Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Partners
|
2008-07
published Thu, Jul 31, 2008, 2:00 pm in de-ale lui Iulius Carebia
Alpii Dolomitici sau mai pe scurt
Dolomitii , o zona, un lant muntos situat in nordul Italiei in zona Alto Adige/S ü dtirol, este un nume cu
rezonanta in cultura alpina a fiecarui montaniard.
Incep prin a sublinia ca numele masivului provine de la o
anumita roca din familia calcaroaselor, dar care insa difera de acestea,
numita dolomita, o roca ce se foloseste in special in metalurgie pentru obtinerea otelului,
iar etimilogia cuvantului provine de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de la
geologul francez Deodat de Dolomieu , a carui placa comemorativa se gaseste in
Cortina d’Ampezzo, “capitala” Dolomitilor.
Dolomitii sunt niste vechi atoli , acele insule circulare ce
au ramas dupa ce s-au retras marile in urma cu milioane de ani. Se pot
observa in structura lor urmele apelor si modul in care valurile au macinat
stancile si au depus aluviuni.
Din punct de vedere istoric Dolomitii au fost un adevarat
camp de batalie. Inca din anii 1700-1800 armata franceza condusa de Napoleon se
lupta cu Imperiul Austro-Ungar in Dolomiti, iar mai tarziu, in primul razboi
mondial, La grande guerra , s-au dat cele mai crancene lupte intre austrieci si italieni, iar in
ziua de astazi se pot observa in multe masive urme ale razboiului:... Permalink - 22 comentarii | published Thu, Jul 31, 2008, 9:14 am in de-ale lui chis dorin
Totul a început cu vechile erupţii ale vulcanului Ercyas care
a deşertat pe podişul vag unduit straturi groase de rocă moale ce
au generat cele 2 tipuri de peisaj: natural şi antropic. Pe de o
parte apa a sculptat mii de turnuri, tunele şi canioane, pe de
cealaltă parte, creştinii prigoniţi şi-au săpat în aceeaşi
rocă nu numai locuinţe şi biserici ci uneori adevărate oraşe. Peisajul specific Capadochiei se întinde pe o mare suprafaţă,
putând fi abordat din mai multe părţi, însă capitala
turistică a regiunii este localitatea Goreme. La sud de Goreme, trecând prin Nevşehir, se găsesc orasele
subterane de la Kaimaclî şi Derinkuyu...... Permalink - 1 comentarii | published Sat, Jul 26, 2008, 10:43 pm in de-ale lui Cristian-Alexandru Catana
Doi nori si-un cadru prea frumos,
Doua branduse si un fir de roua,
Cabana Caraiman, Busteniul jos,
Si atat...?
Ba nu!
Si noi pe Jepii Mici,
Si ora noua....
Doua acorduri de chitara,
Si doua voci... un pic cam luate,
Bucsoiul, Hornul si o noapte,
Si atat...?
Ba nu!
Si noi la Malaesti,
Si ora sapte....
La Om si doua creste izolate,
Cinci garofite si un strop de roua,
Dambovicioara prin trei chei,
Si atat...?
Ba nu!
Si noi in Crai,
Si ora doua....
Doi brazi si-un tremur plin de trac,
Si doi molizi urati de mici,
Crescuti mai sus de Balea Lac,
Si atat...?
Ba nu!
Si noi in Fagaras,
Si ora cinci.... Versuri: Catana Cristian-Alexandru
... Permalink - 0 comentarii | published Sat, Jul 26, 2008, 8:04 pm in de-ale lui Constantin Asandei
Rânduri pentru prieteni (Ceahl ău, 2-4 iulie 2008) 1 Marţi. Tare greu mai este de făcut un rucsac mare în care pui lucruri puţine! Dar
altul mai mic nu am aşa că am aruncat, pe lângă cele necesare, o carte alături
de o revista Rebus (inutile, după unii) şi 62 de toamne, ierni, primăveri şi
veri, de-a valma (inutile, după mine) şi iată-ne aşteptând în răcoarea
dimineţii plecarea spre Durău a microbuzului firmei Geo-Tur. Prima ieşire la
munte de anul acesta am pus-o la cale împreună cu Antonella şi „ profa de
chimie“ (în particular, Rădiţa); echipa este completată cu fiica ei, Sara şi,
bineînţeles, cu nelipsita Saşa care se dovedeşte a fi cea mai vioaie membră a
grupului; cu limba scoasă, mai-mai să se împiedice în ea, aleargă de la unul la
altul îndemnându-ne, parcă, să plecăm odată. Şi plecăm. Şoferul, moldovean sadea, conduce domol, creându-ne condiţii să
ne delectăm cu imaginea lanurilor poleite de razele soarelui dar şi a satelor
care-şi schimbă înfăţişarea de la un an la altul, mai să nu le mai cunoşti; parafrazându-l
pe un fost ministru al transporturilor îmi vine să spun: „spanioli, italieni,
aici sunt banii voştri!“ Mastodonţi de multe tone ne depăşesc în huruit
asurzitor de motoare, grăbindu-se la treburile lor, din când în când... Permalink - 0 comentarii | published Thu, Jul 24, 2008, 12:14 pm in de-ale lui Marius Radu , Munţii Carpaţi
Mijloc de martie... Intrucat avertizarea de avalanse era de grad 3-4 in Fagaras si Bucegi la peste 1800 m am optat sa mergem in Iezer pentru o noapte la inaltime aici problemele cu zapada fiind de obicei mult mai mici. Mihai a propus sa plecam foarte devreme din Pitesti asa ca la 5 dimineata eram cu rucsacii in masina. In drum spre Campulung cerul incepe deja sa se lumineze catre est dar deocamdata nu suficient de mult ca sa ne dam seama cam cum va fi vremea. Prognoza era de posibile ploi slabe si izolate in partea de sud a tarii, informatii insuficiente ca sa ne facem o idee cat de cat. Pe la 6 dimineata intram in Leresti; s-a luminat destul si pare bine catre nord, oricum nu sunt nori compacti. Pina la baraj, la Rausor, sunt vreo 10 km si apoi inca vreo 10 km pina la... Permalink - 6 comentarii | published Tue, Jul 22, 2008, 11:22 am in de-ale lui chis dorin
Aşa cum le zice şi
numele, Dolomiţii sunt munţi, nu munte. O mare de creste cvasi
izolate, cărora italienii le zic „valuri”. În Dolomiţi nu
se laudă nimeni că "a făcut creasta" iar cărările de
picior aşa cum le ştim noi în Carpaţi, sunt puţine.
Dolomiţii seamănă pe undeva cu peretele vestic al Pietrei
Craiului: îţi ridică în faţă turnuri şi pereţi
verticali pe crestele şi pe brânele cărora alpinişti celebri
şi ghizi montani au descoperit drumuri şi le-au amenajat cu
cabluri, scări şi punţi suspendate pentru a putea fi parcurse de
turişti, aşa numitele "drumuri de fier". În
Dolomiţi nu faci vărfuri, ci "via ferrata". Cel mai comun mijloc de a explora această mare
împietrită este de a recurge la serviciile unui camping din
localităţile presărate printre aceste creste şi de a urca şi
coborâ în fiecare zi pe una dintre ele. Diferenţele de
nivel pot atinge uşor 2000 m însă un sistem bine pus la punct
de cabine, telescaune şi "tomberoane" te ajută
(binenţeles, contra cost) în acest sens. De asemenea din
localităţi şi până în pasurile din care de regulă
încep traseele şi pornesc "cablurile", există curse
regulate de autobus (Dolomiti Bus) al căror orar (respectat la
minut) se găseşte în broşuri oferite gratuit. La orice
staţie de telescaun... Permalink - 3 comentarii | published Wed, Jul 16, 2008, 4:31 am in de-ale lui Constantin Asandei
OFRANDE ABEONEI-XVI- Examen în şaua Ştiol. (Munţii
Rodnei8-9 decembrie 1989) Nici
prin gând nu mi-ar fi trecut că voi mai vedea muntele înainte de
primăvara viitoare. Dar prin jocul hazardului şi bunăvoinţa
Cecilieiam obţinut un mic
„supliment” de două zilepetrecute în
împărăţia muntelui constituind totodată una din cele mai plăcute
surprize oferite de luna cadourilor. Dar înainte de a povesti peripeţia
propriuzisă pe munte, peripeţie care a constituit pentru mine un
examen foarte serios pe care, din fericire, l-am trecut cu bine trebuie să
povestesc cum s-a ajuns la aceasta. În una din zilele lunii noiembrie, când at â t eu cât şi Cecilia eram la serviciu, Antonella
a primit un telefon din Borşa, de la Maria, şi a fost rugată să
rezerve o cameră la hotel pentru că va veni sâmbăta următoare
la Iaşi cu nişte probleme. Antonella, care ştia din povestirile
mele cine-i Maria, i-a propus să stea la noi pentru că le suntem
datori în urma găzduirii ce mi-o oferiseră în vară. Nici când
Maria a spus că nu vine singurăci împreună cu unchiul şi mătuşa ei Antonella nu a
dezarmat (şi bine a făcut) insistând să vină la noi. Până
la urmă s-au înţeles ca sâmbătă, la trenul de dimineaţă,
să-i aştepte cineva la gară. Zis şi făcut! Sâmbătă
dimineaţă, la... Permalink - 0 comentarii | published Tue, Jul 8, 2008, 3:38 pm in de-ale lui Florian Maracineanu
Scriu acest articol, in ideea de a prezenta o posibilitate de a petrece cateva zile de concediu intr-o maniera foarte relaxanta si totodata avand ocazia de a vizita cateva dintre obiectivele marcante din zona Dobrogei. Neavand un anume talent in a scrie jurnale de calatorie, prefer sa prezint frumusetea acestor locuri prin imagini.
Plecarea din Bucuresti cu destinatia Braila. Se traverseaza Dunarea pe la Smardan. De la Smardan se merge catre Macin apoi catre Turcoaia. Exista un podet pana la intrarea in Turcoaia, acolo se face stanga si mergem aprox. 3KM catre lacul Iacobdeal (denumirea aceasta mi-au indicat-o localnicii; initial eu il stiam de lacul Turcoaia). Lacul este ascuns / inconjurat de stanci si versanti, de aceea este destul de greu de reperat. Ca punct de reper pot fi observate niste constructii de beton parasite, de la o fosta mina de piatra (La Fantana). Odata ajunsi aici, privelistea ce cuprinde lacul si versantii ce-l inconjoara pur si simplu te fac sa exprimi un inevitabil "UAU!", culoarea lacului este de un verde crud cum rar iti este dat sa vezi. Nu am putut rezista tentatiei de a ma balaci putin, apa fiind foarte calda. Lacul Iacobdeal
Grota ce duce pana pe malul lacului
Urmatoarea destinatie a fost Fantana de leac -... Permalink - 0 comentarii | published Tue, Jul 1, 2008, 9:04 pm in de-ale lui Raul Cazan
Interviu de Raul Cazan Muzeul Norilor sau
Messner Mountain Museum este structura expoziţională cea mai înaltă din lume,
la 2181 de metri altitudine. Nu se poate accede decât pe cărări de munte sau pe
un vechi drum de munte cu un autocar dedicat acestui transport. Marele alpinist, activist şi întreprinzător,
Reinhold Messner, după ce de-a lungul vieţii a bătut cele mai înalte vârfuri
ale planetei – toţi cei 14 “optmiari” fără mască de oxigen, îşi dedică acum
energia cultivării imaginii şi culturii muntelui. El este vocea apărării
comunităţilor alpine din zona Dolomiţilor, promotor al turismului sustenabil şi
fondatorul unei structuri muzeistice fără precedent. La castelul Firmiano se
află centrul “administrativ” al muzeelor sale. La Juval sunt “găzduite”
miturile munţilor, la Ortles muzeul lumilor de gheaţă, în castelul Brunico
muzeul popoarelor muntelui, iar pe Monte Rite muzeul alpinismului şi al
rocilor. Sunt proiectele sale dedicate zonelor alpine demne de urmat şi de către
noi, cei din Carpaţi? Ce este cultura muntelui? Cum se va menţine echilibrul
natural şi viaţa la munte? La finalul periplului SuperAlp2 – traversarea cu
mijloace de transport sustenabile (mers, bicicletă, tren, autobuz) a Alpilor de
la... Permalink - 1 comentarii |
|