Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Bihor

      Paul Damm, din Aştileu, membru al Clubului Z Oradea, coordonatorul explorărilor şi cercetărilor în Peştera din Valea Rea, situată la limita nordică a masivului, în zona Valea Rea - Cornul Munţilor, ne scrie.
      "Reţeaua a ajuns la 18 km dezvoltare şi -360 m denivelare, cuprinzând forme de referinţă pentru întreg endocarstul din România.
      Datorită celor peste 30 de minerale supergene şi hidrotermale descoperite până în prezent, ea reprezintă cel mai mare "muzeu" speleo-mineralogic al României şi se situează între primele 10 de acest gen de pe Terra. 11 dintre aceste minerale au fost pentru prima oară descrise în România din mediul speleic iar 4 dintre ele pentru prima oară în lume.
     Gipsul oferă cea mai mare varietate a speleotemelor din România. Volumul, varietatea şi nu în ultimul rând spectaculozitatea acestor formaţiuni situează Peştera din Valea rea printre primele cavităţi de acest gen din lume."
      Ne bucurăm pentru realizările lui Paul Damm şi ale coechipierilor şi suntem convinşi că încă o serie de descoperiri mineralogice de excepţie din peşterile României pot să se adauge celor deja repertoariate. Experţii noştri mineralogi nu vor uita poate nici de Peştera 6S de la Mânzăleşti (Subcarpaţii Vrancei), acolo unde o altă diversă paletă de forme şi compoziţii aşteaptă să fie studiată în detaliu.

Retezat

     Administraţia Parcului Naţional Retezat, ne scrie, prin intermediul Florinei Crişan.
     În vara lui 2000, 17 studenţi de la Facultatea de Inginerie Hunedoara, conduşi de profesorul Adrian Bleoca, au marcat cu cruce roşie traseul Râuşor - Ştevia - Vf. Retezat şi cu cruce albastră traseul Râuşor - Pietrele.
     Tot în 2000, salvamontiştii hunedoreni, conduşi de Ion Rădoi, împreună cu 16 studenţi din Hunedoara, conduşi de profesorul Sorin Deaconu, au lucrat la marcajul punct albastru de pe Valea Lăpuşnicului, unde nu se mai poate circula decât pe potecă, drumul forestier fiind distrus de ape.
     31 de membri de la Albamont Alba Iulia, conduşi de Marioara Puşcaş, au refăcut în 8 zile crucea albastră dintre Gura Apei şi Zănoaga.
     22 de participanţi de la Floare de Colţ Bucureşti, conduşi de profesorul Petre Stoinea, au refăcut, în 6 zile, marcajul triunghi roşu de la Gura Zlata la Zănoaga.
     9 membri de la Cercetaşii României Deva, îndrumaţi de Salvamont Lupeni, au lucrat la refacerea traseului bandă roşie, Micuşa - Plaiul Mic.
     Un grup de elevi de la Colegiul "Decebal" Deva, conduşi de profesoara Felicia Pioară, au adunat deşeuri din zonele Pietrele şi Genţiana. Ele au fost coborâte (de către elevii respectivi şi de turişti) la Cârnic şi apoi duse la groapa de gunoi din Haţeg. Alt grup de elevi, de la Asociaţia Bucura - Retezat din Haţeg, conduşi de profesorul Constantin Păştinaru, au acţionat în zona Gura Apei - Rotunda.
     La Cârnic există un container de gunoi, cumpărat de Asociaţia Pro Vita şi de Clubul Pro Natura Bucureşti, care este evacuat periodic de o firmă de salubrizare din Haţeg. Administraţia Parcului a semnat un protocol privind plata serviciilor de transport a gunoiului cu factorii care au interese economice în zonă: S. C. Unita (proprietar complex Pietrele), Montan Club Floarea Reginei (proprietar cabana Genţiana), S. C. Olti Trans Com (proprietar cabana Cascada), Asociaţia Pro Vita, Primăria Sălaşu se Sus, Ocolul silvic Pui.
*

Turism, reguli de vizitare în Parcul Naţional

- În Parcul Naţional Retezat, Rezervaţie a Biosferei, sunt permise activităţi de turism şi educaţie, cu respectarea regulilor de vizitare a Parcului.
- Punctele de acces în Parc sunt la Gura Zlata, Gura Apei, Rotunda, Râuşor, Cârnic, Baleia, Stâna de Râu, Buta, Câmpuşel.
- Accesul în Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele este permis doar în baza autorizaţiei eliberate de Academia Română, Comisia Monumentelor Naturii.
- Tariful de vizitare se stabileşte anual, cu aprobarea Direcţiei Silvice Hunedoara şi cu acordul Consiliului Ştiinţific (cine o face parte din el? - notaredacţiei), şi se percepe la punctele de acces şi control Gura Zlata, Gura Apei, Rotunda, Râuşor, Cârnic, Buta (deci în 6 dintre cele 9 puncte deacces), sau pe teritoriul Parcului de către persoane autorizate de APNR (cu ce se legitimează aceatea?). Localnicii provenind din sate care au proprietăţi pe raza PNR nu plătesc biletele de intrare în Parc.
- Vizitarea Parcului Naţional Retezat este permisă numai pe potecile marcate (interdicţie valabilă deci doar pentru turişti).
- Întreţinerea marcajelor turistice, deschiderea de noi trasee şi amplasarea panourilor indicatoare şi informative se face numai cu aprobarea Administraţiei PNR.
- Camparea este permisă în zona cabanelor Pietrele, Gura Zlata, Rotunda, Baleia, Buta, Câmpuşel, în locurile amenajate de deţinătorii de terenuri şi la Poiana Pelegii şi Stâna de Râu. În zona centrală a Parcului este permisă camparea în căldarea Bucurei, lângă refugiul Salvamont. În regim special, respectiv pentru o singură noapte, este permisă camparea în căldarea lacului Zănoaga, lângă punctul de permanenţă Salvamont. Săparea de şanţuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor este interzisă.
- Focurile de tabără sunt permise doar în vetrele special amenajate în acest scop în campările din zonele Cabana Pietrele, Cabana Gura Zlata, Poiana Pelegii, cu lemn de foc asigurat de administratorii locului de campare. Focul se face cu respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor. Este strict interzis adunatul şi defrişarea vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru facerea focului (deci tot doar turiştilor). Este interzisă facerea focului în golul alpin şi în fondul forestier. În locurile de campare din golul alpin sau în cele în care nu se asigură lemn de foc de către proprietari se           permite doar utilizarea primusului.
- Este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Retezat. Turiştii au obligaţia (deci numai ei) de a evacua deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului. Deşeurile vor fi evacuate în afara Parcului şi se lasă doar în locuri special amenajate pentru colectarea lor. Locurile permise pentru depozitarea temporară a deşeurilor provenite din activitatea cabanelor sunt: Cârnic, Cabana Pietrele, Cabana Gura Zlata, Cabana Gura Apei, Cabana Rotunda, Canton silvic Câmpuşel, Cabana Buta, Cabana Baleia.
Responsabilitatea depozitării temporare a deşeurilor la cabane, cu respectarea condiţiilor legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini şi animale sălbatice
, revine gestionarilor cabanelor în cauză. Responsabilitatea evacuării, cel puţin o dată pe an, a deşeurilor menajere provenite din activitatea cabanelor revine administratorilor acestora.
- Se interzice tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jneapănului şi a zâmbrului (deci tot turiştilor).
- Se interzice tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale sau de către alte persoane.
- Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în orice scop a plantelor, florilor sau a animalelor de orice fel din Parcul Naţional.
- Colectarea de specii de floră şi faună se poate face doar cu scop ştiinţific şi numai cu acordul scris al APNR.
- Accesul câinilor în Parc este permis doar dacă câinii sunt ţinuţi permanent în lesă.
- Câinii ciobăneşti vor avea obligatoriu jujee corespunzătoare. Numărul lor de fiecare turmă va fi cel stabilit prin contractul de păşunat, în acord cu numărul de oi. (Cine consumă lemn de foc mai mult decât turiştii? Noi credemcă ciobanii. Cine distruge mai multă vegetaţie decât turiştii? Noi credem că tot ciobanii. Localnicii cu activităţi autorizate în Parc cum sunt urmăriţi ca să evacueze deşeurile pe care le produc?) Formaţiile Salvamont pot utiliza în acţiunile lor câini utilitari.
- Perturbarea liniştii în Parc este strict interzisă (Turiştilor, nu?).
- Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoarelor, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
- Este strict interzisă degradarea refugiilor, adăposturilor, podeţelor, sau a oricărei alte construcţii sau amenajări de pe teritoriul Parcului.
- Folosirea ambarcaţiunilor de orice tip pe lacurile alpine, cu excepţia celor destinate pentru colectarea de probe pentru cercetări ştiinţifice este interzisă.
- Scăldatul şi utilizarea de detergenţi pentru spălare în apele curgătoare şi în lacurile alpine sunt interzise.
- APNR monitorizează turismul (doar turismul!) pe teritoriul Parcului, în vederea stabilirii impactului acestei activităţi asupra florei si faunei din Parc şi pentru stabilirea măsurilor de protecţie ce se impun, inclusiv a celor de restricţionare a accesului turiştilor, dacă acest lucru se impune pentru conservare.
- Pe teritoriul Parcului funcţionează formaţii Salvamont care asigură permanenţă în puncte fixe, patrulează pe traseele turistice şi intervin în caz de accidentare a turiştilor aflaţi în masiv.
- Punctele de permanenţă Salvamont sunt stabilite la Bucura, Poiana Pelegii, Zănoaga, Râuşor, Genţiana şi Pietrele.
- Membrii echipelor Salvamont colaborează cu APNR în acţiunile de pază organizate pe teritoriul Parcului.
- APNR sprijină logistic echipele Salvamont în cazuri de forţă majoră (accidente grave).
- Competiţiile şi manifestările cu caracter sportiv se organizează doar cu acordul şi sub supravegherea formaţiilor Salvamont.

Vâlcan

      Domnul Petrişor Munteanu, din Tg. Jiu, a parcurs de curând traseul Runcu - Valea de Peşti, drum de cel puţin 7 - 8 ore, dacă nu avem bagaj greu. Până la Runcu se ajunge pe DN 67D Tg. Jiu - Baia de Aramă, cu autobuze din Tg. Jiu. Teoretic există marcaj triunghi roşu, dar doar două semne şi un indicator apar pe parcursul traversării de la sud la nord. Peisajul ne va fermeca, dar reţineţi că vedeţi... partea cea mai puţin spectaculoasă a muntelui.
     La nord de Runcu intrăm în Cheile Sohodolului şi până la complexul turistic Bucium facem cam două ore. (Dacă veţi acorda timp pentru a parcurge pe culmi cele două maluri ale Cheilor Sohodolului, abia atunci o să începeţi să descoperiţi ineditul masivului). Bufet bine aprovizionat, preţuri rezonabile. După complex intrăm în alte chei.
     La circa o oră de la complex, pe stânga drumului există un canton silvic. Noi vom ţine râul şi peste aproximativ 4 - 5 ore de la complex ajungem la ramificaţia Dâlma Căzută (1152 m), indicatoarele lămurindu-ne aici asupra direcţiei de urmat. La prima ramificaţie după Dâlma Căzută facem la dreapta. Urmează serpentine până în vârful muntelui; un panou ne confirmă că ajungem la Valea de Peşti. De la panou mai sunt 1, 5 km până la motel.
Ică Giurgiu

Făgăraşului

     August 1994. Admiram de pe terasa din faţa cabanei Negoiu, după ce întunericul căzuse de mult, cerul înstelat de deasupra Muchiei Tunsului, prelungirea nordică a Vf. Negoiu. Desprinsă din Negoiu Mic (2485 m), este o custură lungă de peste 3 km, ce se menţine la altitudini de peste 2000 m. Pe la 1840, în Transilvania, Negoiu se chema Piatra lui Tunsu (Bălăceanu, Cicotti, Cristea, Munţii Făgăraşului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975). În timpul zilei observasem, cu ajutorul binoclului, doi urşi uriaşi care mâncau afine pe versanţii Tunsului.
     Şi a început o adevărată ploaie de stele căzătoare pe Muchia Tunsului. Un curent meteoric limitat la zona ei centrală, aproape 40 de meteoriţi pe oră. Alături de alţi turişti ne-am bucurat de spectacol, aplaudând la fiecare minut stelele căzătoare. Erau de fapt particule de mici dimensiuni, provenite din spargerea cometelor sau din nebuloasa primară. Ele se rotesc în jurul Soarelui, iar când pătrund în orbita Pământului se încălzesc din cauza frecării şi încep să ardă.
     Cele mai multe, admirate de noi, explodau (cele de dimensiuni mari), formând roiuri luminoase. Izvorând din infinit, venind până la noi pe cărări necunoscute, lăsau pe cer arcuri luminoase. Spectacolul a continuat cu intensitate o oră, apoi frecvenţa stelelor căzătoare a diminuat; se pierdeau în haosul primordial.
Marius Terchilă (Timişoara)     

Cozia

      Domnul Radu Ciubotaru, din Bucureşti, ne atrage atenţia, şi bine face, că bătălia de la Posada, la care s-a făcut referire la pagina 15 din numărul 28 al revistei, a fost condusă şi câştigată de Basarab I Întemeietorul şi nu de Neagoe Basarab (care a domnit aproximativ 200 de ani mai târziu, fiind întemeietorul mănăstirii Curtea de Argeş).
Piatra Craiului

     Muntele este pentru toţi. Dar ce se întâmplă când, asta e, vine vremea să nu mai ajungi acolo perfect antrenat pentru ture dificile?
     Iunie 2000, vreme mohorâtă. Eram cu corturile la Plaiul Foii. Azi mergem, prima oară, spre creastă. Urcăm abrupt până la refugiul Şpirla. Panoramă impresionantă spre înălţimi. Urcăm, vom vedea cum evoluează starea meteo. Se înseninează uşor. Prindem curaj. Privelişti de vis la Zăplaz.
      Apoi au început Lanţurile. Trebuie să te ţii zdravăn de ele şi să urci, căutând cu vârful bocancului un ascuţiş de stâncă de care să te sprijini. Peisaje mirifice şi... lanţuri într-o veselie. Pe alocuri prizele erau mici sau lustruite. Cu o mână mă ţineam de un colţ de stâncă, uneori foarte mic, altă mână era pe lanţ, vârfurile de la bocanci pe colţuri de stâncă şi ele. Înaintam cu simţurile încordate la maximum. Deseori mă apuca panica, dar de întors nici vorbă, lanţurile sunt greu de coborât. Pe alocuri nu puteam urca de la o priză la alta, mă ajutau colegii, făcând treaptă cu mâna sau mă împingeau de la spate.
      Pe la 2000 m au început ploaia, frigul şi vântul. Mâinile mi-au îngheţat, lanţul luneca, pietrele lunecau. Am atins Vf. La Om (2238 m); în depărtare nu se vedeau decât Făgăraşii. Deodată, un fenomen deosebit: spre est veneau nori din vale şi se opreau exact pe creastă; de cealaltă parte a ei era senin.
      Creasta este îngustă, înfiorător de ascuţită. Prăpastie în stânga, prăpastie în dreapta. Potecă udă, noi cu rucsaci în spate, uzi şi înfriguraţi. Uneori am mers în patru labe pe creastă, să nu mă dezechilibrez (Nu râdeţi, s-a întâmplat să pice lume neantrenată din potecă. - nota redacţiei).
     Creasta e marcată cu punct roşu. Urcuş şi coborâş, numai pe vârfuri. Le atinge pe toate. Nici un indicator nu spune cât mai e până la Plaiul Foii sau măcar încotro e Plaiul Foii. Suntem obosiţi, ne împiedicăm de pietre de oboseală şi disperare.
     S-a mai înseninat, spre est se văd Bucegii. Se vede şi localitatea Moieciu, răspândită pe munţii scunzi de la poalele lor. În faţă, creasta Pietrei Craiului etalează noi înălţimi iar noi urcăm şi coborâm fără odihnă. În sfârşit, la 19, 30 începem să coborâm. Un grohotiş pe care alunecam ca pe sanie. Am coborât şi în patru labe, şi cu spatele, şi agăţându-ne de stânci.
      Am avut parte şi la coborâre de lanţuri, dar nimic nu ni se mai părea greu. La ora 20 am intrat în pădure, la 20, 45 eram la refugiul Diana. Abia aici un indicator ne zice 1, 5 - 2 ore până la Plaiul Foii. Noroc că e senin şi ziua lungă. Poteca se zăreşte din ce în ce mai greu. Apa şi proviziile s-au terminat. Ajunşi în vale, ne întâmpină o ceată fioroasă de câini. Strigăm la ciobanii care nu se vedeau şi după vreo 20 de minute îi cheamă. Câinii revin după un timp. Răcnim la ei, îi luminăm cu lanterna, pleacă. La ora 22 ajungem la cort, istoviţi, flămânzi, uzi la picioare, murdari. (Din partea redacţiei: ceva ne face să credem că, de ar fi fost cazul, aţi fi găsit mereu soluţia acceptabilă.)
Florenţa Avram (Constanţa)

Ciucaş

Marcajul triunghi roşu, spre Babarunca, începe acum din Şaua Tigăi: 2 ½ ore.
Fie că intrăm în poiana din Şaua Teslei venind pe cruce roşie dinspre Şaua Tigăi. Spre stânga, observăm mai jos o potecă clară, orientată aproximativ est-vest, paralelă cu culmea; pe această potecă, spre vest, găsim marcajul cruce roşie spre Poiana Tesla; spre est pleacă un marcaj punct roşu, pe care nu l-am urmat. În acest punct, când venim dinspre Poiana Tesla, putem fi derutaţi pentru că înainte de poiana din Şaua Teslei era cruce roşie iar după poiană mergem pe punct roşu. Ca să găsim crucea roşie spre Şaua Tigăilor vom urca din poiana din Şaua Tesla până pe linia culmii, pe care o urmăm spre est; înainte de intrarea în pădure, găsim marcajul, cam şters, pe un pomişor; intrăm în pădurea mai deasă la început, unde marcajul este bun.
La ieşirea din Poiana Teslei spre Podul Teslei este nevoie de puţină atenţie pentru a găsi continuarea traseului cruce roşie. Ajungem la un stâlp vopsit în galben şi negru, fără marcaj sau tăbliţă. De aici coborâm uşor spre dreapta, la un grup de 8 - 9 brazi; pe unul din ei sunt aplicate două cruci roşii; de la acest grup (Vf. Tesla este chiar la nord) înaintăm spre pădure, ajungem la un izvor sărăcuţ, intrăm în pădure şi marcajul este des şi clar.
Aurel Popescu (Bucureşti)

Nemira

      În august 2000, refugiul Şpitra de sub Vf. Şandru Mare a fost incendiat, cu tot cu o mare parte din bagajele incendiatorilor, "turişti" clar. Halal!
Gheorghe Istrate (Oneşti)

Ceahlău

      În iulie 2000 am urcat spre cabana Dochia, dinspre Izvorul Muntelui, pe bandă albastră. La tot pasul erau gunoaie de tot felul. În popasurile amenajate locurile de depozitare erau pline şi multe gunoaie şi în jur. A doua zi, la Cascada Duruitoarea, acelaşi tablou: gunoaie în râu, la popas, sfidarea coşurilor pentru ele.
      După şapte zile am coborât, prin Poiana Maicilor, la Izvorul Muntelui. Acolo, maşini, zeci de corturi, vetre de foc, focuri în pădure, gunoaie, chiar în rezervaţie. A venit o maşină a salvamomtului, cu brigadierul ocolului silvic, şi au încercat să-i mai împrăştie, dar nu au reuşit prea multe. Nu am auzit şi nu am văzut să fie cineva amendat. Au fost strânse unele corturi şi s-au stins unele focuri, dar după plecarea "autorităţilor" lucrurile reintrau în "matcă".
     De câte ori poţi, dă exemplu pozitiv celor din jur: strânge gunoaiele din jurul popasului, ia hârtia pe care o aruncă prietenul tău şi pune-o tu la coş. Cei care văd ce ai făcut poate se vor trezi şi vor face şi ei la fel.
Daniel Paharnicu (Roman)

Rarău

      Şoseaua din Câmpulung Moldovenesc spre hotelul Rarău este impracticabilă între schitul Poiana Sihăstriei şi troiţa lui Codreanu. Putem sui cu autoturismul din centrul comunei Pojorâta, aflată la vest de Câmpulung, pe Valea Colbu, până în Şaua Fundu Colbului, iar de aici pe curba Muntelui Muncelu până la hotel (094.320.496). Drumul este destul de bun până în şa iar de aici acceptabil pentru un drum de altitudine; în total sunt 14 km.
      Din Şaua Fundu Colbului, spre vest, dreapta, ajungem în 2 - 2 ½ ore la Vf. şi cabana Giumalău.
Valeriu Catargiu (Botoşani)

Cele mai înalte 10 vârfuri (2)

      Să continuăm cele începute a fi depănate în numărul 29 al revistei, la pagina 45.
      Domnul Fărcaş Dan Horia, din Arad, remarcă, la fel ca şi noi, că în enumerarea făcută de Ilie Fratu (Poteci şi cabane în Munţii Făgăraşului, Editura Sport-Turism, 1986) apare menţionat (pagina 14) Vârful Capul Morarului (2501 m), din Munţii Bucegi. Acelaşi autor renunţă la Capul Morarului în lucrarea Pecusturile făgărăşene (publicată în 1991), în lista de la paginile 9 - 10. Noi am consultat foaia L-35-87-D-b, întocmită în 1982, a hărţii topografice la 1: 25.000 şi am găsit că la 500 m est de Vf. Omu se află două piscuri de 2480 m. Asta ar însemna, până la apariţia unor probe suficient de credibile, şi că includerea Vârfului Capul Morarului în lista compilată la pagina 84 din numărul 11 al revistei nu este justificată.
      Să vedem acum ce putem spune despre Vf. Moldoveanu, din Munţii Făgăraşului. De pe harta topografică 1: 50.000, foaia L-35-86-A, realizată în 1958, aflăm că altitudinea celui mai înalt vârf al ţării este de 2543, 4 m. Foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981 spune că înălţimea este 2544, 0 m. Tot 2544 m zice şi Geografia României, volumul 1, Editura Academiei, 1983. Alexandru Roşu, în Geografia fizică a României, Editura didactică şi pedagogică, 1980, spune 2543 (pagina 291).
      Pe harta topografică 1: 50.000, foaia L-35-86-A, din 1958, Vf. Negoiu, din Munţii Făgăraşului, are 2535, 4 m; iar pe foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981, doar 2535, 1 m.
      Tot în Munţii Făgăraşului, Vf. Viştea Mare apare cu 2527, 4 m pe foaia L-35-86-A, din 1958, în timp ce pe foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981, deci cu mai mult spaţiu, cota sa nu este trecută şi, din cauza elementelor grafice, nici nu poate fi exact dedusă.
      Jocul cotelor pentru piscurile cele mai înalte din Munţii Făgăraşului continuă şi pentru Vânătoarea lui Buteanu: 2505, 7 pe foaia L-35-86-A, din 1958, şi 2506, 9 m pe foaia L-35-86-A-b, din 1981. De aici şi inconstanţa cotei sub care găsim menţionat respectivul vârf în tot felul de lucrări.
      Din păcate, răspunsul trimis de domnul Anghel Andrei, din Bucureşti, "valorile reale ale altitudinilor sunt cele cuprinse în cadrul hărţilor topografice", în loc să simplifice căutările celor interesaţi nu face, dovezi sunt destule menţionate până aici, decât să probeze încă o dată supărările şi mirările mele: nu ne prea cunoaştem munţii şi nici nu ne prea străduim să se întâmple asta.
      Nu sunt adeptul lozincii "vizitaţi doar Carpaţii"; dar, vă spun după mulţi ani de umblat prin bibliografie şi pe munte că aveţi la îndemână un uriaş teren de investigaţii şi explorări. Ştiu că unii deja ştiţi asta; am constatat că doar o foarte mică parte dintre cei care ştiu au şi întreprins explorări; iar la o mare parte dintre cei care s-au întors cu rezultate le este frică să le publice. De ce? Păi s-ar supăra şeful de catedră, conducătorul de doctorat sau altcineva care nici n-a călcat prin anumite locuri dar ştie precis, din birou, totul despre ele. Nu numai că avem o "Românie ignorată" (superba şi plurirecordmena lume a peşterilor), dar avem şi o suprafaţă geografică pe care nu vrem să o vedem: munţii, versanţii Dunării dobrogene, dealurile subcarpatice etc. etc.
      Ne întrerupem iar căutările pentru a afla care sunt cele mai înalte vârfuri din România, până la viitorul număr.     
Ică Giurgiu

*

      A apărut a 8-a carte scrisă de octogenarul alpinist braşovean Ionel Coman (La mulţi ani!, din partea redacţiei). Căţărătorul solitar este un mic roman compus din întâmplări reale; un tânăr inginer, născut în Câmpia Română, ajunge stagiar la Braşov şi se îndrăgosteşte de munte.
      Toţi cititorii revistei Munţii Carpaţi suntem îndrăgostiţi de munte. Cărţile despre munte apar rar, de aceea orice nouă lucrare cu întâmplări din munţi ne bucură, căci simţim că e scrisă cu suflet. Cartea nu se află în librării. Cine doreşte o poate comanda autorului (strada Aurora 25, ap. 28, 2200 Braşov). O va achita la poştă la ridicarea coletului (35.000 lei, plus cheltuielile de expediere). Preţul arată că a scris-o doar cu scopul generos de a oferi "bucurie din bucurie".
Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)

      Am intrat, prin amabilitatea doamnei Sanda Nicolau, în posesia unui exemplar din volumul de 120 de pagini, semnat de Gheorghe Iacomi (din Piatra Neamţ) şi Sanda Nicolau (din Cluj-Napoca), intitulat Ceahlăul în spiritualitatearomânească, apărut în 1995 la Editura Mesagerul din Cluj-Napoca (064.193.192).
      Este o carte mai "dificilă" decât dacă ar fi zis doar la stânga, dreapta, ore şi kilometri. Dar merită parcursă, încet, pentru că ajută să vedem cum a fost perceput muntele în alte vremuri şi ne poate lămuri dacă strămoşii sau noi suntem mai aproape de altitudini. Capitolele principale: Ceahlăul - martor al istoriei; Ceahlăul în însemnări de călătorie, literatură şi artă; Pe cărări cu legendele Ceahlăului. Bibliografie şi fotografii inedite.
Ică Giurgiu

Semne de îmbunătăţire a vremii

Presiunea atmosferică creşte încet şi constant, cu oscilaţii neînsemnate în decurs de 24 ore.
Aerul este rece dimineaţa, cerul senin sau puţin noros, vântul bate slab, fără direcţie precisă.
Dacă dimineaţa e cald şi senin iar vântul suflă tare dinspre sud, vremea se menţine frumoasă mai multe zile.
Dacă timpul este rău, dar vântul bate dinspre nord şi nord-est, vremea se va ameliora.
Dacă timpul este frumos şi vântul bate tare sau moderat dinspre nord, de mai multe zile, vremea rămâne uscată şi în zilele următoare.
Când cerul este noros sau plouă, dar la marginea orizontului (dinspre care vin norii) se observă după-amiază o geană de cer senin sau de lumină, este semn că vremea se îndreaptă.
Dacă dimineaţă se ridică din văi numeroşi nori, dar care nu se dezvoltă în sus, ci sunt destrămaţi de vântul tare din înălţime, în acea zi nu va ploua.
Când norii înalţi şi subţiri vin vara dinspre răsărit, vremea se încălzeşte.
Cerul are culoare albastru închis la amiază.
Ceaţa se împrăştie dimineaţa fără a forma nori.
Soarele răsare pe un cer alburiu la orizont sau portocaliu.
Seara, când soarele apune pe un cer albastru, senin sau trandafiriu.
Strălucirea vie a lunii indică timp frumos.
Ceaţa uscată miroase a fum.
Fumul se ridică vertical.
În timpul nopţii se formează rouă sau brumă.
Furnicile ies din furnicare şi se răspândesc prin împrejurimi.
Greierii cântă îndelung.
Albinele zboară în număr mare în timpul dimineţii.
Rândunelele zboară în înaltul cerului.
Liliecii îşi continuă zborul târziu, după asfinţit.
Vulturii şi acvilele planează la mari înălţimi.
Oile pasc liniştite pe culmi şi în văi.
Plantele îşi deschid florile.

Semne de înrăutăţire a vremii

Presiunea atmosferică scade uneori treptat, alteori brusc; cu cât ea va scade mai încet, cu atât vremea rea se va instala pentru o perioadă mai lungă. Când se produce o depresiune barometrică lentă pe timp frumos, în maximum 1 - 2 ore urmează furtună.
Dacă cerul a fost senin şi încep să apară nori subţiri în formă de fibre cu ramificaţii la capete, ca nişte gheare, atunci, în cel mult trei zile vremea va deveni ploioasă.
Când soarele sau luna se văd prin nori şi au un cerc colorat în jurul lor, vremea se strică în următoarele două zile.
Dacă nori subţiri şi înalţi se deplasează repede pe cer, vremea devine ploioasă chiar de a doua zi.
Dacă cerul se acoperă rapid cu o pânză subţire de nori prin care se vede soarele sau luna, atunci ploaia începe în mai puţin de 24 ore.
Când cerul este acoperit şi sub pânza de nori cenuşie apar nori mici negricioşi, care se deplasează într-o direcţie contrară, până la începerea ploii mai sunt câteva ceasuri sau minute.
Când sunt mai multe etaje de nori care aleargă în direcţii contrare, vremea se strică rapid şi va ploua în următoarele ore.
Timpul se va strica şi dacă vântul bate dintr-o direcţie şi norii merg pe cer în direcţie opusă.
Vara, când observăm pe cerul albastru nori alungiţi ca nişte benzi şi cu proeminenţe, în după-amiaza aceleiaşi zile va fi furtună cu ploaie sau grindină.
Seara, când sunt pe cer tot felul de nori, la diferite înălţimi, putem fi siguri că vremea ploiasă se va menţine.
Dacă seara, bancurile de ceaţă sau nori, în loc să coboare în vale urcă spre vârfurile munţilor, în ziua următoare va ploua.
Dacă plouă mărunt şi cerul se înseninează în cursul dimineţii, după-amiază avem furtuni trecătoare, cu ploi repezi şi descărcări electrice.
Dacă norii sunt coloraţi pe margini în roşu, verde sau albastru se aşteaptă ploi mari.
Dacă dimineaţă este zăpuşeală, în după-masa aceleiaşi zile va fi furtună cu trăsnete.
Dacă temperatura nu mai oscilează în cursul a 24 ore şi nu scade în timpul nopţii, vremea se înrăutăţeşte.
Dacă este rece şi plouă sau ninge, iar vântul bate tare dinspre sud, vremea rea se va menţine mai multe zile.
Dacă timpul e frumos, dar vântul dinspre nord-vest se întăreşte suflând violent pe creastă, vremea se va strica în zilele următoare.
Dacă soarele apune într-o vâlvătaie de culoare vişinie sau este înconjurat de halou, a doua zi va fi timp ploios.
Seara, când soarele apune şi pare mai mare ca de obicei, iar norii din jur iau coloraţii diferite, a doua zi va ploua.
Dacă luna este traversată de fâşii de nori la orizont înseamnă că va fi timp ploios. La fel şi dacă este înconjurată de halou.
Zorile de culoare roşu-purpuriu la orizont indică ploaie.
Mirosul puternic al bălţilor indică apropierea ploilor.
Dacă roua se usucă târziu, se apropie furtuna.
Vizibilitatea redusă, când timpul este frumos, se datoreşte vaporilor de apă care încep să condenseze, prevestind ploaie.
Dacă sunetele îndepărtate se aud surprinzător de clar înseamnă că aerul este saturat de vapori, deci se anunţă vreme ploioasă.
Fumul se întinde pe cer sau se lasă în jos.
Animalele de munte (mistreţii, caprele, cerbii etc.) coboară repede în pădure, adăpostindu-se în văi.
Furnicile intră în muşuroaie.
Albinele se întorc grăbite la stupi.
Rândunelele zboară aproape de pământ.
Corbii se rotesc şi croncănesc, dirijându-se într-o direcţie perpendiculară pe cea pe care o va urma furtuna.
Păsările mici de ascund în crăpăturile stâncilor.
Înainte de furtună iarba miroase puternic.
      În general, în Carpaţii noştri vânturile tari dinspre nord-vest aduc vreme ploioasă vara şi viscole iarna.
      Vântul dinspre sud-vest menţine timpul frumos sau ameliorează pe cel ploios. Vântul dinspre sud menţine de asemenea timpul uscat şi călduros, dar dacă vremea este ploioasă nu o ameliorează.
      Vântul dinspre est şi nord-est păstrează un timp uscat, iar dacă vremea este ploioasă o ameliorează pentru scurtă durată. Vântul de nord cauzează un timp rău care nu ţine decât câteva ore, apoi vremea devine bună pe un interval mult mai mare de timp.
Radu Hera (Bucureşti)

*

      La concursul din numărul 28 al revistei am primit destule răspunsuri corecte, dar multe neînsoţite de talonul din revistă sau sosite după data de închidere anunţată; pe toate acestea din urmă nu am avut cum să le luăm în considerare, chiar dacă pentru câteva dintre ele am ştiut că vin de la cititori care fie au cumpărat revista 28, fie sunt abonaţi.
      Până la urmă au fost doar 10 răspunsuri corecte, adică exact câte premii anunţasem şi tragerea la sorţi a devenit inutilă. Pentru că nu dorim să nu acordăm premiul special (aparatul de determinare a poziţiei montane cu ajutorul sateliţilor), am hotărât să prelungim numărul etapelor necesare pentru acordarea acestuia cu încă una, asta bineînţeles din cauza situaţiei prezentate mai sus şi a datelor publicate în numărul 28 al revistei, la concursul de la pagina 3.
      Ce trebuia spus pentru a vă fi aflat şi Dvs. printre câştigători: numele celor două Clăbucete au fost inversate între ele; ce era notat Piatra Mare este de fapt Vf. Ciucaş iar precizarea Ciucaş corespunde de fapt Culmii Gropşoare - Zăganu din Masivul Ciucaş.
      Câştigătorii: Severin Silvestru (Constanţa), Savi Vlad (Săcălaz, judeţ Timiş), Zarto Kocsis Gabor (Sf. Gheorghe, Covasna), Fărcaş Dan Horia (Arad), Siska-Szabo Zoltan (Arad), Dobre Şerban (Bucureşti), Roşca Dan Ionuţ (Cluj-Napoca), Ene Costin Sebastian (Piteşti), Florin Gheorghiu (Vaslui), Adâncu Sergiu (Cornetu, Ilfov) - câte un abonament pentru un an de zile la revista Munţii Carpaţi. Mulţumim tuturor celor care ne-au scris, răspunzând la concursul din numărul 28.
*

      Persoana care a pierdut un binoclu pe munte poate telefona sau scrie la redacţie, indicând zona şi adresa poştală.
*

      În 1973, în plină vară, prietenii mei de drumeţie, Marta şi Iosif Romok, împreună cu Agota, fetiţa lor, au plecat într-o tură în Piatra Craiului. Într-una din zile, vremea fiind "de ploaie", Marta cu fetiţa au rămas la bază iar Romok s-a avântat spre creastă. La un moment dat, când era într-o zonă stâncoasă, s-a declanşat o ploaie cu tunete, fulgerele descărcându-se dezlănţuit în peretele de stâncă.
     Stânca fiind udă, la fel şi locul unde se adăpostea inginerul Romok, acesta a simţit la un moment dat tensiunea electrică creată şi, dându-şi seama de pericol, a scos din raniţă hainele uscate (hanorac şi pulover) şi le-a aşezat sub bocancii uzi şi ei, întrerupând astfel contactul cu stânca aflată sub tensiune. O întâmplare palpitantă, la care omul de munte, înţelegând fenomenul, a reacţionat promt, corect, cu sânge rece.
Sanda Nicolau (Cluj-Napoca)

     Staţia CFR Bucureşti Nord oferă serviciul rezervări telefonice. La 9522, între orele 5-23, se pot rezerva locuri, numai în ziua plecării trenurilor, la clasele I şi II, în trenurile cu regim de rezervare care pornesc din Gara de Nord, numai pentru traficul intern. Rezervarea telefonică este valabilă până cu cel mult 30 de minute înainte de plecarea trenului şi costă 20.000 lei pentru fiecare loc solicitat.

Rubrică realizată de Ică Giurgiu plecând de la scrisorile iubitorilor muntelui.
Sunt acuzat de mai mulţi cititori, mereu alţii, după apariţia fiecărui număr al revistei,
că nu am introdus şi alte materiale, despre alte masive, în numărul respectiv.
Toţi oponenţii au dreptate, până la un punct. Vrem să ştim mai multe şi mai repede despre importantul spaţiu montan românesc; nu a fost şi nu este suficient doar să vrem.

Author: Ică Giurgiu
Views: 6888, Last update: Thu, Aug 7, 2003


Login or register to comment