published Tue, May 29, 2012, 7:38 am in de-ale lui Gabriel Lupu
1 PARADISUL LA PRET DE DUMPING Si
iata-ne, eu si Ina, langa autocar, cu niste rucsaci imensi ca
dimensiune si greutate. Nu sunt obisnuit cu un rucsac greu in spate si
nici nu sunt un mare fan al cortului. De ambele deziderate ma dezisesem
cu destul de multa nonsalantaDar realitatea ma apasa la propriu
! Rucsacul meu avea vreo 26 de kg, aproape jumatate din greutata mea. Ma
uitam la rucsac pe furis, vinovat, gandind ca va fi imposibil sa nu
devenim dusmani. Ma intrebam oare ce-o fi in sufletul Inei, caci si
rucsacul ei arata aidoma, mai usor insa cu vreo 8 10 kg. Am socotit
insa ca e mai intelept sa ma prefac ca a asa tre sa fie un rucsac ce va
ajunge si pe Mont Blanc, desi n-am pierdut din vedere expresia de adanca
mirare a Inei cand de rucsac am prins si-o lopata de zapada (citisem la
un confrate ca pe la Gouter bate vantul al dreacu si ca ar trebui
ingropat cortul), ceea ce m-a facut sa accentuez importanta momentului,
de parca atasam la rucsac sceptrul Marii Britanii. Ne urcam in
autocar si pret de o zi si-o noapte lasam ca peisajul sa se perinde
prin fata ochilor. Noua ne-a fost usor, caci unul dintre soferi era
fratele Inei si glumele si pauzele si cafeaua sorbita din cesti, pe la
popasuri, ne-a indulcit mult... Permalink - 2 comentarii |