2004-02

...coborîsul e dur si nu de putine ori pamîntul îti fuge de sub talpi lasîndu-te prada gravitatiei. Dar merita. Pe fundul gropii, într-un peisaj dezolant prin ostilitate, constati ca aparatele de fotografiat sînt mute în încercarea de a descrie spatiul ciclopian, eminamente mineral. Aici se strîng muchiile piramidale sculptate de apa si tot aici, serpuind printre ele prinde viata Valea Seaca pe care o urmam în aval...

Precum Guliver, sarim peste masive muntoase, pasim peste fluvii (de noroi), sau trecem cu elan peste vai adînci. De la înaltimea noastra vedem platoul ca pe o fotografie din satelit, un micropeisaj închipuind scoarta terestra la scara.

Parcurs pe 31 ianuarie 2004, cu Mihai Gheţie. Aflasem de Şatra lui Pintea (Şatra Pintii zic lăpuşenii) în toamna lui 1972 cînd, plecat de pe băncile facultăţii şi aleile parcurilor de pe malurile Begăi timişorene, aveam să iau viaţa, şi mai ales zloata şi mizeria atroce-n piept, la Borcut-Inău, în săraca dar pitoresca Ţară a Lăpuşului. Pe Şatra lui Pintea am urcat pentru prima dată prin iarna lui 1973, cu Papa, pe o zăpadă stelară de peste 40 cm, cu tufele de alun şi făgetul podidite de o superbă chiciură argintiu-filamentară, via Inău şi apoi, prin vîlcelul cu torent de bolovani, pînă în creştetul golului alpin presărat cu muşuroaie imense. Pe atunci, acolo, mai exista o cabană pionierească trainică, inclusiv o sobă de teracotă cu plită... în următorii ani demolate/ furate (ulterior golul alpin a fost aproape integral plantat cu molid). Am revenit pe Şatra lui Pintea după aceea, într-o vară, cu un grup de amici lăpuşeni, îmbarcaţi...

O abordare stiintifica a instalarii oboselii asupra organismului uman in activitatea montana si nu numai.Notiuni de biofizica si biochimie se imbina cu curiozitati in domeniu si cu sfaturi practice.

Realizari in catararea romaneasca in 2003 Escalada Alpinism Competitii

Am pornit la primele raze ale soarelui in ceea ce am crezut ca o sa fie primul si cel mai scurt traseu de "incalzire".Pe V.Stanisoarei ne-au fluierat...

Sunt unul dintre cei care merg acolo, in fiecare luni, sa ascult ce pot asculta numai cand ma duc cu gasca la munte: Muzica Folk.

DATA: 06-08 februarie 2004 TRASEU: Târgovişte - Fieni - Runcu - Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului"   (Ziduri) - Cabana Leaota -   Vf. Românescu - Vf. Leaota - Curmatura Fiarelor - Şaua Dudele - Vf. Bucşa - Şaua Strunguliţa - Cabana Padina - Cabana Bolboci - Cheile Zănoagei - Tabăra Vânătorul - Târgovişte. SCOP: Traversarea în condiţii de iarnă din Leaota în Bucegi PARTICIPANTI: Echipa de traversare: Mihai Radu, Marius Prundaru, Nelu Tamas, Gică Burlacu, Ana-Maria, Cătălina Posta, Bogdan Toma, Nicuşor Tudosă, Oana Dărîngă. Echipa de traversare pe schiuri: George Stăncescu, Geo Badea şi Costin Ene Echipa de aşteptare : Ileana Bocanciu, Nicu Posta, Lili Toma, Mirică, Gheorghe, Mircea Enache,   Andreea Ochian DESCRIERE: Am plecat din Târgovişte vineri cu trenul de 12: 00 spre Fieni: eu, Oana şi Marius, care venea de la un concurs şcolar cu elevii săi. Am ajuns la Fieni, am trecut pe la Ileana care şchiopăta mărunt cu glezna luxată şi am găsit-o aici şi pe...

    Într-o zi minunată din luna octombrie 1997, porneam toţi patru să urcăm pe Piatra Altarului din Cheile Bicazului, un traseu uşor, de 4B.     În timp ce ne echipăm, îi urmăresc pe băieţi care, din cauza căldurii, sunt pe jumătate dezbrăcaţi. Dragoş e bine făcut, muşchii desenându-i-se frumos sub pielea bronzată peste vară; Geo e mai înalt, şi mai şui iar Remus, puţin mai solid decât Dragoş, se plânge că în sesiuni, când nu iese la munte, începe să se îngraşe.       În fine, pornim. Fac echipă cu Dragoş, Geo cu Remus. Prima lungime e banală. A doua are   o traversare la stânga, apoi revenirea se face peste nişte pâlcuri de jnepeni iar regruparea se face pe un ţanc, chiar în muchia stâncii imense, trapezoidale. Priveliştea începe să se aştearnă la picioarele noastre. Facem aici un mic popas şi pentru că e tare cald, bem de sete miere cu lămâie.       Următoarea lungime se anunţă cea mai tare. Urcă acum Geo primul şi după el Remus. Merg amândoi fără să atingă...

De 13 ani, în luna februarie, redacţia revistei Montagnes Magazine recompensează cu "Pioletul de aur" cea mai remarcabilă realizare alpină din anul precedent. Anul acesta pe "podium" au urcat Valery Babanov şi Yuri Koshelenko.