Era vara. Iulie, anul trecut. Tentativa de a parcurge
masivul Tarcu a esuat din cauza vremii. Dupa ce intr-o zi am reusit sa
urcam de la Poiana Marului peste Muntele Mic pana la Cuntu, vremea rea
si posibilitatea de a prinde furtuna pe creasta ne-a determinat sa ne intoarcem
la telescaun. Am fost trei, Cata 2m, Cristina si eu.
Am ramas cu dorinta sa parcurg muntele asta.
Noiembrie 2003. De data asta il facem. Alt traseu,
alta formatie. Dupa ce am amanat pentru o saptamana tura din cauza unor
chestii personale, avem norocul sa nimerim un weekend cu luna plina.
Plecam in 7.11 seara, dupa servici, eu cu nevasta,
Alin T cu Cata si Nati cu alta masina. Ne regrupam in Caransebes, si la
22 seara suntem lasati de Kitty dupa statia telescaunului. 0 grade, atata
era pe bordul masinii.
Nu avem echipament de iarna, daca va fi sa ninga
abundent, ne vom retrage intr-o directie sau alta. Dar previziunile meteo
spun vreme frumoasa.
Noaptea e la fel de frumoasa. Urcam panta din padure
la lumina lanternelor, dar in curand le stingem, pentru ca ajunsi la liziera
luna lumineaza calea. In stanga, noua cruce de pe Muntele Mic este aprinsa.
Ne bucuram de o feerie in nuante gri argintii. Decorul
scanteiaza pe poieni, iarba inghetata arunca reflexii. Pasii nostri scartaie
pe covorul moale si zgrunturos. In dreapta, padurea desfrunzita parca e
ciopartita de razele lunii. Lumini si umbre ne pandesc printre copaci.
Urcusul ne incalzeste, mai dam jos din haine ajungand
in sa. Acolo urmam drumul forestier spre dreapta si imediat ajungem in
Poiana Seroniu.
Nu ma pot abtine sa nu urc pe baliza. Nati ma urmeaza.
Balustrada de lemn e inghetata.
Ce spectacol...! Tarcu (2190) chiar in fata noastra,
impunator, escortat de Caleanu in stanga mai indepartat (2199). Se zaresc
urme de zapada in Caldarea Olteana, culoare verticale albe amestecate cu
stancarii negre. Luna deasupra, intr-un halo imens. Poiana, padurea din
jur sunt trase in nuante de gri. Spre sud, nu departe, un ocean in clocot.
E mare de nori deasupra culoarului Timis-Cerna.
Patura de nori sa tot fie pe la 1200 m. Noi suntem
mai sus, pe drumul ce serpuieste spre Cuntu. Nu departe spre sud-vest un
tugui intunecat: Culmea Pleasa (1414). Peste saua impadurita dintre Cuntu
si Pleasa (Saua Strigoniu) se revarsa o cascada laptoasa: marea de nori
curge! In fata noastra, fuioarele albe mangaie padurea, coboarind
impreuna cu panta spre valea Borlovii. Apoi se destrama si se pierd in
adancurile padurii. Toata scena este statica, nici o adiere de vant nu
tulbura cascada incremenita.
Dupa cateva minute, incepe sa ne ia frigul, deci
pornim spre Cuntu.
Iesind din padure, suntem la tarmul aceleiasi mari
nemiscate. Am impresia ca o pot atinge, atat e de aproape. Cu un salt mai
curajos as putea sa ma arunc in bratele ei inghetate. Nici o miscare nu
o tulbura, dar forme nefiresti, pitici si zane plutesc pe cuprinsul ei.
Linistea e sparta de un latrat prelung. Ne-au simtit
cainii. Ajungem imediat, seful de statie e cam suparat ca am ajuns asa
tarziu...
Cainii latra pana tarziu in noapte. Cred ca si soba
mai scapa ceva gaze si nu reusesc sa dorm ca lumea.
Dimineata nu intarzie, si ne zoreste la drum. E lumina
deja, dar nu a rasarit soarele. Aceeasi cascada laptoasa de nori zace
incremenita la poalele Tarcului. Suntem odihniti, si in curand ne scalda
primele raze de soare de peste culme. Ne bate in fata, si pajistea inghetata
parca ia foc.
Ajungem pe muchie, de unde admiram caldarea Olteana.
O poteca o parcurge pana in Saua Plaiului, fara sa mai urce pe varf. De
fapt sunt mai multe poteci, brazdate de turmele de oi pe vreme buna. Acum
stanele zac parasite, sunt mai multe. Unde nu bate soarele, pe versant
nordic, urme de zapada si totul inghetat.
Muntele canta bucuria luminii si soarele il imbraca
in aur. Marea si cascada de nori completeaza tabloul, acum suntem binisor
deasupra plafonului. In departare, la vreo 40 km, acelasi plafon de nori
se izbeste in platoul Semenicului, il cuprinde pe de-a intregul din sud,
nelasand descoperite decat cele doua varfuri: Semenicul si Piatra Goznei,
cu releul mot. Culmea ca Semenicul, cu altitudinea sa modesta, actioneaza
ca o bariera, nici urma de nor nereusind sa treaca spre N.
Fenomen curios, patura de nori se termina brusc
si pe culoarul Timisului, la Caransebes si in intreaga Campie de
Vest fiind senin.
Spre sud, Muntii Cernei, coada de balaur adormit
in marea de puf.
Nu ne mai saturam de privit, dar mai avem de urcat.
Aproape de statia meteo, Godeanu (2229), Moraru si Gugu (aimandoi 2291)
se descopera in toata maretia lor.
In Godeanu e ceva zapada,...balaurul are spinarea
alba. Nu si in Retezat, care se zareste in stanga. Varful Retezat (2482)
nu poate fi confundat, si descoperim in continuare Peleaga (2509), Judele
(2384), si altele...
La statie suntem primiti omeneste de Mitel, cu care
Alin T a vorbit la telefon in prealabil.
Aici aflam ca muntele Gugu are secretele sale. Auzisem
noi destule deja, dar pe asta n-o stiam:
"Nu poti dormi noaptea pe varf. Se zice ca au incercat
mai multi, dar au patit-o. Ii cuprindea o stare de angoasa, de neliniste,
ca erau nevoiti sa plece." Auzind asta, deja prietenii mei isi fac planul
cum o sa puna cortul acolo.
Dupa o pauza pornim mai departe. E deja amiaza.
Coboram in Saua Plaiului, gasind petice de zapada,
unele lungi de te indeamna la o tura cu punga. E tare si grea, bocancii
nu se afunda deloc.
Un parau ne indeamna sa-l sorbim. Ne saturam cu
apa rece, caci am dramuit apa nestiind cum o s-o gasim pe creasta.
Dupa o pauza de papa, urcam putin pe versant, destul
cat sa vedem un patinoar: Lacul Suculetu inghetat.
Saua Suculetului ne indeamna sa pasim in Godeanu,
insa o sa-l vizitam alta data... Acuma doar visam si trasam cu privirea
viitoarele trasee. Urmarim poteca ciobaneasca (marcata) si ajungem in curand
in Saua Scheiului (1886). Locul e atat de pitoresc, ne ia rasuflarea...
Parca suntem intr-un balcon si privim un spectacol! E timpul sa facem o
pauza.
In fata noastra spre E cu un etaj mai jos o caldare
imensa inierbata, cu un lac in stanga: Pietrele Albe. In dreapta, paraul
Scheiul isi croieste drum printre brazi razleti spre raul Ses, jos in valea
impadurita. Iar pe scena magica, peste vale in plan indepartat, lantul
varfurilor Godeanu Moraru Gugu a incins hora cu vaile ce se catara pana
pe sei. Suntem in amfiteatru si citim muntii, le invatam lectia pentru
data viitoare. Poate atunci nu va mai fi senin...
Ne asteapta o culme prelunga, si dupa un urcus usor
dar lung, poteca trece pe langa vf. Nedeia (2150). Merita sa mergem pana
la stincile de pe varf, deoarece sufletul iti ingheata numai privind de
acolo inspre raul Ses. De sub Nedeea izvoraste Matania, ce ne ofera un
impresionant abis inghetat! Peisajul e de-a dreptul selenar, zapada fuioare
printre jnepeni intunecati si stancarie gri, vesnic in umbra culmii (Pietrele
Albe). Un alb-negru in total contrast cu locul unde ne aflam si care de-a
dreptul ia foc, efecte speciale create de soarele spre chindie in
iarba ingalbenita.
Apusul ne prinde pe Baicu (2123), de unde trebuie
sa coboram in Saua Iepei (1727). Incercam sa dormim undeva intre, pe malul
unei balti inghetate intr-o cuta de teren.
Intre timp, Luna plina se arata chiar de dupa varful
Retezat. Abia a asteptat sa plece soarele, ascunsa dupa varf.
Ne trebuie apa, nu vrem sa topim zapada, dar balta
nu e primitoare. Pana la urma coboram in sa.
Ceilalti nu ma cred cand afirm ca am zarit fuioare
de apa la lumina lunii, nu departe in valea spre lacul Gura Apelor.
Deocamdata avem apa, insa dimineata va trebui sa
ne innoim rezerva. O luminita se plimba pe vale departe... o masina pe
drum peste baraj venind de la Rotunda.
Luna plina si mare! Instalam cortul in Saua Iepei.
E deja foarte frig, asa ca scoatem tot: manusi, caciuli, schimbam hainele
umede cu altele uscate... Si mancare! Primusul duduie, imi aduc aminte
cum am dat pe jos bunatate de mancare numa buna de luat de pe flacara la
Gura Bucurii, asta-vara. Ce-as pati acuma pt acelasi lucru, nici nu vreau
sa-mi imaginez!
Papa, si la somn, cam inghesuiti 4 intr-un cort.
Am adormit tarziu... ratand eclipsa de luna din noaptea aia. Eu credeam
ca-i ziua urmatoare, acas am aflat ca trecuse deja!
Dimineata nu mai am rabdare si ies repede din cort...
Mijeste de ziua, luna nu a apus inca la V peste Muntele Mic, iar soarele
inca pandeste dupa Retezatu Mic. Dar nu pentru multa vreme, caci in curand
o raza poposeste pe culmea de langa noi. In cateva minute, sagetile aurii
ne ating, se revarsa pe cort, inca putin, inunda si valea dinspre lac.
E ziua!
Apa nu e departe, cateva izvoare pornesc de langa
noi spre baraj, al carui unda licareste vesel pe vale. Mai aproape de noi,
un laculet la poala padurii ne face cu ochiul. O sa revin negresit in locul
asta, se ajunge simplu de la baraj.
Rezolvam foamea, umplem sticlele si la drum. Pornim
urcand pe creasta spre N, insa nu mai suntem iertati de vant care ne zgailtaie
zdravan. Tinem incapatinati creasta, strangand glugile pe cap. Descoperim
pe dreapta spre baraj stana din Gropita, de data asta intr-o caldare-mozaic.
Pajistea-i galben auriu, jneapanul verde inchis.
Vantul nu ne slabeste, asa ca urcam rapid pe Vf
Netis (2089). Lacul Netis in vale parca nu-i asa frumos acum ca in pozele
de pe net. Poate fiindca-i inghetat, sau pentru ca spre iarna culorile
muntilor palesc. Nu-i nimic. Voi reveni in primavara...
Ii dam bice spre vf Pietrii (2192), care cica-i
cel mai inalt din traseul nostru... fata de Tarcu cu 2190. De acolo avem
o panorama faina a lacului Bistra Marului in partea cealalta, spre V. In
partea opusa, peste Valea Raului Mare, tot drumul ne insoteste un prieten:
Retezatul.
Undeva, pe un petec de zapada
urme mari cu 5 degete si gheare.
Mos Martin sa fie oare?
Dar momaile tacute nu raspund la intrebare.
Ajungem imediat pe Bistra (2153) saltand printre
lespezi de piatra. Dupa culme, lacul Bistra intr-o caldare ce pare inaccesibila.
Mai departe ne asteapta jnepenii, intai palcuri-palcuri strajuind poteca
de culme, pe urma o mareee!!!. Dealul Negru e acoperit cu jnepeni complet,
si doar o carare unde pe alocuri abia te strecori ne salveaza. Cetinile
de jnepeni mai mari ca noi ne freaca pe brate uneori, tragand de buzunarele
rucsacilor. Vorbim cu voce tare sa nu dam nas in nas cu ursul.
Iesim la liman intr-o sa si o sa avem iarasi de urcat.
Jos departe in dreapta este cabana Gura Zlata, nu o zarim, iar peste,
valea Zlata musca adinc in trupul Retezatului. Ii dam bice si nu departe
un fel de stana subreda ne imbie la poze.
Ajungem pe vf Petreanu (1895) de unde se zareste
la limita Hategu cu a sa faimoasa fabrica de bere cu tot. Mai departe numai
nori, patura peste toata Transilvania. Spre N Poiana Ruscai si Apusenii,
peste nori... Unii cu zapada, departe, departe,... oare or fi Rodnei? Mai
degraba M Mare Baisoara.
De pe Petreanu coboram pe Plai, pe urma prin padure,
unde si nimerim un drum forestier.
Il urmam printre brazi si ajungem in Valea Zlatina,
unde reusesc sa prind semnal si o sun pe Kitty la recuperare.
Insa drumul ne pacaleste, ne coboara pe langa niste
salase in ceata (caci intre timp ceata cuprinsese toata Tara Hategului),
prinzindu-ne si inserarea.
Am intrat cu stoicism in patura de ceata deasa,
trecand la 200m de satul Paucinesti, unde ne astepta Kitty cu masina. Am
tinut-o inainte pe drum, orbi, inca vreo 3 km pana in Sarmisegetuzsa (ne-am
dat seama unde suntem dupa ce am ajuns in sat la sosea).
Telefon (ce inventie dasteapta!) si dupa 15 min
apare si Kitty din ceata.
Culmea ca ceata se termina in Portile Transilvaniei,
in Banat pe v Bistrei era senin.
Caransebes, prietenii recupereaza masina, si acas,
prin Buzias ca E 60 din Lugoj e dezastru!
In incheiere, nu vreau sa va divulg locul unde am
vazut intai 3, pe urma 4, 6, in final au fost 11 capre negre, ce in 2 minute
s-au evaporat din raza noastra vizuala...
O sa mai mergem!
Alin C,
cu multumiri fotografului expeditiei Alin T pentru imagini, si caruia
ii recomand cu caldura sa mai puna din ele si pe site, ca are multe si
faine...
Author: Alin Ciprian Ciulă Views: 13414, Last update: Thu, Jan 8, 2004 |
Comment |
Cristian Georgescu, Thu, Jan 8, 2004, 3:23 pm
Frumoase pozele, si descrierea e ok, dar pozele sunt bestiale.
|
Bodea Remus, Mon, Nov 15, 2004, 5:57 pm
extraordinar! de-a dreptul superb!!!
|
Comments for this article |