Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)


      Joi, 16 octombrie, ajungem, cu autoturismul, în Pasul Prislop. Eu şi Marlene. Lângă biserica-mănăstire, încă în lucru, aveam un loc de cort "rezervat". Dimineaţa erau vreo 10 cm de zăpadă.
      Am mers întâi să vedem nenorocirea făcută de "oameni" la Tăul Ştiol. Reîntorşi la maşină, mergem cuminte la vale, pe asfaltul ud al şoselei de pe Bistriţa Aurie. La cam 6 km, imediat după podul peste Valea Vulcănescu, din stânga, ne oprim îndemnaţi de un panou: Muzeul Rădăcinilor. Ne anunţă căţelul şi ne întâmpină autorul acelor opere ingenioase: Şefan Grec, zis Iepure - cum ne spune dânsul.
      Deja, pe peretele casei, vedem o colecţie de şopârle şi iguane. În micul hol al casei, sumedenie de rădăcini prelucrate, lustruite, lăcuite, multe dintr-o bucată, altele inspirat asamblate, dar toate inducându-ne sentimente de uimire. Din 1980 încoace, acest fost muncitor forestier, acum de 62 de ani, om fără studii de arte frumoase, a ştiut să vadă frumosul acolo unde alţii nu-l sesizează şi să-l pună în valoare, să ni-l arate şi nouă, să ne mângâie sufletul. Câtă dreptate avea Confucius (a repetat-o cu alte cuvinte şi Rodin!): "Orice lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede".
      Nea Ştefan a văzut frumosul din rădăcinile copacilor pădurii. Şi l-a dus în casa sa, ridicată de el pe locul celei părinteşti. Şi a dăruit Frumosul celor dornici de el. E bucuros că l-au vizitat şi străini ce aflaseră de acest muzeu, de pe Internet! Suntem ca doi copii, ca Alice în Ţara Minunilor. Privim, pozăm, filmăm: scorpion, şopârlă, căluţul de mare, guşter, caracatiţă, arici de mare, cobră, vultur cu şarpe-n cioc, dragonul, pâinea vieţii (îţi vine s-o miroşi!), creierul pădurii, fântâna pădurii, ariciul, luntrea, mărul lui Adam, cancerul bradului, gheara vrăjitoarei, Baba Cloanţa, Muma Pădurii, Dracula, Jirinovschi... Mai are un dulapior cu flori de mină, o colecţie de ouă... Da, ansamblul e puţin kitsch, dar - ca şi Nea Ştefan în pădure - noi, în această mică încăpere trebuie să căutăm şi să găsim, să privim Frumosul. De dor de Frumos, de curat, de linişte, de pur, de omenie, de senzaţia de libertate totală am plecat de acasă, spre mirarea multora... Sănătate Nea Ştefan! Să ai bucurii la fel de multe ca cele pe care le-ai oferit...
      Plecam mai departe pe această vale de o frumuseţe de nedescris. O invidiez pe Marlene că - nefiind ocupată cu volanul şi curbele - o poate admira în voie. Eu o fac pe furiş, conduc încet, uneori chiar fără motor. Galbenul mestecenilor şi zadelor sunt ca nişte faruri ce ţâşnesc din verdele întunecat al pădurii. Nu o dată am oprit eu; nu o dată m-a rugat Marlene să opresc. Nu o dată ne venea să repetăm versul Marelui Poet: "Opreşte Doamne clipa!".

Author: Dinu Mititeanu
Views: 6526, Last update: Tue, Nov 11, 2003


Login or register to comment