Cascada Beusnita
& Cheile Nerei
Raport Tură
29
apr. - 2 mai 2004
Joi 29 apr. 2004ora 4.30 plecare din Sibiu cu Dacia
Solenza 4 persoane: Ady Beleanu, Ionel Bindeanu, Cristina Botea, Corina
Ivanica. Ar fi trebuit sa fie si Ionut Campean in
masina, dar din motive de servici a ramas in oras. Ruta aleasa a fost Sibiu,
Sebes, Simeria, Hunedoara, Densus, Sarmizegetusa, Caransebes, Resita, Oravita,
Sasca Montana. In drum spre Sebes, intram in satul Calnic, la aprox 40 km de Sibiu, 3km din
drumul E60 spre sud, sa vedem biserica fortificata din localitate.
"Cetatea Calnic (Kelling), unul din monumentele de arhitectura cele mai
interesante din secolul al XIII-lea, ocupa un loc
special intre fortificatiile ridicate de sasii transilvaneni fiind propus de
catre Comitetul National Roman ICOMOS pentru Lista Patrimoniului Mondial
UNESCO. Construita initial ca resedinta nobiliara, la mijlocul secolului al
XIII-lea de catre contele Chyl de Kelling, Cetatea din Calnic a fost conceputa
ca un donjon masiv de plan rectangular, folosit ca locuinta, inconjurat de
ziduri masive, ce formau o incinta ovala, cu un turn spre sud si un turn al
portii pe latura nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa ce inconjura cetatea. Resedinta a greavilor sasi pana
in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare
comunitatii taranilor sasi din Calnic, care in prima jumatate a secolului al
XVI-lea au inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul
portii cu o barbacana, iar in curtea interioara, pe ruinele unei constructii
mai vechi, au ridicat capela. In interiorul capelei se conserva fragmente de
fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se pastreaza
tribuna de lemn, decorata cu panouri pictate in stil floral renascentiste de
factura populara din 1733.In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor,
camari pentru provizii pentru vremuri de rastriste. Ridicarea celei de a
doua incinte, in secolul al XVI-lea, a necesitat suprainaltarea donjonului cu
doua nivele, atingand o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel
eficienta armelor de foc dincolo de zidul exterior.
Cetatea a fost restaurata de Directia Monumetelor istorice din Romania in anii 1961-1964, proiectul apartinand arhitectului Stefan
Bals. In comuna Calnic, nu
departe de cetate, se afla fosta casa parohiala evanghelica, edificiu ridicat
in secolul al XVI-lea si marit la 1779. Urcand pe alee, pe
langa casa parohiala, se ajunge la Biserica evanghelica, amplasata in mijlocul
cimitirului. Construita in secolul al XV-lea de comunitatea saseasca,
Biserica din deal a fost mult transformata in secolul al XIX-lea, avand acum o
infatisare neogotica. Pastreaza numeroase elemente de sculptura din faza
initiala: doua tabernacole si portalul sacristiei, in stil gotic. Doua strane
pictate, in stil baroc, dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Cetatea Câlnic, impreuna cu celelalte monumentee istorice, formeaza
Centrul cultural stiintific international, patronat de Institutul de
Arrheologie si Istoria Artei al Academiei Romane din Cluj-Napoca si Asociatia "Ars Transsilvaniae" Romania. In spatiile din cetate au fost organizate mai
multe expozitii documentare si de arta, iar Capela a devenit aula in care se
desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceaeasi
ambianta s-au desfasurat concerte si auditii de muzica medievala, renascentista
sau baroca.In viitorii ani sunt preconizate cursuri
de vara de istoria artei, manifestari stiintifice, tabere de creatie cu
participare internationala. " (1)
La ora 6.00 suntem in Sebes, oras curat si plin
de flori. Inca devreme, incercam sa vizitam "Rapa
Rosie", pe drumul spre Daia Romana, dupa trecerea caii ferate, prima strada
la stanga, dupa unitatea militara.
"Este situata la doar 3 km de
orasul Sebes, pe drumul ce leaga aceasta localitatea de satul Daia Romana, in
partea de nord.Rapa Rosie este o rezervatie geologica cu o
suprafata de 10 ha. Peretii sai au inaltimi cuprinse intre 80 si 100 m. Apa ce
sapa in lutul colinei in jur de 60 milioane de ani, lasa in urma trecerii ei
forme ciudate: coloane, turnuri, piramide, toate de
culoare rosiatica. Hauri adanci se deschid in stanga si dreapta, iar apa de ploaie formeaza paraiase sangerii, care se pravalesc
in fundul vagunilor cu un zgomot sinistu. Pasarile au sapat
in lut zeci si zeci de gauri. Coborarea spre pod, peste apa Secasului atrage atentia asupra tunelurilor sapate de
apa de ploaie, care cu timpul se surpa formand santuri enorme."(2)
Ne multumim insa cu imaginea rapei de departe, deoarece drumul era
prost (drum de pamant din oras) si cu soarele rasarind la orizont. La
6.30 ne intalnim la iesirea din oras cu Ionut Nechita si Dan Izvoreanu veniti
cu o Dacie Nova din Cluj. Ne intalnim la 7.00 si cu Romeo, Antonio si Alin
Pontos veniti tot din Cluj cu un Fiat argintiu si
continuam spre Hunedoara. Ora 9.30 vizitam Castelul
Huniazilor de la Hunedoara.Impunator prin arhitectura
si locatie.
"Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei
vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti,
castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri
inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane
impodobite cu dantelara pietrei cioplite. Fiind una dintre cele mai mari
si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul
acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu
numai un punct strategic intarit. Cu
trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea,
imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul
- ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te
teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul
Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta
cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi
amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si
Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avand
medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor
Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa
castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la
legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de
Hunedoara (Corvini).
In curtea castelului, alaturi de capela zidita
tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri.
Dupa legenda, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci,
carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cand au
terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant.Se
spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet,
nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan,
care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica"."(3)
10.30 iesim din Hunedoara spre Densus, unde se
afla cea mai veche biserica din tara (atestata documentar din sec XIII, dar
constructia dateaza prin elementele sale din sec. II e.n.), construita practic pe
stalpii de sustinere ai unui fost altar roman, interiorul ei nu se aseamana
deloc cu cel al unei biserici obisnuite. Interesant e faptul ca, desi in ruine
si sub schele de refacere, se mai tin inca slujbe in aceasta biserica, unica nu
numai prin misterul ce domneste asupra originii ei cat prin arhitectura si modul
in care a fost ridicata.
"La Densus e o biserica...bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa.Un mic stâlp din cei
patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o
statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de câteva suvite de soare
venind pe niste ferestruici... face impresia unei opere divine furata de genii
nocturne" (George Calinescu). Aflat in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane -
Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa - acest ciudat edificiu al Tarii
Hategului a fost obiectul multor controverse iscate intre diferiti oameni de
stiinta, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat ca la
inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus - ipoteza apartine lui Aron Densusianu, fiul preotului Vizantie Pop
Densusianu din sat, tatal lui Ovid Densusianu si fratele lui Nicolae Densusianu -
devenit prizonier, dar care s-a sinucis pentru ca Decebal sa nu-l forteze pe Traian sa-si retraga trupele în sudul
Dunarii în schimbul eliberarii sale; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga
plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta
Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea. S-au facut numeroase investigatii.Dar
monumentul continua sa-si pastreze cu indaratnicie taina. Se presupune
ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si,
in special, la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de râu,
caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de
canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un
aspect straniu, stârnind totodata admiratie si uimire. In
semiintunericul care stapâneste interiorul acestei masive constructii se
disting cu greu fragmente de pictura ramase peste ani.Picturile de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si
de pe altar apartin zugravului Stefan.Semnatura cu
care acesta si-a pecetluit opera se poate vedea si azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vadesc realele
calitati artistice ale mesterului. Particularitatile operei zugravului Stefan
ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges,
realizata in secolul al XIV-lea. Asemanarea duce la presupunerea ca acest
mester ar fi fost un reprezentant al artei din Tara Româneasca in
Transilvania."(4)
'Cert este ca biserica se afla pe temelii romane. Hramul este sfântul
proroc Ieremia, sfânt al Vechiului Testament si al evreilor. Ziduri si caramizi romane descoperite arata ca aici a fost o vila rustica romana,''
completeaza parintele Daniel.
Pictura apartine unui anonim din secolul XIV. Ceea ce surprinde mai mult este eclectismul acestui monument. Coloane inegale de la temple, pietre
decorative de la fostele bai publice si-au gasit locul în zidarie, lânga lespezi votive.
Românii au folosit pietrele funerare ale romanilor pentru cea mai veche masa de altar din tara. Sfânta mucenica Marina biciuieste diavolul pe un stâlp.
Pe alt stâlp, se vede Treimea sacra de la Densus, unica în lume. Dumnezeu este un localnic batrân, cu plete albe. El tine mâinile pe umerii lui Iisus.
Amândoi poarta camasi românesti, cu motive geometrice hategane. "Geometria este obligatorie si nu stim nici acum de ce aveau stramosii nostri
nevoie de geometrie mai mult decât toate popoarele vecine si din toata Europa".
Un porumbel deasupra batrânului întruchipeaza Sfântul Duh. ''Aceasta reprezentare a Sfintei Treimi este cu câteva decenii mai veche ca icoana lui
Rubliov de la 1425 din Zagorsk, de lânga Moscova,'' apreciaza parintele Daniel. Parintele Dumitru Staniloaie considera biserica ''o minune a
geniului românesc.''
''Geniul'' nu i-a dat afara din casa totdeauna pe multi români si de aceea unii au pus marmura romana pe sub grajduri, în timp ce politicienii si
carturarii se mândreau cu originea noastra. Venind aici, unii nu stiau ca biserica este imprimata pe bancnota de 5000 de lei, alaturi de Avram Iancu.
Cine ajuta la restaurarea sfântului lacas, asa cum cer regulile pietei libere si civilizate?
"
România Libera, 26 Septembrie 1998
Pana la Densus panorama e
mirifica, fundalul fiind reprezentativ prin profilarea Retezatului la orizont.Satul e izolat si linistit,
la 12km de Hateg si 8km de Sarmizegetusa Ulpia Traiana.Parintele de acolo ne dezvaluie cu o voce blanda si evlavioasa
istoria bisericii.Stam mai mult de o ora, fermecati
parca de vorbele preotului si de frumusetea si linistea locurilor.
Continuam cu vizitarea ruinelor de la Sarmizegetusa, aflate la sosea, la 6km
din Hateg spre Caransebes.
"Colonia Ulpia Traiana
Augusta Dacica Sarmizegetusa - capitala Daciei Romane - se ridica odinioara la
poalele muntilor Retezat, in partea de sud-vest a Tării Hategului de astăzi. Orasul se afla la 8 km departare de
trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in
antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Nu se cunoaste cu exactitate
data intemeierii capitalei.
O inscriptie descoperita la inceputul secolului al XVI-lea, in hotarul satului
Gradiste - Sarmizegetusa consemneaza: "Din porunca imparatului Cesar Nerva
Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost intemeiata Colonia Dacica prin
Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul sau". Numele guvernatorului
provinciei arata ca intemeierea noului oras a avut loc
in primii anii dupa cucerirea Daciei (dupa unele pareri 106-107, dupa altele
intre 108 -110). Intemeierea coloniei a fost marcata si prin
baterea unei monede (sestertius) emisa la Roma, din ordinul Senatului, dedicata
"celui mai bun principe" - imparatului Traian. Alegerea de catre imparatul Traian a locului
pentru orasul care-i va purta numele n-a fost
intamplatoare. Prin asezarea sa metropola se bucura de
anumite avantaje strategice si economice. Muntii Retezat la
sud si Muntii Poiana Ruscai la nord constituiau bariere naturale greu de strabatut
pentru eventualii atacatori.Capitala al carei
territorium se intindea de la Tibiscum la Micia pana la intrarea Jiului in
defileu, se putea dezvolta in liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum (azi
Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti.Prin Ulpia Traiana trecea
drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al
provinciei, la Porolissum (Moigrad).Orasul antic inchidea o
suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha.In inima orasului se
intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si
decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se
principala constructie publica - Forul.Orasul nu se
restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri,
pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti
(caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in
afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat
la est cat si la vest de incinta. Populatia
lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni. Prin stradania arheologilor au fost scoase la
lumina constructiile si amenajarile de odinioara a Ulpiei Traiana, precum si
numeroase obiecte de uz curent ce sunt adapostite de muzeul din imediata
apropiere a sitului"(5)
Daca vizitati Sarmizegetusa Romana, NEAPARAT faceti efortul de a o vizita si pe cea Dacica. Daca Ulpia Traiana (romana) te-ar putea impresiona prin maretia si fastul coloanelor de marmura, Sarmizegetusa Regia (Dacica) te va purta sigur in magie si mister. E situata in Muntii
Sureanu, localitatea Gradistea de Munte, cam la 40 de km de Orastie. Drumul trece prin Costesti unde se mai pot vedea doua cetati: Costesti si Blidaru. Iar pe platoul pe care se afla Sarmisegetusa se poate campa, exista si un izvor. Acum citiva ani cind am fost drumul (oricum neasfaltat) de citiva km intre sat si cetate fusese rupt de ape si era in reparatii, nu stiu daca se poate ajunge cu masina chiar pina la cetate.
Din lipsa de timp, sarim peste vizitarea
cetatii Colt, la 15 km din soseaua spre Caransebes, spre Rau de Mori.
"Cetate medievala
construita pe inaltimile din apropierea Manastirii Colt, intemeiata de familia
Candea (Kendeffy). Desi astazi este in ruina, se
poate observa amploarea constructiei si utilitatea data de amplasarea
strategica, amplasare care ofera o vedere extinsa asupra Tarii Hategului. Exista controverse asupra datarii ei, majoritatea documentelor istorice
mentionand-o ca fiind construita in sec. XIV. La fel de controversat este si subiectul privitor la inspiratia pe care i-a
oferit-o aceasta cetate scriitorului Jules Verne. Desi unii autori combat
aceata versiune exista date care sa sustina ca intr-adevar
acesta este "Castelul din Carpati" al cunoscutului scriitor francez.
Accesul la cetate se face pe o poteca marcata ce pleaca de langa Manastirea
Colt, localitatea Rau de Mori, amplasata pe Valea Rausorului, una din portile
de intrare spre Retezat."(6)
Ramasi
doar 2 masini (solenza si fiat), dacia nova fiind mult mai punctuala decat noi la
intalnirea cu Daniel Humelnicu (Hume) in Caransebes, omul
de baza si organizatorul acestei ture, pornim si noi in viteza
spre proaspat ratatul loc de intalnire. Pe drum, fiatul are o pana, si mai
pierdem o ora, astfel ca, la 15.30 suntem in Resita, unde facem ultimele cumparaturi alimentare si
mancam. Parasim Resita la 17.00 si ajungem in Sasca Montana la ora 18.30, cu o
intarziere de 3 ore fata de plan. (pe aceasta cale ne cerem scuze tuturor celor
care au asteptat dupa noi...). Ne intalnim in Sasca Montana cu: Hume, Catalin Olteanu & Raluca, Marius
Iloaea&Dana, Vali Mirea. Suntem 15 persoane.
"Cheile Nerei sunt situate in nordul Banatului,
in zona sudică a Munţilor Aninei şi partea nordică a
Munţilor Locvei, in centrul unei zone de calcare jurasice si cretacice si
se intind pe o lungime de 28 km. Suprafata totala a Parcului National Cheile
Nerei-Beusnita este de 45.561 ha. In cadrul rezervatiei se gaseste o mare
varietate de specii floristice: 18 specii mediteraneene, 58 specii balcanice,
87 specii sub-mediteraneene etc. Printre raritatile
floristice ale Romaniei se numara Alunul Turcesc. Fauna este reprezentata in cadrul rezervatiei de scorpion,
reptile, amfibieni etc. Parcul Naţional Cheile Nerei -
Beuşniţa include 6 rezervaţii declarate şi una propusă
Munţii Aninei, în zona parcului, au
principalele vârfuri pe aliniamentele Dealu Simionului, Custura
Cetăţii (658, 9 m), Grohanul Mare (1044, 1 m),
Vârful Leordiş (1159, 7 m), Vârful Pleşiva (1143, 7 m); Vârful
Eşălnata (915, 4 m), Cârşia Mare (1097, 4 m), Dealu Cornetu Mare
(821, 6 m). Altitudinea coboară în Valea Nerei până la 150 m, fiind o
diferenţă de nivel totală de 1000 m. Regiunea este
caracterizată de platouri calcaroase ridicate de unde pornesc pantele
accentuate ale unor văi ce străpung adânc pachetul de roci
carbonatice: Cheile Minişului, Cheile Nerei, Valea Beului, Valea Ciclovei,
Valea Oraviţei, Valea Cremeniţa. Platourile calcaroase înalte (Poiana
Roşchii, Poiana Lisovacea, Poiana
Odobaşniţa) au majoritatea formelor endo şi exocarstice, unele
dezvoltate la contactul cu gresia de Golumbu: izvoare, ponoare, peşteri,
avene, pereţi calcaroşi, chei. Platouri cu lapiezuri şi doline
în Poiana Florii, Dealu Lişvaru, Păuleasca, Poienile Femeia
Moartă, Cornetu Mare; dornele din Valea Rea; Izbucurile Bigăr,
Lapuşnic, Moceriş, Dugin, Tisia, Beuşniţa, Vicinic, Simion,
majoritatea cu mari depuneri de travertin în care s-au dezvoltat cascade
(Moceriş); peste 300 cavităţi.
Munţii Locvei: zona inclusă în parc este în întregime carstică, caracterizată de
platouri cu doline, lapiezuri şi avene (Cărbunari, Stăncilova,
La Poieni), străpunse de văile: Şuşara, Cremeniţa,
Ogaşu Porcului, Ulmu Mic, Ulmu Mare. În zonă au
fost descoperite până în prezent 145 cavităţi.
Endocarstul: Parcul Naţional Cheile
Nerei-Beuşniţa ocupă zona centrală a Sinclinoriului
Reşiţa - Moldova Nouă, zonă carstificată până la
altitudinea maximă de 1160 m. Principalele sisteme carstice sunt: Ponor
Lisovacea; Avenul de la Insurgenţa Golumbului (-10, 6
m), Peştera cu Apă de la Bigăr (30, 0 m), Izbucul Bigăr,
Peştera Întunecoasă din Poiana Roşchii (1505, 3 m), Izbucul
Lăpuşnic, Peştera Ponor (50, 0 m), Peştera Plopa (760, 0 m).
Cavităţi importante: Peştera Boilor (126, 0
m), Peştera Gaura Porcariului (152, 0 m), Peştera Dubova (348, 0 m),
Peştera cu Horn (195, 0 m), Peştera cu Apă din Valea
Şuşarei (151, 8 m), Peştera nr. 1 din Stâncile Ursoanei (102, 0
m), Peştera din Capul Balaban (299, 0 m), Peştera cu Cascade (104, 0
m), Peştera cu Prăbuşiri (117, 0 m), Peştera Meandrată
(323, 0 m), Peştera din Poiana Pleşivei (239, 0 m), Peştera Ponor
Uscat (265, 0 m), Peştera de la Cotu Porcului (100, 0 m), Pştera
Găurile lui Miloi nr. 2 (132, 0 m), Peştera de la Cârşa
Roşie (149, 0 m), Peştera cu Scorpion (109, 0 m), Peştera de la
Captare (960, 2 m), Peştera Suspendată (113, 0 m), Peştera
Albă din Valea Minişului (120, 0 m), Peştera Lenuţa (108, 0
m), Peştera Bijuteria din Muntele Rol (151, 0 m), Peştera de sub Padina
Popii (101, 0m), Peştera Mică din Rol (100, 0 m), Avenul Speranţei
(-80 m), Avenul Speotimiş nr. 3 (-59, 0 m), Avenul
din Valea Ulmul Mic (-102, 5 m), Avenul de la Pogoane (-57, 2 m), Avenul de la
Izbucul Moceriş (-68, 0 m), Avenul Odobaşniţa nr. 5 (-62, 0 m),
Avenul celor Trei (-70, 8 m), Avenul Mare de la Păulesca (-51 m), Avenul
din Răspâ ntii (-57, 0 m), Avenul Uteriş (-66, 0 m), Avenul cu
Peşteră (-57, 0 m), Avenul cu Sifon (-62, 2 m), Avenul de sub Vârfu
Radoşca (-68 m), Avenul Pădurarului (-67, 0 m), Avenul nr. 1 din
Muntele Simion (-92, 0 m), Avenul din Dosul Simionului
(-53, 0 m).
Bibliografie: B. Bădescu & al.:
Arealele protejate din Judeţul Caraş - Severin, ASER"(7)
La ora 19.00, dupa ce
am lasat masinile parcate in fata magazinului vis-ŕ-vis de biserica, pornim cu
rucsacii in spate spre Sasca Romana (1km). Dupa intrarea in
sat, cotim prima strada la stanga, trecand pe langa o pensiune mare recent
deschisa (pensiunea Cheile Nerei). Iesim din sat si, la 500m de la
iesire, pe stanga, traversam Nera pe o punte suspendata. Continuam pe o poteca spre dreapta printr-o
livada 150m pana traversam un paraias. Dupa acesta, tinem drumul de care in plan orizontal pe langa o
cultura de lucerna pe stanga (se mai face si o poteca in sus, dar nu e buna).
Marcajul banda rosie si banda albastra incepe sa apara din
loc in loc. Drumul incepe sa urce dupa 250m, printr-o padurice mica. La iesirea
din padurice, mai sus, drumul se imparte in doua, o parte urca, alta coboara spre dreapta. Coboram 100m si continuam pe poteca printre ruine de case acoperite de vegetatie. Dupa 300m poteca devine
ceva mai interesanta. E sapata in peretele ce
strajuieste de sus Nera (20m inaltime) ca o brana sub mangaierea vantului
banatean (coşava) si continua cu mici tunele de statura unui
om, sapate cu tarnacopul. Ceilalti stiu ca ar fi fost sapate de turci sau
traficanti prin 1500??? La 50 de min. de la iesirea din Sasca Romana,
fermecati de unduirea branei si alternanta tunelelor daltuite, ajungem la Podul Bei,
loc de varsare al Beului in Nera si intersectie de drumuri
forestiere, in care drumul forestier ce vine 10km din satul Potoc se imparte in
doua: unul urca 5km pe Valea Beului la pastravaria de sub Ochiul Beu, si celalalt ajunge la
Cantonul Damian pe firul Nerei spre amonte (4km), punct de intrare prin chei spre Lacul Dracului. Se poate
ajunge cu masina mica si la pastravarie si la canton, drumul forestier e bun,
dar am inteles de la oameni ca ar fi cam prost in satul Potoc, din care se si
observa un indicator spre pastravarie. Dupa o scurta
pauza, continuam pas alert spre pastravarie pe banda albastra, vizibila foarte
rar, unde campam pe intuneric, in zona ingradita special amenajata, dupa ce
vorbim in prealabil cu paznicul de acolo, care ne aprinde chiar si lumina la un
stalp din poiana. Cina si somnul incheie aceasta zi lunga.
Vineri
30 apr.2004 trezire la 8
dimineata.Soarele incalzea deja minunata poiana si corturile.Luam micul dejun in foisorul din poiana. In timpul noptii au
mai venit trei preieteni din Tg. Jiu: Catalin Dascalu (Coco), Radu Popescu (profesoru'), si inegalabilul Medregan Maximilian (Ben). Dimineata e mai
lejera, deoarece traseul din aceasta zi e scurt.Pe o
pancarta vedem ca se percepe o taxa de 50k lei pentru acces in Rezervatia Naturala
'Cheile Nerei'.Plecam la ora 11.00 spre lacul Ochiul
Bei.
Trecem prin curtea pastravariei in ale carei
bazine se zbat sute de pastravi. Putem cumpara: 110mii/kg, un pastrav avand in jur de 300g. Continuam
cu gandul ca vom cumpara la intoarcere.Pe drumpoze si discutii multe. Gasim si fotografiem chiar si un
scarabeu, un gândac care traieste nu doar pe V. Beului si care impresioneaza prin coloritul lui,
considerat sacru la egipteni in vremea faraonilor. Dupa 2km ajungem la Ochiul
Beu, un ochi de apa albastra fermecator si ireal parca prin culorile de smarald
clipocind la trecerea vreunui pastrav linistit sub mangaierea razelor de soare
descompuse in apa clara. Ochiul de apa e instalat intr-o dolina formata deasupra unui izvor
vaucluzian - alimentat de un izbuc submers (izvorul se
afla chiar in lac) - adancime 3.5m, supraf 284mp, 310m alt, volum 313m3, debit din lac 0, 3m3. Apele sale -
splendid colorate in verde-albastrui - se spune ca nu
ingheata niciodata. Ele se unesc putin mai jos cu apele paraului Beusnita, dand
nastere paraului Bei.
Langa acest mic iezer, cascadele paraului Beusnita ce
dau un efect superb padurii atrag fotografii grupului. Traversam podetul de la ochiiul Beu si urcam
100m pana iesim la un fost drum. Poteca marcata cu
triunghi albastru urca prin preajma paraului Beusnita, ale carui ape cad peste
micile praguri de tuf calcaros, formand microcascade, tradand parca frumusetea ce va urma. Cascadele Beusnitei, unice in peisajul romanesc
prin frumusetea si originalitatea lor date de procesul de concretionare prin
depunerea carbonatului de calciu pe crengi, copaci cazuti si pietre, luand astfel
nastere tuful calcaros. Asa iau nastere baraje de
travertin cu creste
dantelate, albicioase, ce adapostesc in spatele lor
gururi (adancituri, mici bazine) in care se acumuleaza apele paraului. Trecem
printr-o poiana larga
si dupa 200m ajungem la cascada Beusnita (alt. 410m, inaltime cascada: 15m). Superba...merita
vazuta!!! Beusnita "este bogat concretionata,
acoperita cu muschi verde, cu numeroase caverne spre baza ei, peste care apa se
arunca in panze transparente, stralucitoare, adunandu-se in dantelaria
gururilor de mai avale". Poze multe, clipe de bucurie si exaltare
pentru toti. Inapoi drumul pare mult mai scurt. Mancam
de amiaza si, la 15.30 ridicam tabara cu destinatia Cantonul Damian.In lipsa padurarului la ocolul silvic de la pastravarie, nu platim
nimic pentru campare.
Coboram cei 5km (banda albastra) pana la Podul Bei si dupa inca 4km (banda rosie) ajungem in poiana din fata
cantonului, urmarind indeaproape firul Nerei. La aprox 2 km de Podul Bei inspre canton, din drumul forestier
principal se coboara pe un drum pietruit
secundar la dreapta printr-o poiana larga spre canton,existand si o sagata pe un bolovan in
aceasta intersectie care indica schimbarea de directie. Raul Nera e tot timpul
paralel cu poteca si la canton se ajunge aproximativ pe malul Nerei. Poiana are
deja locatari: un grup din Timisoara, in frunte cu Ady Glavan, veniti la catarat. Izvor
se gaseste la 5min de poiana, dupa canton, pe poteca spre chei, sau 10min in
aval. Camparea
si cina fac loc unei seri culturale, recital Ben la guitara si Ady la
blockflute la foc de tabara (mai mic, ce-i drept...).
Surpriza serii a oferit-o Ionut Campean, care a venit singur din Sibiu, cu
ocazie, ajungand in tabara la 12 noaptea, insotit de Alin Ciula si Catalin
Pobega, alti doi alpineti inraiti, din Timisoara.
Sâmbătă
1 mai 2004 trezire la ora 8, mic dejun, la ora 9.45 plecare in chei. 45 de minute
mai tarziu, dupa o trecere pe lanturi pe deasupra Nerei pe un perete in care poteca ingusta prezenta ceva riscuri,traversam raul prin vad pana la genunchi.
Continuam pe malul drept al Nerei, pe poteca ce taie
stanca in brane sau mici tunele. Dupa 1.30 ore, poteca trece
prin fata unei pesteri (Pestera Fârna). Desi slab concretionată e interesantă pentru că e ca un mic labirint. Pestera
Boilor si cele două pesteri ale lui Vit sunt putin mai sus pe vâlcelul din dreapta intrarii
in Fârna.Dupa 2 ore ajungem la o
punte suspendata pe cabluri (pasarela).Desi traseul
nostru nu trece pe ea, nu rezistam tentatiei de a testa sentimentul unei
leganari in cablurile puntii la peste 30m deasupra Nerei. Pe partea
opusa, un perete imens pentru catarat strajuie valea.
Descoperim si scopul puntii cu acest prilej: accesul la traseele de catarat din
zona. Continuam spre Lacul Dracului printr-o poiana insorita,
intrand din nou in padure dupa 100m.Pe partea opusa a
raului vedem o gospodarie (salas) si oameni trebaluind.Pe Nera apar barci pneumatice (vreo 6 cred). Dupa 1km,poteca urca accentuat in doua etape, pana intr-o sa
impadurita unde intalnim indicatoare la intersectie de poteci: stanga N (cruce
albastra) 15min pana la Lacul Dracului; dreapta S (cruce albastra) 2.30h pana
inCarbunari; inainte E (banda rosie) 1.15h satul Sopot. Continuam urcusul inca 100m spre Lacul Dracului, dupa care coboram accentuat
300m. Dupa 4 ore de marsaluit lejer, ajungem la ochiul de apa
provenit din bararea gurii unei pesteri de catre aluviunile Nerei si prin
prabusirea boltii pesterii in zona intrarii. Apa din lac provine din Nera prin
intermediul fisurilor carstice. Suprafata
lacului este de 700m2, adancimea maxima de 9.3m, iar volumul total
este de3197m3. Adancimea ii da o culoare mai inchisa de unde vine si
denumirea.
30 min de pauza
si poze ne imping inapoi spre tabara. In saua cu indicatoare, grupul se
imparte in doua (ora 15.00), o parte revenind in tabara (ora19.00), iar o parte
facand un mic ocol prin satul Carbunari-Sasca Montana-Sasca Romana, si ajungand
in tabara la 12 noaptea, cocluzionand un circuit de 32-35km in aceasta zi. In tabara, seara culturala din nou, foc si povesti.
Duminica
2 mai 2004 trezire la 7.00,
mic dejun, strans corturile si plecare la 8.45. Facem 40min pana la Podul Bei, si inca 40min pana in Sasca Montana. La12.00 pornim spre Herculane prin Oravita,
Anina, Bozovici, Iablanita, Mehadia, toponim de la Meha
(muscarie), venit de la existenta unui soi de musca, numita columbaca, aflata in
regiune si ayi, in special in pesteri (Pestera cu Musca de pe malul Dunarii
inainte de Moldova Noua - (*) bibliografie Ilie Cristescu, 'Tezaurul
Cernei'). La 15.30(dupa ce tragem de timp pe drum in
urma unor probleme tehnice in orasul Anina) intram in Herculane, statiune
balneo-climaterica cu aeroionizare puternica, mergand pana la 2000-2500 ioni
negativi/cm3/s, asemanatoare in acest sens cu statiunea Davos din
Elvetia. In Baile Herculane, la o altitudine de numai 160m se respira un aer ca
la 2000-3000m. Statiunea e renumita si pentru apele sale minerale si termale,
benefice pentru tratamentul mai multor boli, cunoscuta si inflorita inca de pe
vremea romanilor, impletind legendele romane ce-l canta pe Hercules
Salutiferus cu cele ale lui Iovan Iorgovan, eroul locurilor. Atractii
de vizitat in zona: podul natural de la Ponoare (impresionant monument al
naturii), Cheile Corcoaiei, Crucea Alba, Rezervatia Domogled cu Cheile
Ţâşnei (in care e orcrotita de lege floarea numita chiar
Domogled(sempervirum sp.)), Cheile Prisacinei (cele
mai impresionante de pe valea Cernei, vestite prin pesterile ei)"7 izvoare calde", Pestera Hotilor, Castrul roman de la Mehadia, Sfinxul
Banatean(Topleţ)(*), Facem 2 ore baie in piscina acoperita cu apa
termala de la Hotelul Roman (70k intrarea bilet valabit o zi intreaga) si in
"cloaca" in aer liber tot de langa hotel (gratis) - (unii prefera o mancare
calda la un restaurant) - si grupul se desparte aici, fiecare plecand spre
casele lor. Noi pornim in tromba spre Tg. Jiu (18.30), urcand pe V.
Cernei, pe langa '7 izvoare'si intrarea in Cheile Ţâşnei.
La Dintele Bobotului (intersectia cu drumul spre Cerna-Sat) cotim
dreapta in sus. Dupa 3 km de urcus se profileaza deasupra soselei Vf. lui Stan (1466m) pitoresc prin spectaculozitatea verticalelor si goliciunea
stancilor in verdele crud din jur.Zona e foarte
frumoasa. La 21.00 suntem in Tg. Jiu unde vizitam Poarta Sarutului si Coloana
Infinitului, din pacate pentru noi inchise publicului pentru renovare. Alegem ruta Tg. Jiu, Rm. Valcea, Sibiu, in speranta ca traficul va
fi mai lejer, dar nu a fost sa fie, asa ca am ajuns in Sibiu la ora 2.00 in noapte, sanatosi si rupti de
oboseala.
"In zadar vueste Cerna si se bate
De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate,
Si-n cascade albe salta pe-al lor san...
Apa-i trecatoare, petrele raman!"
Vasile Alecsandri
Concluzii:
"Pe langa bogatia de informatii cuprinse poate ar mai fi trebuit descris
farmecul ireal al Ochiului Bei, lumina filtrata in limpezime care atingand fundul
lacului se descompune in culorile spectrale...luciul tulburat doar de siajul fin al gazelor de apa, curmat de miscarea scurta si intotdeauna
eficienta a vreunui pastrav...sau poate bucuria reintalnirii vechilor prieteni si bucuria infiriparii a noi prietenii...peripetiile si glumele
care ne-au facut sa radem din toata inima...zambetul batranelor care ne priveau din usile casutelor scunde din Carbunari si care primeau cu bucurie
cuvinte de binete din partea noastra, frumusetea tacuta si aspra a Sascai Romane. O bogatie de sentimente iscata de cele intalnite in calatoria de 24
de ore..inspre cheile Nerei precum si ce celelalte 24 de ore cat a durat drumul spre casa."
Cuvinte ar fi de spus mai multe si mai profunde. Ceea ce stim
sigur e ca legatura exista, si o data cu ea, sentimentele memorabile pentru
oameni si natura.
.......poate la o tura viitoare: cert e ca atmosfera a fost
una roditoare pentru prietenii adunati acolo din toata tara. Memorabil totul cu
noutati la tot pasul. 18 oameni veniti acolo sa vada ceva nou, natura si oameni
deopotriva, multumiti si impacati la sfarsitul turei, singurul regret fiind
poate timpul scurt petrecut alaturi de prieteni si natura. Tin sa multumesc
tuturor ca am avut ocazia sa va cunosc, si in special lui Hume, fara de care
aceasta intalnire ar fi fost doar un plan pe hartie. Multumim!!!
Ture cat mai faine!!!
Linkuri utile: http://www.ici.ro/romania/cultura/a_calnic.html
http://www.hoinari.ro/localitati/obiectiv.php? cu=18202020030709
http://www.hoinari.ro/localitati/obiectiv.php? cu=17244220030717
http://www.ici.ro/romania/turism/hd_densus.html
http://www.ici.ro/romania/turism/hd_ulpiatraiana.html
http://exploratorii.ngo.ro/html/pncnb_ro.html
http://harti.mielu.ro/download/anina_sud.jpg
http://www.prefectura-cs.eu.org/jud.html
http://djonexx.netimage.ro/poze/index.php? set=Cheile Nerei 2004
http://www.olteanu.net/poze/index.php? set=munte/2004/nera
http://www.ibin.info/album/? 20040501_nerei
04 mai 2004 ady
beleanu
ghid national de turism
Author: ady beleanu Views: 37724, Last update: Fri, May 14, 2004 |