Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

Piatra Altarului


publicat Joi, 21 Feb 2008, 10:16 in Alpinism si Escalada , de-ale lui ileana bocanciu

 Am mai introdus acest articol, dar red că nu este niciodată prea mult, atunci când ne amintim de cei dragi, care nu mai sunt alături de noi... Într-o zi minunată din luna octombrie 1997, porneam toţi patru să urcăm pe Piatra Altarului din Cheile Bicazului, un traseu uşor, de 4B. În timp ce ne echipăm, îi urmăresc pe băieţi care, din cauza căldurii, sunt pe jumătate dezbrăcaţi. Dragoş e bine făcut, muşchii desenându-i-se frumos sub pielea bronzată peste vară; Geo e mai înalt, şi mai şui iar Remus, puţin mai solid de cât Dragoş, se plânge că în sesiuni, când nu iese la munte, începe să se îngraşe. În fine, pornim. Fac echipă cu Dragoş, Geo cu Remus. Prima lungime e banală. A doua areo traversare la stânga, apoi revenirea se face peste nişte pâlcuri de jnepeni iar regruparea se face pe un ţanc, chiar în muchia stâncii imense, trapezoidale. Priveliştea începe să se aştearnă la picioarele noastre. Facem aici un mic popas şi pentru că e tare cald, bem de sete miere cu lămâie. Următoarea lungime se anunţă cea mai tare. Urcă acum Geo primul şi după el Remus. Merg amândoi fără să atingă pitoanele; Geo urcă rapid şi atacă o fisură, în bavareză. Remus îl urmează, puţin mai încet, dar la fel de sigur, prin acelaşi loc. Au ajuns la regrupare şi strigă să...

Permalink - 5 comentarii

O tură până la Vârfu Omu


publicat Miercuri, 20 Feb 2008, 17:05 in de-ale lui Lupu Gabriel

                Da, şi totul începe în gara din P. Neamţ, aproximativ ora 3 şi 9 minute, apare Săgeata de Bucureşti, mă urc în tren. De-acum asta e, nu mai pot da înapoi. Mă înţelesesem cu Alex la o tură de loazir în Bucegi-Vf. Omu. Ajung în Ploieşti, vreme cu ceaţă şi burniţă, încă mă mai întreb dacă are vreun rost să mă plantez până în Sinaia. Prind lejer acceleratul de Bucureşti Braşov din Ploieşti-Vest.În tren, Alex, politicos mă sună să-mi spună că telecabina din Buşteni e în pauză competiţională (nu merge din cauza că cică ar bate vântul, deşi eu, personal, cred că băieţii de la Salvamont au dat la pace demult cu şefu de la telecabina din Buşteni, că de ce să umble ei în w.e.de nebuni prin Bucegi, după pantofari?!) Aşa că aleg Sinaia, poate acolo mă lipesc de o telecabină, deşi gândul că ar trebui s-o iau de la Mioriţa la Babele mă descumpăneşte uşor. Ajung dimineaţă în Sinaia, mă împrietenesc cu un taximetrist şi fac drumul până la telecabină doar ca să o admir pe ultima, care urca maiestuos şi cumva în ciuda celor care o urmăreau cu pvirirea! Asta e....taximetristul mustăcea. Intuia că tot la muşchiul lui ajung, ceea ce aşa şi a fost. Nu mai fac fasoane, aşa că mă urc în taxiul cu pricina şi zic hotărât să mă ducă la Stâna Regală (Poiana Stânei). Ajung la...

Permalink - 3 comentarii

OFRANDE ABEONEI-VIII- Ratez o excursie dar castig prieteni


publicat Vineri, 15 Feb 2008, 15:09 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE ABEONEI-VIII- Ratez o excursie dar câştig prieteni. (Obcina Mestecănişului, 16-17 iunie 1988) Planuri-planuri. Degeaba le faci, degeaba visezi la realizarea lor dacă în lanţul care le condiţionează se află un om care nu se ţine de cuvânt. Acest om este şeful şi-mi încurcă socotelile. Până la urmă le descurcă mai bine decât mă aşteptam şi iată-mă cu o mulţime de zile libere în faţă dar totuşi amărât. Amărât că deşi am destul timp liber nu am bani pentru a-mi realiza visul. Salariul pe care l-am luat este sub aşteptări. Cecilia văzându-mi starea dă din nou dovadă de cea mai deplină înţelegere, gest de care numai ea poate fi în stare, şi-mi dă dezlegare să folosesc bani din casă sperând să ne descurcăm într-un fel până la următorul salariu. Pentru mine a răsărit din nou soarele şi încep pregătirile de plecare. * Mă trezeşte aerul înmiresmat cu răşină. Deschid ochii şi văd fereastra compartimentului albăstrindu-se de lumina care prevesteşte zorii. Prin faţă îmi defilează coasta abruptă şi împădurită a Piciorului Înalt. Trenul intră năvalnic în Gura Humorului şi opreşte în gară. În compartiment pătrunde un bucovinean solid, cu mult roşu în obraji. Este suspect de voios la ora asta matinală. Descopăr motivul când...

Permalink - 0 comentarii

SCURTĂ TROPĂIALĂ ÎN BUCEGI


publicat Joi, 14 Feb 2008, 11:53 in de-ale lui Viorel Borteş

F1a CREASTA BALAURULUI (BUC ŞOIUL MIC ) De şi după anotimp era încă toamnă târzie, zăpezile timpurii din zona montană promiteau o tură în condiţii hivernale, plimbarea noastră anticipând turele iernii ce va urma. Cum vremea se anunţa deosebit de frumoasă pentru sfârşitul săptămânii, iar condiţia noastră fizică era la un nivel destul de scăzut, ne-am propus o tură lungă dar uşoară prin Bucegi. Aşa a fost să fie Creasta Balaurului. Telefon la Mălăieşti pentru cazare, pregătirea logistică a turei, strictul necesar de bagaje şi plecarea din Bucureşti sâmbătă foarte de dimineaţă. Cazăm maşina la Gura Diham şi în timp ce ne pregătim debarcă lângă noi o gaşcă din care cel mai bine o cunoaştem pe Dana Grădinaru. Planul lor: Creasta Balaurului dar spre Omu! De aia n-am găsit locuri la Staţie! Ne amuzăm de întâmplare după care ne despărţim. Conform programului pornim spre Poiana Izvoarelor, Pichetul Roşu, Prepeleac, Mălăieşti. Popas de bere la Poiana Izvoarelor după care ne continuăm agale drumul bucurându-ne de vremea splendidă. E devreme şi facem halte dese din loc în loc să ne prăjim nasurile la soare. Ajunşi la Mălăieşti am fi vrut să ne cazăm dar ceva cunoscuţi apropiaţi de-ai Salvamontiştilor de acolo ocupaseră locurile noastre, aşa că trebuie să ne mulţumim cu ce a mai rămas la...

Permalink - 1 comentarii

OFRANDE ABEONEI -VII-Sunt fericit.


publicat Marţi, 5 Feb 2008, 18:02 in de-ale lui Constantin Asandei

OFRANDE   ABEONEI-VII-     Cap. VII. Sunt fericit. Am descoperit ca sunt inzestrat cu simtul umorului.   (Gimalau, Pietrosul Bistritei, Rarau. 16-19 mai 1988)     Jumatatea lunii mai. Ciresul scoate din pantecul florii viitorul deliciu al papilelor gustative sau vremelnici cercei la urechi dragalase. Liliacul infloreste macedonschian, iar prin ureche se strecoara catre inima vocea patimasa a Mirabelei Dauer:   “Veniti: privighetoarea canta, si liliacul e’nflorit:   Cantati: nimic din ce e nobil, suav si dulce n-a murit.   Simtirea, ca si bunatatea, deopotriva pot sa piara.   Din inima imbatranita, din omul reajuns o fiara,   Dar dintre flori si dintre stele nimica nu va fi clintit,   Veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit”   Stau intr-o poienita mangaiata de raze blande de soare. Printre molizi curge la vale o adiere racoroasa, semn ca undeva mai sus zapada inca nu s-a topit. Incet-incet inima-si potoleste bataile, iar rasuflarea revine la normal. Au trecut aproape trei ore de cand ma inclinasem reverentios perechii primordiale ce de secole asteapta trenul cu care urma sa vin eu la Pojorata. “Adam si Eva”, adapostiti la pieptul...

Permalink - 0 comentarii