapida pe o fosta pasune pe care apa a lasat urme adanci. Satul In ultima portiune trecem puntea de la gura vaii si ajungem in scurt timp in...