Marcaje, noutăţi

Posted by: Cătălin Olteanu in de-ale lui Cătălin Olteanu , Munţii Carpaţi , de-ale lui Cătălin

Munţii Codru-Moma

     În august a fost executat, de Clubul GIG Oradea şi Salvamont Ştei, traseul Cărpinet - Valea Criştiorel - Ponoarele - Izbucul Călugări. Marcaj triunghi albastru, lungime 8 km, timp de parcurgere 2 ½ - 3 ore, 270 semne aplicate. Diferenţe de nivel însumate 320 m, în sens invers 190 m. Participanţi: Vasile Coancă, Gheorghe Brijan, Ludovic Matyasi, Dan Nour, Dan Chiva, Maria Baratki, Daniela Văduva, Alexandru Popescu, Ildiko Popescu, Alma Popescu, Radu Iliescu, Alina Iliescu, Mihai Iliescu.

     Râpele de la Mierag. Acces din centrul oraşului Beiuş, spre sud-vest, pe drumul comunal Tărcaia - Totoreni - Mierag, circa 10 km (doar ultimii 2 neasfaltaţi). După 200 m de la ultimele case intrăm în pădure, urmând valea pe care este aşezat satul. Depăşim patru baraje de retenţie, apoi valea se bifurcă. Pornim spre dreapta, urcând accentuat. După 15 minute de la bifurcaţie şi 45 de la ultima casă suntem în perimetrul pe care îl recomandăm pentru vizită: pereţi verticali din pământ şi piatră, de 10 - 20 m; două turnuri de peste 20 m înălţime, inaccesibile, cu copaci pe vârf; tufe dese de rugi de mur. O enormă potcoavă de 300 m, obârşia Văii Mierag. Straturile de pietriş, nisip şi argilă alternează pe verticală, într-o varietate de culori.
     O potecă înconjoară râpa. Din punctul ei de maximă altitudine privim spre est la Depresiunea Beiuş, străjuită de Munţii Bihor: distingem cu uşurinţă Vf. Cucurbăta Mare, cu releul de televiziune, Vf. Ţapu şi văile ce se lasă spre depresiune. Spre sud, Vf. Doida (659 m) domină localitatea Tărcăiţa. Un localnic spune că un autocar cu străini a venit pe aici şi au fost foarte încântaţi.

Paul Ionescu (Arad)

Munţii Ciucaş

Pe fotografia de pe spatele hărţii pliabile Munţii Ciucaş, din numărul 23 al revistei, vedere de pe Vf. Ciucaş, Vf. Zăganu este în realitate pe culmea ce pleacă din Gropşoarele, mai la dreapta de Muntele Roşu cum privim imaginea.
În Poiana Teslei, poteca marcată cu cruce roşie, spre Şaua Tigăilor, coboară spre est, pe lângă Piatra Dudului (în stânga), apoi intră în pădure şi coboară până în Şaua Teslei. Poteca marcată cu cruce albastră, spre Poiana Dălghiu, nu este semnalată de nici un indicator, fiind greu de identificat.
În Şaua Teslei este o ramificaţie: 1) În dreapta este o potecă bine conturată, care urcă în prima porţiune. Întâlnim un marcaj vechi, triunghi albastru. Poteca urcă apoi prin pădure, pe malul stâng al văii, paralel cu marcajul cruce roşie de pe versantul ei drept. După ce iese din pădure poteca trece prin zona vegetaţiei subalpine, face un ocol pe curbă de nivel, traversează firul sec al văii şi intersectează poteca marcată cu cruce roşie, mai jos puţin de Turnul Goliat. 2) Poteca marcată cu cruce roşie este cea din stânga, mai puţin conturată, ascunsă de vegetaţie.

Adrian Casetti (Bucureşti)

La sud de cabana Muntele Roşu, între Pârâul lui Ilie şi pârâul de obârşie a Tâmpei, se află un adăpost de vânătoare la care ajunge un drum forestier nemarcat, de la Poienile Tâmpei, toponim absent pe hartă. Turele de iarnă în masiv sunt posibile, cu echipament relativ accesibil, însoţiţi de un cunoscător al locurilor.

Bogdan Cândea (Bucureşti)

Scufundări

Clubul de speologie Montana Baia Mare şi Comisia de scufundări din cadrul Uniunii Belgiene de Speologie au colaborat în vara lui 2000. La Padiş, în Munţii Bihor, într-o tură organizată de Clubul de speologie Politehnica Cluj-Napoca, în Izbucul Alunul Mic a fost depăşit, de către Rist Iosif, terminusul englezilor dar nu s-a ajuns la ramura remontantă. În Izbucul de la Zugău, de la Răstoci (Podişul Someşan) (vezi foto) s-a depăşit sifonul 1 dar apa tulbure a împiedicat atingerea terminusului cunoscut.

Dumitru Iştvan

Delta de lângă Oradea

La doar 7 km de Oradea ajungem la Băile Felix. Iar între ele şi Oradea se află Băile 1 Mai; acolo găsim o "rezervaţie" unică în Europa, datorată nuferilor, devenită un loc infect, cu miros urât, aflată la poziţia 2177 în Legea 152 / 2000 privind zonele protejate. Un panou de lângă "rezervaţie", pe care o vacă mănâncă nuferi, ne îndeamnă să o "protejăm"...

Paul Ionescu (Arad)

Munţii Şureanu

     Din autogara Orăştie până la Costeşti există autobuze dar şi curse particulare.
     Din satul Costeşti până la cetatea Sarmizegetusa Regia s-a aplicat marcaj cruce roşie. De la cetate porneşte o potecă nemarcată spre creastă, din apropierea soarelui de andezit (paznicul de la cabana arheologilor ne-o poate arăta), bine conturată. Urcăm bine prin pădure, apoi traversăm un drum de TAF, intrăm într-o zonă de zmeuriş, apoi mai traversăm de două ori drumuri de TAF (toate traversările sunt perpendiculare). În partea superioară poteca este spălată de apă şi s-au format ravene. Ajungem pe Culmea Muncelului.
De aici mergem pe crestă până pe Vf. Godeanu, unde este o momâie (izvor pe drumul care ocoleşte vârful). Continuăm pe drum de tractor până la stânele de la Steaua Mare. La limita pădurii părăsim drumul de tractor, care coboară şi o luăm la dreapta, în pădurea de brad (locul unde părăsim drumul de tractor este marcat cu o sabie cioplită pe tulpina unui brad de pe partea stângă). În pădure întâlnim un marcaj vechi, triunghi roşu. Poteca coboară la un drum forestier; o luăm la stânga. Pe primul pod cotim la dreapta şi după 10 minute întâlnim pe stânga marcajul triunghi roşu, care urcă susţinut prin pădurea de brad. După 25 minute ajungem la golul alpin; mergem pe curbă de nivel, ocolind vârful. De aici mai departe întâlnim stâlpi metalici, foarte vechi, fără marcaj.
     La Vf. Negru, culme acoperită cu jnepeni, părăsim poteca şi ocolim vârful pe partea stângă; acolo regăsim marcajul triunghi roşu. Apoi poteca este balizată cu stâlpi metalici până la Vf. Şureanu; îl ocolim pe acesta prin dreapta, pe curbă de nivel, iar la intrarea în pădure căutăm poteca lângă tufele de jnepeni din stânga. Apoi, de la cabana Şureanu la Lacul Oaşa marcajul cruce roşie este foarte bun. De la Vf. Godeanu până la Vf. Şureanu este de preferat să avem vreme bună, ceea ce ne uşurează orientarea.

Adrian Cărăboi, Ciprian Stratulat (Bucureşti)

Peştera Bolii, din apropierea haltei C. F. R. cu acelaşi nume (linia Petroşani - Subcetate) a fost amenajată pentru vizitare şi electrificată în 1928. În prezent nu mai sunt amenajări.

Cornel Morariu (Buletinul Montan Club Floarea Reginei Valea Jiului)

Munţii Vlădeasa - Bihor

După ce s-a lucrat la el în perioada iunie 1998 - iunie 2000, a fost terminat de marcat traseul Stâna de Vale - Peştera Zmeilor de la Onceasa. Lungime 20 km, timp necesar 5 ½ - 6 ore, urcuşuri însumate 820 m, 601 semne aplicate. Executat de Clubul GIG Oradea în 730 ore.
Participanţi: Vasile Coancă, Erika Miclo, David Orsolya, Ferenc Zsiysnovszki, Ferenc Pasuk, Ludovic Szabo, Istvan Vass, Iosif Weinman, Csaba Papp, Robert Bagoly, Anamaria Sahy, Claudia Sahy, Florin Măduţa, Silvia Pelac, Istvan Huszar, Laszlo Popper, Julia Matyus, Peti Perenyi, Ana Nyilas, Lucian Sonea, Tudor Pordea, Leontin Şuteu, Emilia Şuteu, Edit Tasnadi, Daniela Chirodea, Claudiu Henegaru, Edit Cservak, Csaba Fekete, Zoltan Szekely, Tibor Szekely, Alexandru Costângioară, Andrei Vass, Dan Chiva, Aniko Racz. Au fost investiţi aproximativ 11 milioane lei. S-au montat două table indicatoare, 68 x 28 cm, una în centrul staţiunii Stâna de Vale, cealaltă în capătul aleii de desprindere de la Izvorul Minunilor.

Vasile Coancă (Oradea)

Munţii Bihor

Salvamont Ştei a finalizat lucrările de marcare la traseul Câmpani - Sighiştel - Valea Sighiştel - Peştera Muncel - Şaua Ţapu - drumul forestier Fusul - DN 75. Marcaj triunghi albastru, lungime 14 km, timp necesar 6 ½ - 7 ½ ore. Urcuşuri însumate 1010 m (160 m în sens invers). Table indicatoare de 68 x 28 cm amplasate în comuna Câmpani şi la intersecţia drumului forestier Fusul cu DN 75.
În luna mai 2000 a fost finalizată şi marcarea circuitului Sighiştel - Chişcău, de către Clubul Speodava Ştei. Marcaj punct roşu, lungime 14 km, timp de parcurs 5 ore. Repere: localitatea Sighiştel - Pârâul Laurului - Poiana Răchiţeaua - Poiana Vârtoape - Valea Izbucului - Valea Peşterii - Peştera Urşilor de la Chişcău - Valea Brusturi - Vf. Brusturi - Vf. Dosurile - Poiana Hodobana - Peştera Măgura - Valea Sighiştel. Prima marcare a acestui traseu a avut loc acum aproximativ 40 ani.
Traseul Valea Someşul Cald - Valea Alunul Mare - Poiana Onceasa, marcaj punct roşu, 1 ½ - 2 ore, 145 semne aplicate, a fost refăcut de Clubul GIG Oradea în august 2000. Se face astfel legătură între cabana Padiş şi Peştera Zmeilor de la Onceasa. Participanţi: Vasile Coancă, Csaba Papp, Florin Măduţa, Istvan Vass, Ludovic Szabo, Csaba Fekete.
În septembrie 2000 au fost terminate lucrările de reamenajare a traseului complexul turistic Padiş - circuitul Cetăţile Ponorului, 24 km dus-întors, 497 semne aplicate, marcaj punct albastru, poate cel mai frecventat din Munţii Bihor. Cetăţile Ponorului reprezintă un ansamblu natural de interes european şi mondial. Lucrările au fost demarate de Fundaţia Ecotop Oradea dar au fost realizate în cea mai mare parte de Clubul GIG Oradea (contribuţiile cele mai importante au aparţinut următorilor: Vasile Coancă, Florin Măduţa, Enikö Dulacsi, Zoltan Popper, Daniela Văduva, Lucian Sonea). Pentru că amenajările din Cetăţile Ponorului s-au distrus, traseul evită zonele de intrare în peşteră, surse de accidente.
Tot în septembrie 2000 a fost finalizat traseul complexul turistic Padiş - Poiana Şesul Padiş - belvederea Piatra Boghii (1436 m) - Peştera Şura Boghii (cu derivaţii la belvederea Gardul Boghii şi Peştera Padiş), 14 km dus-întors, marcaj punct roşu. Pentru că vechiul marcaj trecea prin curtea cantonului silvic Padiş, acum s-a ocolit această zonă. Realizarea a aparţinut următorilor membri ai Clubului GIG Oradea: Vasile Coancă, Florin Măduţa, Radu Tănase, Vasile Szikszai, Ilona Szikszai, Istvan Vass, Ludovic Szabo, Dieter Köteles, Csaba Papp, Laszlo Popper, Laszlo Kiss, Dan Chiva, Maria Baratky.
În clasamentul pentru orele lucrate la marcajele turistice bihorene în perioada 1998 - 2000, care cuprinde 88 de persoane, se situează în frunte: Vasile Coancă (1877 ore), Ludovic Szabo (591), Ferenc Pasuk (565), Istvan Vass (558), Robert Bagoly (314). (Ştim că asfel de clasamente îi supără pe cei care susţin că ar putea face şi ei marcaje, numai că... nu pornesc la treabă. Pentru a circula în siguranţă pe munte avem nevoie de semne aplicate corect, cât mai proaspăt şi de aceea ne face plăcere să-i menţionăm întotdeauna pe iubitorii muntelui care sacrifică bani şi timp pentru scopuri utile de larg interes. - nota redacţiei)

Vasile Coancă (Oradea)

Munţii Poiana Ruscă

Revenim cu informaţii privind grupul de construcţii montane deosebite realizate de Nelu Balaş din localitatea Nădrag (vezi Munţii Carpaţi, 17, pagina 34 şi Munţii Carpaţi, 22, pagina 43).
Vestea ineditului şi ingeniosului ansamblu de refugii a ajuns, nu se ştie cum, şi în Statele Unite - ne spune domnul Ioan Dobrescu din Câmpulung Muscel - şi nu oriunde ci chiar undeva în anturajul preşedintelui Reagan. De la cabinetul acestuia a sosit o invitaţie: Vă aşteptăm împreună cu soţia pentru un sejur de 15 zile. Veţi vizita parcuri naţionale şi baze turistice unde la conferinţe de presă, în calitate de manager în turism, vă veţi spune punctulde vedere şi sugestiile Dvs. Semnătura preşedintelui, ştampilă... Deşi adresată lui Nelu Balaş invitaţia a poposit direct la Comitetul de partid Nădrag, i-a fost citită dar nu a fost lăsat să plece.
De la fata lui Nelu Balaş aflăm că el a lucrat în ultima perioadă la Poiana Mărului, în nordul Munţilor Ţarcu, la realizarea unui complex turistic. Caietele cu impresiile celor care s-au bucurat de vizita la complexul de refugii din Valea Cârlonţului cuprind însemnări lăsate de mulţi vizitatori de peste hotare, de pe trei continente.

Munţii Aninei

În Cheile Nerei marcajul bandă roşie este foarte bun. La Şopotu Nou traversăm Nera pe o punte de lemn, pe partea dreaptă; aici apare primul semn turistic. La al treilea pod de lemn se trece Nera pe stânga; vom continua pe această parte până când o săgeată desenată pe un copac ne îndeamnă să traversăm, prin vad, pe dreapta. După Lacul Dracului, la 1 - 1 ½ ore, la un cot al Nerei este o punte suspendată; nu trebuie neapărat să o folosiţi, drumul nu continuă pe acolo; poteca rămâne tot pe partea stângă, slab conturată, marcajul lipseşte pe circa 200 m.
La o oră aval de cantonul Damian, mai jos de confluenţa cu apa Beului, marcajul este foarte prost. După ce treceţi de ultimul tunel ori mergeţi pe malul Nerei (se ocoleşte mult), ori alegeţi drumul de căruţe. Nera trebuie traversată pe stânga, pe o punte, singura din zonă, unde nu există marcaje, cam la 25 minute după ce aţi trecut de ultimul tunel.

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

Munţii Mehedinţi

În Băile Herculane, la farmacia Belladona, se găseşte ser antiviperin; 430.000 lei fiola.

Florian Frazei (Bucureşti)

Munţii Cernei

Din gara sau staţiunea Herculane se pot închiria maşini care ne transportă 5 + 13 km până la podul de piatră unde se ramifică drumul spre Cascada Vânturătoarea (vezi Munţii Carpaţi, 10, pagina 27) şi spre creasta masivului; 25.000 lei / persoană, microbuze de 8 locuri.
Pe creastă, marcaj aproape inexistent; parcurgerea nu se recomandă pe vreme nefavorabilă şi din cauza numeroaselor porţiuni de pădure unde pericolul de rătăcire este mare. Nu trebuie să urcaţi toate vârfurile, ele se pot ocoli pe curbă de nivel. Iată câteva locuri unde am găsit apă: sub Muntele Arjana, chiar înainte de a începe urcuşul şi de a da piept cu stânca, pe dreapta, în vale, lângă o casă izolată; sub stâna de după Poiana Cicilovete; după muntele Vlaşcu Mare, la stâna de cai dinainte de Muntele Vlaşcu Mic, pe dreapta, coborâre ½ ore; înspre Masivul Godeanu găsiţi apă mai des. Câinii de la stâne sunt deosebit de agresivi. Locuri de cort: sub Muntele Arjana; sub Muntele Vlaşcu Mare (în dreapta, sub vârf, este o spărtură în jnepeni unde intră cinci corturi; trebuie să aveţi rezervă de apă); după Vf. Dobrii.

Ciprian Stratulat (Bucureşti)

Munţii Ţarcu

     Staţiunea Poiana Mărului, aflată la 21 km sud-est de oraşul Oţelu Roşu, nu mai oferă cazare la hotelul Scorilo, degradat, ci doar la tabăra de elevi, la localnici sau în cabane particulare. Traseul spre complexul Muntele Mic are marcaj bandă albastră, foarte vechi şi durează 4 - 4 ½ ore; putem pleca din apropierea taberei de elevi.
     La complexul Muntele Mic, hotelul Sebeş (9 etaje) este nefuncţional. S-ar putea găsi cazare la cabane (50 - 70.000 lei un loc) dar nu e sigur că va fi şi de mâncare. Deci, vara, nu uitaţi cortul. Telescaunul ce urcă aici din capătul drumului de la Caransebeş prin Borlova are cel mai lung parcurs din ţară (3, 5 km, 800 m diferenţă de nivel, 45 minute durată) dar porneşte pentru minimum 10 persoane; costul unui bilet este de 70.000 lei.
     Traseul Poiana Mărului - Vf. Nedeia (5 - 6 ore) are marcaj triunghi albastru, foarte vechi; în zonele deschise apar momâi, dar foarte rar.
     Traseul dintre Vf. Ţarcu şi Vf. Căleanu are marcaje abia vizibile. Trebuie să folosiţi harta şi busola pentru ca de pe Vf. Ţarcu să nu nimeriţi pe marcajul spre Vf. Godeanu, din masivul cu acelaşi nume. Mare atenţie, nu trebuie să coborâţi spre dreapta, în Valea Şuculeţu, v-ar aştepta un parcurs extrem de dificil. Pe Valea Şucu, drumul spre Poiana Mărului este distrus în proporţie de 70 %, din cauza viiturilor; în unele locuri nu mai există, în altele de abia a mai rămas loc să pui un picior pe el; sunt porţiuni unde pentru a avansa trebuie să te caţeri prin copaci sau pe stânci pentru că apa este foarte rapidă.
În aceeaşi situaţie este şi drumul care ajungea în Şaua Iepei, pe Valea Bistra Mărului.
     Puteţi primi găzduire la staţia meteo de pe Vf. Ţarcu, aflată la 2190 m, punct de lucru extrem de izolat.

Gianny Dărăbuţ (Curtici)

Munţii Parâng

De la cabana Obârşia Lotrului la Lacul Câlcescu. Plecăm pe DN 7A; la prima ramificaţie facem la stânga, pe DN 67C. Urmăm acest drum până la un pod de beton unde un indicator ne îndreaptă spre pădure; aici apare marcajul cruce roşie. Mergem pe un drum de tractor, până la un râu, pe care îl traversăm şi avansăm în amonte. După 5 minute regăsim marcajul, foarte bun până la lac.

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

Mai multe scrisori ne spun că la cabanele Groapa Seacă, din Cheile Jieţului, soţii Cristina şi Mihai Bujor ştiu să-şi primească oaspeţii.

Munţii Căpăţânii

Există autobuze Rm. Vâlcea - Voineasa, din autogara sud.
Traseul satul Malaia - stâna Zmeuret. Pornim din mijlocul satului, pe uliţa ce pleacă din staţia de autobuz. Mergem până la ultima casă; pe dreapta se desprinde un drum de tractor care imediat ce traversează pârâul se angajează în urcuş; mergem pe el până la o cruce monument. De aici pleacă în sus mai multe drumuri de tractor dar toate duc în acelaşi loc, adică la poteca ce începe de sub pădure. O dată intraţi pe potecă nu o putem pierde; este bine conturată şi urcă în serpentine. Marcajul apare spre finalul urcuşului, după 3 ore de la pornire.
De la stâna Zmeuret porneşte spre stânga un drum de tractor. Mergem pe el până la prima intersecţie şi o luăm spre dreapta tot pe drum de tractor. De la stână până aici nu a fost marcaj; pe noul drum, care traversează o pădure, găsim marcaj, foarte rar. La ieşirea din pădure un indicator ne arată 3 ore până la Vf. Ursu. De aici mai departe nu mai găsim marcaj; urmăm drumul auto, care se ramifică sub Vf. Ursu. Urcăm pe Ursu, de unde continuăm doar pe creastă până la Vf. Nedeia. În şaua de după Nedeia întâlnim marcajul punct albastru, foarte nou, care în stânga duce până la Lacul Petrimanu, unde există şi o cabană particulară. Tot în şa apare banda roşie, care merge până la Curmătura Olteţului împreună cu punctul albastru.

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

Munţii Latoriţei

De la Lacul Petrimanu începe marcajul cruce roşie, foarte nou. El urmează drumul forestier din nordul lacului şi la prima conductă de aducţiune părăseşte drumul forestier, trecând pe sub conductă. După 5 minute întâlnim o altă conductă de captare; poteca traversează un pârâu şi marcajul dispare. Poteca, bine conturată, urcă aproximativ 15 minute după care dispare şi ea. Ciobanii spun că de la terminarea potecii se poate ieşi în creastă dar că trebuie să ţinem în permanenţă spre stânga.

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

Munţii Cindrel

De la cantonul Tărtărău, de la coada Lacului Oaşa, mergem aproximativ 9 km pe Valea Frumoasa, până la cantonul silvic. Aici apare un indicator: 2 ore până la Vf. Şerbota.
Cotim la stânga şi mergem tot pe drum forestier. După aproximativ 25 minute se desprinde la dreapta un drum de TAF (primul drum la dreapta după ce părăsim Valea Frumoasa). O luăm pe acesta până când face la dreapta, pe curbă de nivel; în dreapta se vede Culmea Şerbota. Continuăm pe drum, circa 10 minute, până când considerăm că putem să mergem spre golul alpin prin pădurea de brazi. După ce trecem de ea, în cel mult 15 minute trebuie să traversăm o zonă cu jnepeni (20 minute) şi o zonă mlăştinoasă (10 minute); apoi urcăm susţinut pe pajişte (30 minute) până pe creastă. Acolo sus găsim banda roşie, foarte bine plasată între Muntele Şerbota şi Vf. Bătrâna. De la indicatorul de lângă cantonul silvic până pe creastă nu mai întâlnim alt marcaj.
De la Vf. Bătrâna până la Păltiniş marcajul cruce roşie este foarte bun. Cabana Păltiniş este închisă; cazarea la particulari costă 100 - 200.000 lei.

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

Referitor la harta din nr. 28, colecţia Munţii Noştri. Am fost bine primiţi la refugiul Cânaia. Din Şaua Şerbănei marcajul cruce roşie, spre cabana Fântânele, este greu de găsit. Trebuie să căutăm cu răbdare spre estul înşeuării. Poteca este la început neclară şi se conturează după ce intrăm în pădure. Ca reper pentru a o găsi se poate lua stâlpul de marcaj bandă roşie de la intrarea dinspre est în înşeuarea Şerbănei, de unde cotim spre dreapta cu 90ş.
După ieşirea din pădure, unde poteca se desface în mai multe fire neclare, trebuie mers cam tot pe curbă de nivel. Am ajuns pe primul picior de munte care se contura după ieşirea din pădure. Vom coborî direct pe pantă, paralel cu creasta principală, până la o târlă, pentru că în pădure, pe unde este marcajul, desişul copacilor îngreunează avansarea. De la târlă coborâm direct prin pădure. Pe Valea Beşineu, unde ajungem, găsim indicatoare ce mai mult ne pun în derută. După ce ajungem la cantonul Niculeşti, trecerea peste culmea ce ne separă de Valea Râul Mic se face tot pe bâjbâite. Cantonul care pe hartă apare cu numele Strâmba se numeşte în teren... Foltea. Continuarea pe cruce roşie este incertă (am avut noroc să o depistez acum câţiva ani, nu îndemn şi pe alţii să insiste, mai ales dacă sunt în pană de timp - Ică Giurgiu); am preferat să coborâm pe drumul forestier pentru a întâlni marcajul punct roşu care urcă la Fântânele. După 1 ½ ore am ajuns la el; este nou, des şi vizibil. Trecuseră 10 ore de la plecarea din Cânaia.
A doua zi am pornit pe punct albastru, spre Sibiel. După 15 minute acesta se transformă în triunghi albastru iar punctul se pierde. Vom ajunge în Valea Sibelaş şi apoi la Sibiel.

Aurel Popescu (Bucureşti)

Munţii Făgăraşului

Traseul cruce roşie dintre Piatra Prânzului (prin Strunga Ciobanului) şi zona nord-estică a Negoiului este uşor de reperat doar dinspre Piatra Prânzului. La cabana Negoiu un pat costă 70.000 lei.
Traseul Lacul Avrig - cabana Bârcaciu (punct albastru, 2 ore) nu este bine marcat în zona primei traversări a pârâului, unde pot apare probleme de orientare pe ceaţă. După a doua traversare, prin pădure, marcajul lipseşte vreo 15 minute, noroc că poteca este clară.

Florin Gheorghiu (Vaslui)

Pentru traseul Arpaş - cabana Turnuri (35.000 lei la priciuri), triunghi roşu, există două variante. Prima, cea lungă, începe din drumul forestier de pe Valea Arpaşu Mare, de la un stâlp indicator aflat la 10 minute de galeria unei foste mine; poteca urcă pe versantul vestic al Culmii Tărâţa, trecem peste vreo 10 copaci doborâţi şi ajungem după 1 ½ ore la joncţiunea cu cealaltă variantă, aflată la circa 50 m de o colibă. Varianta a doua, mai scurtă cu o oră, urmează drumul forestier până la capăt iar de aici, după 20 minute, ajunge la joncţiunea amintită mai sus. De aici începe o curbă foarte largă şi după 10 minute traversăm Pârâul lui Ban. Mai avem până la cabană cam 2 ½ - 3 ore.
La cabana Podragu există generator de curent, cu benzină; cazarea este 30.000 lei la priciuri şi 50.000 lei în paturi.
Pe traseul Vf. Moldoveanu - Vf. Piatra Tăiată - Brădetu, marcajul cruce roşie era reaplicat pe pietre de un grup de piteşteni.

Şerban Dobre (Bucureşti)

Traseul Breaza - cabana Urlea, prin Valea Brezcioara, triunghi albastru, este impracticabil din cauza unor podeţe distruse. Traseul de creastă, bandă roşie, este bun în general, refăcut pe unele porţiuni, dar de la Lacul Avrig înspre vest starea lui este din ce în ce mai precară; poteca se distinge dar pe vreme nefavorabilă pot apare probleme de orientare. De la ramificaţia spre Turnu Roşu "marcajul" cruce roşie ne poartă cât de cât paşii prin pădure însă la apropierea de localitate dispare.
La unele cabane (Negoiu, Podragu, Urlea) s-a încasat (sau nu) taxă pentru campare în cort. Telefoanele mobile funcţionează pe Dialog în toate punctele de pe creastă, inclusiv în căldările glaciare; Conex este recepţionat doar ici-colo (Vânătoarea lui Buteanu, Chica Lacului).

Mihai Cernat (Bucureşti)

La început de august, au fost refăcute marcajele şi s-au revopsit stâlpii cu indicatoare de orientare de pe traseele: satul Breaza - Valea Pojorta - cabana Urlea, triunghi roşu; cabana Urlea - Vf. Urlea - Lacul Urlea. Realizatori: Clubul de turism Făgăraş şi Filiala F. E. R. Făgăraş. Sponsori: Primăria Făgăraş, Filiala F. E. R. Făgăraş, cabaniera de la Urlea - Viorica Popa.

Iezer - Păpuşa

Cabana Bătrâna este parţial distrusă, din cauza viiturilor; la fel drumul auto Voina - Bătrâna, practicabil până la 200 m amonte de bifurcaţia de unde porneşte spre stânga marcajul punct albastru spre refugiul Iezer, prin Valea Căţunului.
Ursul a vizitat în vară, noapte de noapte, zona cuprinsă între fosta cabană Bătrâna şi bifurcaţia spre cabana Cuca. Sfâşie corturi, desface portbagaje închise, fură rucsaci; nu este deranjat de foc, strigăte sau lanterne, doar claxonul de la maşini îl îndepărtează câţiva metri.
Marcajul este bun pe creastă iar pe timp nefavorabil se pot urma uşor momâile din pietre. De la stâna din Văcarea spre cabana Voina marcajul nu este clar în prima parte a coborârii şi se poate pierde uşor.

Adrian Iliescu (Bucureşti)

Piatra Craiului

La Plaiul Foii se construieşte o cabană nouă, cea veche nu mai există. Refugii: Şpirla, acceptabil, multă mizerie în preajmă; Vf. Ascuţit, refăcut la exterior, interior distrus; Diana, practic neutilizabil, acoperiş pe jumătate distrus. Apă există la urcare până aproape de refugiul Şpirla; nu există apă pe creastă.

Sorin Emil Tomuţiu (Reghin)

Ciobanii din zona Plaiul Foii au agresat şi în vara aceasta turiştii care au campat în zonă, taxându-i după plac. Nu încercaţi să fiţi "mai tari", legile sunt neclare şi cine ar trebui să vă apere nu "vede".

Cezar Bularda (Tecuci)

În Zărneşti putem găsi cazare şi la vilele de pe strada Râului, la numerele 62 şi 82, familia Colţea: 100.000 lei camera. Informaţii la 095.086.635.

Florida Clonaru (Bucureşti)

Traseul cruce roşie, care începe din Prăpăstiile Zărneştilor şi străbate Cheia Pisicii, are în amonte o porţiune periculoasă, acolo unde marcajul evită albia şi urcă pe malul stâng; există acolo câteva locuri unde punctele de sprijin sunt nesigure şi ar fi necesar cablu de asigurare.

Aurel Popescu (Bucureşti)

La Zărneşti, pe strada Bârcului, nr. 11, puteţi vizita muzeul şi casa memorială "Ioan Lepădatu". Muzeul prezintă într-o succesiune coerentă piese de factură tradiţională care se găsesc în inventarul (pasiv sau activ) gospodăriilor din Zărneşti.

Florida Clonaru (Bucureşti)

În august, în zona La Lanţuri, deasupra Brâului de Mijloc, am găsit un rucsac cu mult echipament. Telefonaţi la 044.295.404, 093.484.161.

Piatra Mare

Parcurgerea Canionului Şapte Scări vă poate supune la accidente. În zona fostei cabane au început lucrările de reconstrucţie.

Adrian Iliescu (Bucureşti)

Plecând de la cabana Susai spre Poiana Pietricica, după circa 45 minute apare, spre dreapta, marcajul cruce albastră. El este deficitar aplicat şi ne duce mai întâi în Valea Azugii (a se vedea harta pliabilă din numărul 22 al revistei). Pe potecile către Renţea semnele şi indicatoarele sunt prea puţine pentru o orientare bună.

Sorin Demetrescu (Bucureşti)

Munţii Bucegi

Cablul de pe Brâna aeriană a fost înlocuit aproape în totalitate. Siguranţa la tracţiune, pentru că mai există cablu vechi, încă nu este corespunzătoare.

Dănuţ Beldea (Bucureşti)

Pe traseul ce urcă de la Prepeleac spre Vf. Bucşoiu cablurile sunt puternic oxidate şi în câteva locuri nu mai prezintă siguranţă.

Aurel Popescu (Bucureşti)

Traseul care urcă din localitatea Bran, pe Pârâul Poarta, până la cabana de la Vf. Omu, are plantate repere orare care induc în dificultate pe cei nu foarte obişnuiţi cu muntele. Concret, într-o zi frumoasă de vară, datorită lungimii, pantei destul de accentuate în multe locuri, căldurii sufocante din pădure şi lipsei de apă în zonele de altitudine, parcursul merită a fi programat pentru parcurgere doar într-un singur sens. Se mai poate adăuga, în perioada pastorală (iunie - septembrie), întârzierea provocată de câinii de la turmele ce merg la păşunat în zona Vf. Scara. Iarna, traseul este efectiv foarte dificil, cu porţiuni periculoase.

Ică Giurgiu

Traseul de la Poiana Stânii spre Sinaia, pe lângă stânca Franz Joseph, este blocat de un gard înalt. Din Poiana Stânii există o potecă, greu de observat, bine întreţinută, pe care găsim câteva puncte galbene şterse, care duce la Poiana Ţapului în circa o oră. Traseul nu este menţionat în ghiduri.

Sorin Demetrescu (Bucureşti)

Am citit cu interes în numărul 14 al revistei despre banca Maria Thereza (pagina 35). Am constatat că din poteca Schiel săgeata şi semnele cruce roşie sunt foarte vizibile, din chiar locul de ramificaţie. Am urmat noul semn şi după vreo 15 minute am ajuns la locul dorit. Pentru amatorii de a scotoci prin coclauri, menţionez că potecuţa continuă în sus, ocolind stâncăriile prin stânga, încă câteva sute de metri, până la baza abruptului Clăii Mari.
Din păcate s-au strecurat până aici şi exemplare de "porcus turisticus". Coborârea, mai dificilă decât urcuşul, nu se pretează încălţărilor de "bulevard". La "scaunul" Mariei Thereza se poate accede şi direct de la Cascada Urlătoarea (1055 m), la baza căreia există pe stâncă o inscripţie cu roşu.

Radu V. Cotta (Bucureşti)

Munţii Predealului

Telescaunul ce duce la Clăbucet Plecare (clădirea este în reconstrucţie) costă 25.000 lei pentru un sens de parcurgere şi 40.000 lei dus-întors. La cabana Trei Brazi se poate ajunge şi cu autobuzul ce pleacă din gara Predeal la ora 10, 45; 6.000 lei biletul. De la Pârâul Rece este autobuz spre Predeal la ora 13, 35; tot 6.000 lei / persoană.

Bogdan Cândea (Bucureşti)

Munţii Vrancei

     Am efectuat o traversare pe ruta: Cascada Putnei - Şaua Geamănă (triunghi roşu) - Poiana Şindrilita (bandă roşie) - Vf. Lăcăuţi (triunghi albastru) - Covasna. Marcajul triunghi roşu este bine aplicat, exceptând zona de dinainte de stâna de pe Tişiţa Mare (o luncă) unde pe ceaţă sau ploaie, din cauză că semnele lipsesc şi pentru că nu există stâlpi de marcaj, ne rătăcim.
Banda roşie este în regulă, mai puţin în zona dinaintea drumului forestier de pe Tişiţa Mare şi înainte de a ajunge în Poiana Şindrilita; în ambele locuri, pe vreme rea, poteca trebuie căutată cu atenţie.
     De pe stâlpul din Poiana Şindrilita a dispărut săgeata spre Vf. Lăcăuţi. Trebuie să facem dreapta de la stâlp (dacă vremea este prielnică ne ghidăm după antena de pe Lăcăuţi), poteca coborând spre pădure şi apoi pe lângă lizieră. Marcajul apare după 5 minute de mers.
     Trebuie să urmaţi doar potecile marcate; nu preferaţi hăţaşele decât dacă cunoaşteţi exact topografia locurilor. Pentru că pietrele cu săgeţi au cam fost mutate din traseu trebuie să fim circumspecţi la indicaţiile lor.
     Putem găsi adăpost atât la stâne părăsite cât şi la cele operaţionale. Exemple: stâna din Tişiţa Mare, părăsită, condiţii bune; stâna Hăuleştenilor, oameni extraordinari; stâna din Golici (La Săcăluş), părăsită, adăpost bun; două stâne în Şaua Tişiţei, în funcţiune; stâna de la Izvoarele Nărujii, în funcţiune; două stâne părăsite în Poiana Şindrilita; două stâni la Mîrdanu. La unele stâne câinii pot fi numeroşi şi foarte agresivi. Pe vreme rea puteţi primi adăpost la staţia meteo de pe Vf. Lăcăuţi. Planul înclinat de lângă Covasna nu mai funcţionează. Există o cursă auto Focşani - Braşov cu care biletul până la Lepşa costă în jur de 40.000 lei.

Răzvan Cardoneanu (C. T. M. Studmont Iaşi)

Munţii Ceahlău

     Cabana Dochia, 10 august 2000, ora 18. M-am prezentat la ghişeu, pentru cazare. Avem locuri dar nu vă putem primi decât după ce plătiţi taxa de rezervaţie! Nu prea am înţeles despre ce este vorba dar am fost de acord să plătesc. Nu la mine! La serviciul Salvamont; ieşiţi afară şi vedeţi birourile. Nedumerit şi oricum nemulţumit că trebuie să plătesc în două locuri am ieşit. Un ţarc din lemn rotund, gros, un catarg cu steag tricolor, o firmă Salvamont şi panouri cu inscripţii ameninţătoare: "Zona 0" (?); "Accesul în incintă este permis numai pentru solicitări". Intru indignat în ţarc, uşa şi ferestrele sunt încuiate...
     După îndelungi parlamentări am obţinut să fiu cazat în camera 6 de la parter; banii i-am predat în buletin. Turiştii care coborau când noi urcam, aveau dreptate: la Dochia este murdărie şi nu e apă. În cameră aşternuturile erau rupte şi murdare, radiatoarele electrice prezentau pericol permanent de incendiu. Am întrebat la ghişeu de unde luăm apă. Vă dăm noi! Şi unde ne spălăm? Ridicări din umeri. Personalul cabanei nu ştiu de unde ia apă dar turiştii se duc la un izvor situat în apropierea schitului (cam la 1 km), unde stau la coadă. Un flacon de Pepsi costa 42.000 lei, o ciorbă zeamă lungă 27.000 lei. WC-ul avea doar două cabine; murdar, prost amplasat, poteca de acces neamenajată.
     Terenul pe care turiştii trebuiau să-şi monteze corturile, un ţarc, este în pantă, la mare distanţă de cabană, nu are apă şi WC. Pe faţa principală a cabanei scrie cu litere mari: OCOLAŞUL MARE - ACCESUL INTERZIS! Nu cum ar fi fost normal: Stimaţi turişti, pentru a proteja flora zonei este necesar să... Pentru a putea admira Ocolaşul Mare folosiţi traseul... Vă mulţumim pentru înţelegere... etc.
Vineri 11 august cabana s-a umplut de tineri care au făcut scandal toată noaptea. Pe pereţii sălii de mese sunt afişate obligaţii peste obligaţii, numai pentru turişti, deci pentru cei care plătesc. Şi tot acolo se afirmă că serviciul salvamont şi cabanierul sunt organe de control. Dar "organe" de făcut curăţenie, de impus ordine şi linişte, de asigurat alimentarea cu apă, de amenajat un closet corespunzător cine sunt?
La plecare, buletinele prietenilor cu care venisem au fost găsite foarte greu. Iar în buletinul meu era chitanţa 4970, emisă de salvamont, pentru taxă de "rezervaţi", pe numele... Călugăru M.
     Nepăsare, aroganţă, nepricepere? Un domn din comuna Ceahlău mi-a spus că ar fi fost luată cabana de danezi. Pe placarde şi chitanţe apare Consiliul Judeţean Neamţ. Oricine ar fi proprietarul, dacă nu ştie ce se întâmplă la Dochia este cazul să afle; iar dacă ştie şi nu ia măsuri este trist şi grav.

Nicolae C. Hrib (Bucureşti)

Mizerie multă pe traseele "bătute" deşi există tomberoane şi unele amenajări.

Mihai Cernat (Bucureşti)

Munţii Giumalău

La cabana Giumalău (telefon 094.589.368, 40.000 lei cazarea) se poate ajunge şi cu autoturismul. Pornim din DN 17B, satul Rusca, pe punct roşu şi avem de străbătut 10 km de drum forestier. Cabana este deschisă tot anul. Camere de 2-6 paturi, 40.000 lei / persoană.
Traseul ce porneşte din halta Valea Putnei nu este marcat până la Centrul silvic (loc nu chiar simplu de identificat); de aici începe, bine aplicată, banda galbenă, spre creastă.

Dan Ionescu (Braşov), Daniel Ralea (Ţinteşti)

Munţii Rarău

Traseul Câmpulung Moldovenesc - Valea Seacă - Poiana Sihăstriei (triunghi albastru) - hotel Rarău (punct roşu), 3 ore vara, are marcajul bine aplicat.

Mihai Martiniuc (Târnăveni)

Munţii Rodnei

În Pasul Rotunda (1271 m), la graniţa dintre masivele Rodna şi Suhard, s-a construit o cabană particulară: 100.000 lei / persoană, apă curentă, apă caldă, gaze.
Putem ajunge după 4 km de drum forestier de la Cârlibaba (din DN 18, traversând Bistriţa Aurie, pe lângă unitatea de vânători de munte) sau după 45 km de la Sângeorz Băi (din DN 17 D; ultimii 14 km sunt drum forestier).

Dan Ionescu (Braşov)

Munţii Maramureşului

Drumul forestier de pe Valea Repedea, care lega satul Repedea de cantonul Dancu (de unde mai sunt 4 ore până pe Vf. Farcău) nu mai există, a fost distrus de viituri. Se mai pot parcurge cu autoturismul numai 4 km, până la cantonul brigăzii silvice Repedea. La 500 m de acesta se traversează râul pe o punte; urmăm drumul forestier şi apoi poteca şi în 3 - 4 ore ajungem la Lacul Vinderelu; mai avem de aici 45 minute până pe Vf. Farcău. Nu există nici un marcaj, ne ajută doar spusele sătenilor din Repedea.

Dan Ionescu (Braşov)

Faună

Domnul Radu Mija, din Dârcos (Sibiu), ne spune în legătură cu articolul publicat în numărul 22 al revistei că ursul brun are greutate maximă undeva la 400 - 450 kg. Bibliografia menţionează doar puţine cazuri de agresivitate ale ursului faţă de om.

Suntem parteneri

     Primim destule "observaţii", de fapt exprimări spontane ale dorinţelor cum ar trebui să fie tipărită revista. Deşi am răspuns punctual, direct, la aproape toate acestea, pentru că numărul de epistole care abordează subiectul este în creştere şi pentru că suntem convinşi că există alte păreri similare netransmise nouă, o să reluăm pe scurt câteva date - evidente pentru noi - la care nu aveţi cum să vă gândiţi înainte să faceţi "propuneri" sau pe care chiar dacă le înţelegeţi tot ziceţi că se poate mai bine.
     Revista se compune din trei coli tipografice, fiecare cu 32 de pagini (16 pe o parte, 16 pe cealaltă). Una din coli este cea cu hartă, separată, pentru a putea fi desfăcută la dimensiunea ei maximă. Mai rămân două coli (una tipărită la o singură culoare, din motive legate de preţ) care se capsează, învelite fiind de coperţile din carton, plastifiate pe exterior (pentru că o coală este acum separată, cea cu hartă, grosimea celorlalte două coli nu mai este suficientă pentru a adopta alt model de prindere decât capsarea).
Aşa că, dacă aveţi răbdare să vă imaginaţi forma brută a revistei, dinainte de împachetarea şi tăierea pe margini a celor două coli prinse între coperţi, nu aţi mai avea de "reproşat". Vor dispare nedumeririle de ce continuă unele materiale dintr-un loc în altul, nu vor mai exista "propuneri" cum şi unde să punem fotografiile color.
     Ei bine, o să ziceţi, şi chiar nu se poate decât aşa? Sigur că se poate: 1) dacă transformăm coala la o culoare într-una în policromie, nu o să mai fie articole cu continuări dintr-o pagină în alta, dar preţul va creşte cu circa 20 %; 2) putem să revenim la forma necapsată a revistei fie sporind numărul de pagini din interior cu încă 32, fie crescând calitatea şi deci grosimea hârtiei de la interior; dar asta ar însemna o sporire cu alte 30 de procente a preţului actual.
     Ni s-a spus, şi credem: "preţul nu contează, revista să fie grozavă şi să apară la timp, plătim oricât". Cei care nu exagerează făcând asemenea afirmaţii sunt din păcate foarte puţini; dacă noi ne înşelăm şi într-adevăr Dvs. ţineţi ca revista să arate "trăznet", preţul ei crescând undeva pe la 60.000 lei, o să aflăm din semnalele replică la cele scrise mai sus.

Cluburi

Grupul Ecologist pentru Susţinerea Turismului (GEST) Predeal a fost înfiinţat la sfârşitul lui 1998. Este condus de profesorul de fizică Ioan Câmpan şi are în componenţă 15 tineri elevi din Predeal.
Au fost cumpărate toate sculele necesare operaţiilor pentru reabilitarea traseelor (polizor, aparat de sudură, de găurit etc.). Au fost refăcute următoarele rute (curăţat, confecţionat podele, stâlpi, săgeţi indicatoare, marcaje): Predeal (Săulescu) - cabana Cotul Donului - Poiana Secuilor, triunghi galben; Clăbucet sosire - cabana Gârbova - Clăbucet plecare, triunghi albastru; Clăbucet plecare - cabana Susai (prin Creasta Cocoşului), cruce albastră; Cioplea - cabana Susai, bandă roşie; Predeal (Orizont) - Trei Brazi - Poiana Secuilor, bandă galbenă; Predeal (Orizont) - Fitifoi - Crăcănel - ramura Trei Brazi, cruce albastră; Predeal (piaţă) - între sanatorii, bandă albastră; Trei Brazi - Pârâul Rece, triunghi albastru; Crăcănel - cabana Diham - Pichetul Roşu, punct roşu. Primarul Predealului, Mihai Veştea, a ajutat solid aceste activităţi cu utilitate publică.

Adresa pe Internet a Clubului Amicii Munţilor din Sibiu: amiciim.virtualave.net (cu informaţii în română, engleză, germană, inclusiv buletinul editat de club).

Stop prostiei!

Domnul Banfi Laszlo (Săcele), ne-a adresat o epistolă largă, rugându-ne să intervenim împotriva distrugerii faunei, a pădurilor şi monumentelor naturii din România. Nu ne este deloc indiferent ce se întâmplă cu tezaurul natural românesc, scrisoarea dumnealui nu este deloc unica exprimând aceleaşi preocupări. Sperăm ca revista să intre pe un făgaş de existenţă mai fără hopuri, sperăm ca la eforturile Concept Ltd. de a susţine această publicaţie să se adauge mai repede şi efectivul sprijin, prin abonament, a mii de montaniarzi şi iubitori ai naturii în general; atunci ne vom permite şi noi să ne ocupăm de "alte" lucruri decât cele strict legate de construcţia revistei, difuzarea ei şi încasarea banilor.
Nu este un secret, oricine are ceva timp şi resurse de comunicare, poate declanşa o iniţiativă legislativă pentru intrarea în normalitate a tot ce înseamnă protecţia naturii şi folosirea cu mai multă materie cenuşie a excepţionalului patrimoniu natural pe care încă îl avem. Noi, fiţi siguri, o să vă sprijinim!

Prin munţii Bulgariei

     Completări la materialele din numărul 8 al revistei, pagina 11 şi numărul 20, pagina 48.
     Păstraţi chitanţele de schimb valutar, biletele de tren şi autobuz; poliţia "purecă" de obicei pe cine nu trebuie. La Sofia găsiţi hărţi cu Munţii Rila şi Pirin, de luni până vineri, la 6 leva bucata (1 leva = 0, 99 USD). La Boroveţ găsiţi hărţi şi la sfârşit de săptămână, dar sunt cu mai puţină informaţie.
     În Munţii Rila urcăm cel mai uşor din Boroveţ. Marcaje bine aplicate, utile inclusiv pe ceaţă, poteci clar conturate. Marcajele sunt numai cu benzi, verticale sau orizontale; traseele secundare sunt trasate cu nuanţe mai deschise decât culoarea ramurii principale. Din Boroveţ putem scurta urcuşul dacă folosim telescaunul (6 leva). La cabana Grâncear se plătesc 2 leva / persoană pentru cei care stau la cort. La cabana Ribni Ezera, aceeaşi taxă urcă la 3 leva / persoană. Indicatoarele pe care le găsim pe munte sunt doar în bulgară, deci ar trebui să aveţi două hărţi, una din ele cu explicaţii în engleză.
      Pentru Munţii Pirin cea mai uşoară cale de acces pare a fi din Banco; poteca ne scoate chiar la mijlocul crestei, la Vf. Vihren. Marcajele sunt foarte bune, indicatoarele sunt scrise doar în bulgară. Pentru mai multe informaţii puteţi apela 092.610.086.
     Preţul biletelor de tren este comparabil cu cel de la noi. În schimb biletele de autobuz sunt mult mai scumpe. În Bulgaria merită să vizitaţi şi: mânăstirile din piatră de la Ivanovov (sunt în patrimoniul UNESCO); oraşul Nesebar, la 25 km nord de Burgas (un fel de Sighişoara, dar parcă mai ceva; tot în patrimoniul UNESCO); rezervaţia de păsări de la 12 km vest de Silistra (multe specii şi în număr mare).

Adrian Cărăboi (Bucureşti)

     Debut. La 1 septembrie 2000, Iosif Viehmann a aniversat 75 de ani de viaţă şi a lansat public un curs de speologie generală pe care îl susţine la Universitatea Babeş - Bolyai din Cluj, una dintre puţinele din lume unde se predă această materie.
     Prezent la manifestare, Marcian Bleahu, partener de explorări şi generaţie, a remarcat: "Viehmann a scris un curs inedit. Este povestea vieţii lui, aşternută cu arsenalul ştiinţei". Andrei Marga, ministrul Educaţiei Naţionale, a trimis o scrisoare din care cităm: "Viehmann a animat mai mult ca oricine altcineva interesul a noi şi noi tineri pentru speologie şi carstologie şi a iniţiat numeroşi tineri în tainele acestora".
     Unii dintre participanţii la aniversare remarcau inexactităţi în lucrare; Iosif Viehmann şi-a cerut scuze pentru că tehnoredactarea a fost realizată de doi începători. Cursul se poate procura de la Presa Universitară Clujeană, str. Gh. Bilaşcu, nr. 24, 3400 Cluj-Napoca, telefon 064.405.352, fax 064.191.906.

Pentru că lucrarea mai sus menţionată aminteşte şi de peşterile dezvoltate în sare din Subcarpaţii Vrancei, menţionăm că un număr mic de exemplare din buletinul nr. 9 al Clubului de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti, editat în 1985, dedicat zonei respective (36 pagini, 14 fotografii, 29 hărţi şi schiţe), se pot procura, pentru suma de 30.000 lei + 10.000 lei taxe poştale, expediată prin mandat poştal, de la adresa: Vasile Giurgiu, b-dul Alexandru Obregia, nr. 38, bloc R7, ap. 79, Bucureşti 82.

Către salvamontişti

Nu vi se pare ciudat că informaţii la zi despre starea traseelor sunt aduse la cunoştinţa publicului doar de drumeţi şi aproape niciodată de cei care supraveghează circulaţia turistică la altitudine? Nu vi se pare ciudat că telefoanele la care pot fi semnalate cereri de intervenţie în zonele înalte sunt aflate cu greu de cei interesaţi?
Nouă, celor care mergem mult pe munte, nu ni se mai pare atât de neobişnuită tăcerea voastră; pentru că vă ştim pe unii şi pentru că uneori ne-a mirat sau chiar ne-a supărat modul vostru de "comunicare". Atâta vreme cât există această revistă care are muntele ca subiect principal, publicaţie la care Concept Ltd. cât şi un mare număr de pasionaţi şi buni cunoscători ai naturii îşi aduc permanent contribuţia, de ce oare tocmai salvamontiştii lipsesc aproape în totalitate de la construcţia ei? Pe noi nu ne mai miră acest aspect, sperăm că poate vă va mira pe acei mulţi dintre voi care iubesc muntele.

Către directorii din turism, către cabanieri

De ce oare revista noastră dedicată muntelui este primită atât de greu şi atât de rar pentru a fi vândută în spaţiile frecventate de turişti interesaţi de altitudine? De ce oare se consideră că 30 - 35 % din preţul ei este prea puţin pentru dumneavoastră?
Vă plângeţi că lumea vă ocoleşte, că nu ştie să vă găsească şi că nu are încredere uneori să apeleze la serviciile pe care le oferiţi. Credeţi că e bine să vă păstraţi izolaţi de noi? Dacă afacerile vă merg din plin nu ne supărăm, ba dimpotrivă, dar dacă apreciaţi că e totuşi bine să ţinem legătura şi să promovăm reciproc tot ce este legat de munte, aşteptăm cu bucurie să ne contactaţi; telefoanele noastre nu sunt secrete!

Author: Ică Giurgiu
Views: 11554, Last update: Thu, Aug 7, 2003