Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Posted by: Andrei Tiberiu Sturek in de-ale lui Sturek Andrei

Daca ne vom gasi intr-o zi senina pe crestele indepartate ale Muntilor Godeanu  sau Cernei, pe piscurile calcaroase si mult mai scunde ale Muntilor Mehedinti (fie ca se numesc Piatra Closani, Varful lui Stan, Pietrele Albe sau Domogled), vom avea spre sud si est imaginea panoramica a unor culmi netede, usor valurite, punctate de mici ridicaturi, impanzite de drumuri, pe scurt, vom privi catre platourile fragmentate uneori ce constituie Podisul Mehedinti.

Podisul Mehedinti poate fi considerat o prelungire mai scunda a Muntilor Mehedinti, avand in vedere trecutul geologic comun al celor doua formatiuni. Dar in acelasi timp, il putem incadra dealurilor, din cauza altitudinii reduse si a numarului mare de asezari omenesti.

Din punct de vedere turistic, atractia recunoscuta si poate prea putin valorificata a Podisului Mehedinti o constituie carstul, atat cel de suprafata (exocarstul, pentru specialisti, reprezentat de doline, lapiezuri, avene sau poduri naturale) cat si cel de subteran (endocarstul, reprezentat aici de cateva zeci de cavitati, unele de importanta mondiala). Cine nu a auzit de Complexul Topolnita - Epuran, spre exemplu sau de Podul Natural si campul de lapiezuri de la Ponoarele?

Cunoscute poate doar de catre localnici sunt insa drumurile si potecile ce leaga diferitele puncte ale podisului. Din lipsa de interes, timp sau apreciere, acestea au ramas in afara recomandarilor autorilor de ghiduri si calauze scrise. Ma incumet insa sa propun acum, intr-un singur articol, cateva itinerarii care ne conduc la ceea ce am numit trei puncte de belvedere in Podisul Mehedinti.

 

Primul nostru obiectiv il constituie varful, sau mai cunoscut, plaiul Motaratului. Acesta este primul punct inalt al podisului, pornind dinspre sud. Frumusetea pasnica si oarecum patriarhala a acestor locuri ma indeamna sa recomand parcurgerea cu bicicletele sau chiar pe jos, daca e posibil, drumul catre acest punct. E vorba totusi de un parcurs de aproape 20 km. Accesul se face pe drumul judetean 607B: Drobeta Turnu Severin - Breznita-Ocol - Jidostita - Ciresu. Exista si cursa de autobuze pana la Jidostita, de unde incepe cu adevarat parcursul cel mai pitoresc. Dupa ce iesim din oras, drumul trece prin satele Magheru si Breznita-Ocol si urca pe la poalele dealului Varanic (403m), care domina intreaga depresiune a Severinului. Ne aflam deja pe unul dintre numeroasele "poduri" pe care le vom intalni mereu in drumetiile din aceasta zona. Printre ogoare si livezi, coboram brusc in satul Jidostita si apoi incepem sa urcam din nou spre Motarat. Pantele sunt insa lungi si destul de abrupte. Drumul urca mereu si intram la un moment dat in padure. In spatele nostru, zarile se deschid spre valea Dunarii.

La iesirea din padure ne vom gasi pe un vast platou, perfect orizontal, pe care soseaua se indreapta liniar catre Motarat. Culmea rotunjita a acestuia se zareste la orizont. Suntem totusi la aproximativ 580-600m altitudine iar definirea formei de relief numita podis poate incepe de aici. Spre sud, vai impadurite, misterioase, coboara spre nu se stie unde. Ele debuseaza in Dunare, al carei defileu il putem ghici dupa crestele inalte ale muntilor Miroc din Serbia care se inalta la sud. Acolo, podisul are o cadere brusca de altitudine, vizibila mai ales venind dinspre Orsova.

Dupa parcurgerea platoului, drumul devine nemodernizat dar foarte bine intretinut. Urcam pentru ultima oara cateva serpentine. Padurea ne intampina din nou. In stanga drumului, urcand prin iarba deasa, la limita padurii, vom ajunge chiar in varful Motarat (634m).

Peisajul se deschide generos catre toate zarile. Dunarea isi urmeaza, la aproximativ 20 - 25 km de noi, mendrele largi catre campie. Amfiteatrul dealurilor inconjoara depresiunea Severinului. Valea Topolnitei, pe care vom patrunde in urmatoarea noastra excursie, se adanceste in stanga noastra, scapand brusc din zona stramta a podisului, largindu-se catre varsare. Culmi neintrerupte ale Podisului se ridica dincolo de ea. Acolo vedem punctulete colorate, satuce pierdute pe sprancenele dealurilor. In spate, se ridica muntii. Creste albastre, pornind de la cocoasa dubla a Domogledului, continuand apoi cu constructiile masive Hurcu, Coltul Pietrii, Pietrele Albe, Varful lui Stan. Izolata, apare si Piatra Closanilor. In ceturi departate, putem zari crestele Godeanului.

Daca vom urca spre podis sau spre munte, cu obiective ambitioase cum ar fi zona carstica sau traversarea muntilor pornind de la Ciresu sau Podeni, nu ne va parea rau daca am ales acest traseu de acces, caci constituie un frumos preludiu al frumusetilor ce ne asteapta. Drumul va cobora apoi in catunul Bunoaica si in continuare ne va duce la Ciresu, comuna mare din zona inalta a Mehedintilor.

 

Al doilea traseu pe care il propunem ne va purta pe un parcurs oarecum paralel cu primul si nu foarte departat de acesta. Vom urca in satucul Schitul de Sus, izolat in afara drumurilor ce se intretaie in aceasta zona. In final, putem face legatura dintre cele doua trasee, completand astfel intr-o zi o bucla larga pe platourile Podisului Mehedinti.

Din Drobeta Turnu Severin, urmam drumul national DN67 catre Targu-Jiu, in directia nord-est. Trecem de satul Halanga si dupa ce traversam raul Topolnita, facem stanga pe un drum judetean. Un indicator ne indruma spre Manastirea Topolnita.

Drumul urca lent pe valea Topolnitei, prin satele Rascolesti, Izvoru Barzii, Balotesti si intra intr-un sector mai ingust al vaii in satul Schitul Topolnitei. Pana aici putem ajunge si cu o cursa locala de autobuze. Drumul devine ingust, se rasuceste de cateva ori pe meandrele vaii fiind sapat in cateva locuri direct in stanca. Traversam apoi apa Clisevatului (a carui vale se deschide in stanga) si dupa inca 1km, prin padure, ajungem la Manastirea Topolnita, asezata pe un platou suspendat deasupra apei.

Traseul de azi care ne poarta spre culmile rotunjite ale Podisului Mehedinti porneste din imediata apropiere a Manastirii Topolnita, chiar de la podul de beton aflat inainte de intrarea in incinta lacasului. Aici vom urma o poteca destul de lata ce urca pe firul unui ogas, trece apa pe un podet de lemn si incepe sa urce destul de abrupt prin padure, spre stanga. Poteca este bine conturata, nu avem dificultati in orientare, si ne scoate la un moment dat pe fata sudica a piciorului de deal pe care l-am urcat. Am facut pana aici 10-15'. La picioarele nostre zarim prin frunzisul copacilor cladirile de la manastire. De aici urcusul se mai domoleste si poteca se strecoara printr-un peisaj destul de arid, pe coastele golase ale dealului. Vom trece pe langa niste locuri de popas amenajate cu banci, primul il gasim imediat dupa ce am iesit din padure. Mergem paralel cu firul vaii, la inaltime, urcand treptat catre culmea dealului. In stanga se vede valea destul de salbatica a Rudinei iar dincolo de ea Cracul Drumului, pe care ne vom intoarce. Urcam printre pietre, pe un sol destul de putin fixat, fragmentat de siroiri. Atentie insa pe unde pasim caci pe aici se strecoara pe langa blandele testoase si exemplare de vipere. In fine vom gasi si cel de-al doilea loc de popas, sub umbra padurii iar de aici nu va mai trece mult si vom ajunge catre culme. Strabatem niste raristi si in scurt timp aflam un drum de care ce urca lent catre primele case din satul Schitul de Sus ce se zareste nu departe. Timp: 1h - 1h15' de la manastire.

Vom intra in sat si vom merge pe drumul drept ce urmeaza de fapt cumpana apelor. Casele sunt destul de rare, risipite printre fanete, ca in toate satele din podis. In dreapta, de cealalta parte a vaii Topolnitei, se vad satele Godeanu si Balvanesti. Drumul nostru coboara la un moment dat si urca un mic platou, dincolo de care zarim si obiectivul nostru principal: biserica din Schitul de Sus, situata pe un varf de deal. Mai facem doar 15' pana la biserica, in total 2h de la manastire.

Biserica este o constructie recenta, asezata insa pe un loc cu o priveliste impresionanta. Staruinta staretului de la manastire a facut ca aici, intr-un loc deschis si vizibil pe kilometri sa se ridice un lacas de cult, intr-o zona care este totusi saraca si izolata. Iarna, accesul auto este aproape imposibil iar drumul vine tocmai dinspre partea opusa celei pe care am urcat, dinspre Bunoaica. Zarile se deschid de aici larg, spre toate punctele cardinale. Intreaga creasta a Muntilor Mehedinti este vizibila de aici, de la Domogled la Varful lui Stan si Piatra Closani. La picioarele muntilor se observa satele Ciresu si Balta. Spre sud se ridica crestele platoului Miroč din Serbia. Plaiul Motaratului se ridica chiar in fata noastra. Spre sud-est, observam dealul Varanicului si dincolo de el, Depresiunea Severinului, Dunarea si dealurile ce se opresc pe malul ei stang. Dealurile Motrului, culmi prelungi inspre miazanoapte si Podisul Mehedinti spre nord inchid turul de orizont de la Schitul de Sus.

Pentru intoarcere, urmam drumul pe care am urcat, prin sat, cam 150m dupa care apucam pe alt drum, usor spre dreapta. Drumul pe care am venit se lasa in stanga. De aici vom cobora constant, printr-o alta ramura a satului, trecand pe langa fosta scoala si cimitir. Drumul devine mai lat si coboara mereu. Dupa cimitir parasim zona construita si mergem printre fanete si lanuri de porumb. La un moment dat drumul coteste la dreapta si coboara destul de direct spre valea Clisevatului. Noi urmam ramura din stanga, putin circulata si mai salbaticita care coboara direct la manastire, in circa 15'. Ultimul sector de coboras este ceva mai abrupt dar cu atentie se poate depasi fara probleme. Ajungem in poiana din fata manastirii, dupa o excursie de 3h30' - 4h, destul de comoda si care intr-o zi senina ne poate oferi surpiza placuta a unor peisaje prea putin cunoscute.

Daca dorim insa sa facem jonctiunea cu primul nostru traseu, de la biserica vom cobora spre apus, pe un drum de care ce ne va purta in maxim 30' pana la Bunoaica, de unde putem opta sa ne intoarcem spre oras, la stanga, peste Motarat sau sa urmam drumul spre Ciresu. De precizat insa ca accesul cu bicicleta de la Schitul Topolnitei catre Schitul de Sus trebuie facut pe un drum de tractor ce porneste din valea Clisevatului, aproximativ 250m in amonte de la confluenta cu Topolnita, nefiind deci nevoie sa urcam pana la manastire, decat daca dorim sa vizitam un frumos asezamant monahal, printre cele mai vechi din Tara Romaneasca.

 

Podisul Mehedinti se constituie, dupa cum spuneam, din culmi netede, intinse pe kilometri intregi. Apele au realizat insa o fragmentare a zonei, construind defilee sau simple vai inguste ca cele ale Jidostitei, Clisevatului, Topolnitei sau Cosustei.

Intre vaile Topolnitei si Cosustei se interpune un pod larg, mai putin fragmentat spre apus, unde lasa doar niste pante abrupte dar ceva mai ferestruit spre rasarit de afluentii navalnici primavara ai Cosustei. Aici vom urca in a treia drumetie, pe cumpana apelor dintre Topolnita si Cosustea, pe varful Nevat (714m).

Accesul il vom face din valea Cosustei, din catunul Firizu. Aici putem ajunge pe drumul forestier care strabate sectorul stramt al vaii Cosustei, intre Ilovat si Cerna-Varf. Daca venim dinspre Ilovat, vom parcurge drumul judetean 671, ramificat din DN 67 in localitatea Ciovarnasani (25 km de Turnu Severin). Itinerariul este deosebit de pitoresc de-a lungul vaii prin satele Ciovarnasani, Sisesti si Ilovat. Aici cotim spre stanga, trecem podul peste Cosustea si ne urmam drumul in susul vaii care isi apropie versantii foarte mult in acest sector, un mic defileu sapat in podis. Case asezate la drum sau mai la adapostul dealurilor formeaza satul Dalbocita dupa care intram intr-o zona izolata, cu drum ingust si plin de hartoape pana la micuta lunca in care gasim satul Firizu. Aici putem ajunge si dinspre nord, pe itinerariul Baia de Arama - Ponoarele - Nadanova - Cerna-Varf - Firizu, drum ceva mai dificil in parcursul sau final, nerecomandat autoturismelor.

Suntem intr-o zona in care nu doar frumusetile naturale ne pot trezi interesul. Legendele pierdute ale locului si-au regasit in zilele noastre interpretari dintre cele mai diferite, toate conducand la ideea existentei unor comori stravechi, din epoca feudala, ascunse in maruntaiele pamantului. Dezgroparea vechii ruine a manastirii Crivelnic din zona Ilovat, legenda comorii printului sarb Obrenovici ingropata in pestera de la Balta, povestea unei matrite secrete de falsificat monede de aur in vremuri stravechi au atatat curiozitatea unora, cu consecinte evident nefaste asupra cercetarilor profesioniste ale arheologilor sau asupra mediului natural.

Venind dinspre Ilovat, dupa ce trecem de Firizu, parcurgem inca 2km pana la primul pod de beton, peste apa unuia dintre afluentii pe dreapta ai Cosustei ce coboara dinspre podis. De amintit ca in Firizu, vom intalni un indicator ce ne indreapta spre stanga, catre Nevatu, pe un drum forestier. Desi este posibil, nu recomandam accesul catre platou pe aceasta varianta intrucat la momentul redactarii acestui articol, drumul este nefinalizat si poate pune ceva probleme in partea de ascensiune finala. In plus, timpul de parcurgere se lungeste cu aproximativ 1h.

Imediat dupa podul de beton (daca am venit cu masina, putem sa o lasam aici fara frica, curse de microbuz exista din Turnu Severin pana la Dalbocita), apucam spre stanga pe o poteca lata, aproape un drum forestier care dupa cateva zeci de metri incepe sa urce destul de pronuntat, departandu-se de fundul ogasului. Acest drum/poteca ne va fi calauza pana pe Nevat, si vom urca prin padure pret de aproximativ 2h30'. Reperul care ne va insoti tot drumul este faptul ca vom urca constant, mai abrupt in partea mediana a traseului. Catre capat vom regasi un drum forestier de culme pe care il vom parcurge catre varf.

Cand iesim din padure, suntem sub poala Nevatului. Poieni intinse, acoperite de feriga domina platourile largi. Nevatul este de fapt o magura aflata la liziera padurii, proeminenta deluroasa ce se ridica deasupra inaltimii medii a Podisului Mehedinti, care este de aproximativ 600m.

Spre rasarit se deschide in toata splendoarea ei, inverzita vale a Cosustei. Culmi incalecate se deseneaza bland spre miazanoapte, catre valea Motrului. Padurea ne inchide perspectiva catre apus dar mergem in continuare catre sud pe drumul pe care am venit si urcam, dupa aproximativ 15-20' un platou larg, de pe care zarile se deschid complet.

Inspre sud si sud-est se zaresc liniile numeroase ale dealurilor Motrului si Cosustei. Vai impadurite, ascunse, ce se pierd in departari, pornesc radial din podis. Departe, abia ghicita, se zareste unda argintie a Dunarii ca o fasie ingusta. De partea opusa, se inlantuie cocoasele muntilor Mehedinti, urmand aceeasi succesiune dar alt unghi fata de ce am zarit de pe Motarat. Poate ma repet dar de aici vom observa salbatica Piatra a Closanilor dintr-o perspectiva care ii accentueaza prapastiile apusene si cleanturile calcaroase. Daca e senin, vom recunoaste si creasta zimtata a Oslei, departe, intr-un fundal mai mult cetos. Plaiuri deschise urca spre poalele carunte ale muntilor si zarim salase, sate sau stane, la mari departari.

Ne vor atrage atentia cu siguranta constructiile masive ale Cornetelor Babelor si Cerboanii care strajuie intrarea in cheile Cosustei la Cerna-Varf. Sunt doua conuri calcaroase, acoperite de paduri, forme de relief ce le vom intalni mereu in zona de delimitare intre podis si munti.

Toate aceste imagini le vom pastra atat in minte cat si pe film, mai ales daca vom avea norocul unei zile limpezi de primavara sau toamna. Cromatica de toamna ma face sa recomand mai degraba aceste zile pentru parcurgerea traseelor descrise.

Author: Sturek Andrei
Views: 14907, Last update: Wed, Oct 20, 2004


Comment
carmen doandesi carmen doandesi, Mon, Mar 17, 2008, 12:28 pm

FRUMOASA PREZENTAREA!
DAR CRED CA MAI SUNT MULTE PUNCTE PE CARE NU LE-AI DESCOPERIT INCA, MI ALES IN ZONA DE NORD A PODISULUI.
INTR-ADEVAR, SUNT MAI PUTIN CUNOSCUTE, MAI MULT DE LOCALNICI, DAR MERITA VAZUTE!

Comments for this article
Login or register to comment