Traseu: Busteni - cabana Caraiman - brâna Crucii - Monumentul Eroilor - cabana
Omu - Valea Cerbului - Busteni
Sâmbata pe la prânz ajungem cu tot calabalâcul la nea Grigore în Busteni si
dupa ce descarcam bagajul si bineînteles mâncam pe saturate coacaze si zmeura
din gradina de sub abruptul Caraimanului trecem la capitolul povestirilor atât
de minunate din domeniul drumetiilor de munte care degenereaza din descrierea
diferitelor brâne care mai de care mai îndragite si pâna la povesti cu comori.
Nea Grigore se dovedeste a fi un povestitor foarte iscusit si nici nu stim când
trece timpul. Spre seara nori negri ne împresoara si începe sa cada o ploaie
rece ce ne va zadarnicii orice plan timp de 2 zile.
A doua zi ne trezeste telefonul prietenului Tedy din Brasov ce urma sa vina
împreuna cu sotia pentru a face împreuna o tura.
- Ploua si la voi? Ma întreaba interlocutorul meu.
Scot capul pe geam si vad cum negurile împresoara muntele si ploaia cade
necontenit.
- Da ploua si la noi! Îi raspund întristat si convorbirea noastra se termina
foarte repede urmând sa ne auzim a doua zi de dimineta.
Tura noastra avea sa se amâne cu doua zile din cauza vremii nefavorabile
Dar iata ca vine si ziua de marti dimineata când ne întâmpina un soare care
promite multe clipe de neuitat pe cararile muntilor.
Nu trece mult timp si soseste Tedy si Dani. Ne facem ultimele pregatiri si
împreuna cu Alex, Roxi si prietenii nostrii plecam spre telecabina. Am ales
aceasta varianta de urcare deoarece baiatul meu are doar 8 ani si un drum de
urcus de cel putin 4 ore l-ar fi epuizat încât nu ar fi putut sa se mai bucure
de nimic în aceea zi. Dupa ce ajungem sus destul de usor, asta pentru ca fiind
în cursul saptamânii numarul turistilor era destul de mic mai ales ca vremea
din ultimele zile nu prea a fost favorabila drumetiilor.
Si cum calatorului îi sta bine cu drumul nu trece mult timp si respiram aerul
tare si curat al înaltimilor. Optam pentru un traseu spre cabana Caraiman
pentru a putea urca mai apoi pe brâna crucii spre Monumentul Eroilor. Alex este
pentru prima data pe un traseu asa de lung si se bucura de fiecare clipa. Dupa
o pauza scurta de masa lânga cabana Caraiman care acum are un aspect grotesc
fata de vremurile când beam aici cu placere un ceai în compania cabanierilor
adevarati oameni de munte.
Facem multe fotografii, natura ma rasplateste din plin cu lumina si peisaj de
calitate.
Apucam brâna Crucii care ne conduce dupa un traseu destul de epuizant pentru
Alex pâna sus în platou. Pe drum fotografiem flori de colti si admiram prin
teleobiectiv dansul ciopoarelor de capre negre aflate pe polite innacesibile
noua muritorilor. Spectacolul de nori lumina si culoare ce aveam sa îl traim
langa Monumentul Eroilor ar putea sa îl faca invidios pe orice fotograf
pasionat.
Dupa ce imortalizam pe memoria aparatelor noastre clipele cele mai frumoase ne
facem bagajele si o pornim la drum. Pâna aici de la cabana Caraiman am facut
aproximativ 2h.
În timp ce echipa urmeaza traseul marcat ce duce spre cabana Omu unde ne
propusesem sa înnoptam, eu ma abat spre drepta pentru a da binete Vaii Albe
atât de draga mie si pentru cîteva fotografii. Valatucii de ceasa ce urca pe
firul vaii însa ma împiedica sa vad mare lucru. Reusesc totusi printre picaturi
sa zaresc în firul vaii poteca pe care 3 mogâldete trudesc cu greu spre a iesi
în creasta. Las pentru alta data fotografiile cu Alba si grabesc pasul spre a-i
ajunge pe companionii mei care nu ajunsesera prea departe datorita ritmului mai
molcom impus de Alex. Mai apoi traseul devine extrem de plictisitor mai ales ca
avem parte si de o ceata ce ne învaluie si nu prea ne lasa sa observam prea
multe în jurul nostru. Din când în când soarele reapare si ne rasfata cu
minunate petice de peisaj fotogenic. Timpul trece pe negândite si o data cu el
vine si înserarea ce ne gaseste în dreptul Cerdacului deasupra ultimei caldari
glaciare a Vaii Cerbului unde ne alimentam cu apa. Aceasta se gaseste din
belsug aceasta datorându-se ploilor din ultima vreme. Ne depaseste un grup de
turisti francezi bine echipati fiecare având propria pereche de bete de tura
semn ca prin alte parti oamenii au înteles rolul acestora. Vom avea placerea
sa-i avem vecini de camera la cabana.
Odata cu ultimele sclipiri de soare printre valatucii de ceata ajungem si noi
la cabana. Alex este extrem de ostenit si ma face sa înteleg ca mai toate
duratele exprimate în ore aflate pe tablitele indicatoareîn cazul unui copil
este bine a se înmulti cu 2, asta pentru mai multa siguranta.
Spre dezamagirea noastra nu putem admira si fotografia apusul la 2507m din
cauza ca ceata nu ne da pace si ne învaluie din toate directiile. Aranjam
cazarea si ne bagam în sacii de dormit cu speranta unei zile mai bune pentru
drumetie si fotografie. Peste noapte dormim destul de greu pentru ca în
dormitor suntem foarte multi si este o forfota continua. Alex se resimte dupa
efortul de peste zi si nu prea poate sa adoarma. Ba ca sa fie totul complet
începe sa faca si temperatura. Deja încep sa îmi fac probleme în legatura cu
coborârea de a doua zi. Spre dimineata ies cu el pâna afara pentru ca nu se
simtea prea bine si Alex exclama:
- Andrei priveste! Fugi repede si ia-ti aparatul de fotografiat.
Este ora 5 si 10 minute spectacolul naturii este atat de maret încât ne lasa
fara cuvinte. Îl duc repede pe Alex la culcare si repede si în liniste spre a
nu deranja tot dormitorul imi iau sculele de fotografiat si îl trezesc pe Tedy.
Mergem afara si în asteptarea orei rasaritului perdeaua obturatorului
imortalizeaza clipe de neuitat. Jos în vale viata îsi urmeaza cursul sau firesc
si luminile încep a se aprinde vestind o noua zi. Un ciopor de capre negre ne
da " Buna dimineta" de jos din vale de unde par sa ne ignore total.
Dupa ce obosim si noi si aparatele intram în cabana si bem doua ceaiuri
fierbinti care ne mai încalzesc dupa frigul îndurat. Pe la ora 8.30 se scoala
si restul trupei si spre bucuria tuturor Alex este mai bine ca niciodata.
Mâncam repede, facem bagajele si începem coborârea în zig-zagdin caldarea
superioara a vaii Cerbului. Vreme de fotografie superba cum întâlnesti foarte
rar si foarte putini turisti, exact ceea ce isi poate dori oricine. Pe tot
parcursul vaii gasim destul de putine gunoaie ceea ce ne încânta ochiul si
sufletul. Odata ajunsi la limita padurii mai facem câteva instantanee cu
superba vale a Cerbului. Apoi ne hotarâm sa coborâm în Busteni prin Plaiul
Fânului poteca fiind mai usoara pentru Alex care dadea semne de oboseala la
fiecare pas. Cu chiu cu vai ajungem în soseaua ce duce la cabana Gura Diham si
care acum este un adevarat drum forestier pentru ca asfaltul de altadata parca
a disparut. Si pentru a ne trezi cu totul la realitate ne întâmpina manelele si
gratarele semn ca linistea am lasat-o undeva în urma. Ne luam la revedere cu
promisiunea ca vom mai reveni pe acest traseu cât mai curand posibil. Tedy si
Dani pleaca spre Brasov noi mai ramânem la nea Grigore în Busteni.
A fost o excursie minunata din care am ramas cu multe amintiri placute si în
care spiritul voiei bune si al prieteniei a domnit tot drumul. Acum deja
începem sa ne facem planul...
...oare unde va fi urmatoarea excursie?
Text si fotografie: Andrei Dudescuhttp://www.adphoto.3x.roAuthor: Andrei Dudescu
Views: 14986, Last update: Mon, Sep 19, 2005 |
