Gabriel Colea

Inexplicabil si de neinteles pentru cei care nu simt fiorul inaltimilor, al vantului biciuindu-ti fata si al dorintei de a scruta zarile nemarginite.
Parcurgerea crestei Vartopel-Arpasel este indicata numai celor ce cunosc tehnicile de alpinism.
Dedicat unei persoane speciale, care mi-a schimbat viata!
Desi planificata in detaliu de cateva ori, nu reusisem sa ajung inca pe aceasta creasta. Acum am ajuns fara a avea o planificare prealabila, hotararea a fost luata doar cu 1-2 zile inainte … ironiile vietii, probabil ca acum era randul ei pe lista.  Fotografiile sunt facute in mare parte de Bogdan, de aceea nu apara prea des...dezavantajul de a fi fotograf (dar sunt sigur ca nu se supara)

Normal 0 21 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table. MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size: 0; mso-tstyle-colband-size: 0; mso-style-noshow: yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt: 0in 5.4pt 0in...

Sfarsit de Noiembrie, cu dor de duca si adrenalina … si aveam sa primesc din ambele destul! Intr-un final ne hotaram sa mergem pe vf Picatura (cealalta varianta, valea lui Zangur se prezenta cam suspect, se vedea ceva zapada, banuiam gheata si nu aveam chef de mixt). Eram singurul care mai fusese pe acolo asa ca restul erau nerabdatori sa vada si ei frumusetile de pe varf. Asadar, plecam la drum - Gabi, Ileana, Bobby si eu – dimineata de la Caminul Alpin, luam drumul prin padure pana sub teleschi apoi prin padure spre Valea Seaca si apoi spre Valcelul Picaturii. Destul de rapid pauza de reasezare a hainelor pe noi si in desagi, respective pe “minus” la noi si pe “plus” in desagi. Pana in Valcelul Picaturii, avem de trecutprimul “test” decretat de noi. Cine nu are loc printre cei doi copaci, trebuie sa se intoarca.­

­Totul a inceput cu cateva saptamani inainte de la un personaj pe care nu-l cunosteam si care a avut ideea de a realiza o tura special pentru copii. Iata despre cine este vorba: Dan- capul rautatilor (apropos - multumim pentru initiativa!) Unii au ajuns de vineri seara la Muntele Rosu, numai bine sa prinda un curcubeu minunat. Altii (printre care si eu cu sotia si Matei) au ajuns sambata dimineata si am admirat rododen­dronul inca in floare. Impulsionati de vant, dar mangaiati de razele soarelui, am luat drumul sta­bilit, catre fosta cabana Ciucas... pas cu pas Unii nu au ratat prilejul de a se cocotza putin pe pieterele din drum.... posibil viitorii alpinisti. Ne regrupam si continuam prin padure cu ochii in patru dupa nazdravanii care vor sa puna mana peste tot si sa experimenteze cat se poate de mult, fara a lua in considerare pantele destul de periculoase pentru ei  Pauza... si sa profitam de ocazie sa facem prezentarile: Maria (4 ani) / Andreea (8 ani) / Anastasia (6 ani) / Matei (5 ani) / Mihai (7 ani). Putin mai incolo ni se arata privirii si cetatea de piatra a Ciucasului: Tiglaile. Discutii despre copaci, padure...