Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share

GR 20, Corsica


publicat Sâmbătă, 26 Sep 2015, 13:29 in de-ale lui chis dorin

Traseele montane de lung parcurs sunt o invenţie franţuzească, de unde şi denumirea „grand randonee” sau abrevierea GR (marcă înregistrată). Primele trasee au fost marcate în 1947 de voluntarii organizaţiei Comitetul Național al Marilor Trasee Montane, devenită ulterior Federaţia Franceză de Drumeţie. Conceptul de drumeţie de lung parcurs se bazează pe lângă identificarea căii prin marcare şi întreţinerea potecii pe o reţea bine pusă la punct de refugii montane, plasate convenabil astfel ca să se poată ajunge de la unul la altul într-o etapă de o zi. Câtă vreme în Carpaţii româneşti, termenul de refugiu desemnează mai mult un adăpost care îţi asigură un acoperiş deasupra capului şi rareori o sobă necesară în anotimpul rece, pe GR refugiile sunt echivalentul cabanelor, deservite de personal, în care se poate dormi contra cost pe priciuri echipate cu saltele şi unde, tot contra cost se poate lua masa sau se pot cumpăra alimente, ceea ce face ca traseele să poată fi parcurse cu rucsace uşoare conţinând doar sac de dormit şi haine. Conform  wikipedia, în Franţa lungimea traseelor GR a ajuns la 60.000 km, dar dintre toate, cel mai dificil este cotat GR20 ce traversează insula Corsica pe crestele munţilor, pe direcţia nord-sud, de...

Permalink - 0 comentarii

Din nou în Pirinei


publicat Luni, 20 Oct 2014, 8:34 in de-ale lui chis dorin

Pentru cei formaţi pe crestele Carpaţilor româneşti, Pirineii sunt o posibilă opţiune. Sunt doar cu puţin mai înalţi decât munţii noştri, etalând piscuri de 2800-3400m şi exceptând turele de iarnă, nu ridică probleme tehnice deosebite, doar că distanţele pe verticală sunt remarcabile astfel că îţi trebuie o minimă condiţie fizică pentru a-i aborda.În vara anului 2013 am făcut câteva trasee în zona Posets-Maladeta, din care am ales ceea ce ne-a plăcut cel mai mult: ascensiunea pe vârful Aneto. Aşadar... Fără să ne gândim că ce-i prea mult strică, ne bucurăm de încă un cer fără nori. De astă dată suntem cu rucsacul făcut încă de cu seară pentru a prinde autobuzul de ora 7, cu intenţia de a călători până la capătul liniei. Autobuzul e aproape gol însă la Llanos del Hospital, un loc faimos în circuitul curselor de schi fond, o mare de oameni acoperind toată plaja vârstelor, echipaţi şi îmbrăcaţi după ultimele standarde montane, iau în primire habitaclul, înviorându-l cu râsetele şi sporovăiala lor. Cei mai mulţi au venit până aici cu propriile autoturisme pe care le-au lăsat în parcarea amenajată înainte de bariera ce se ridică doar pentru cursele autobuzului. La Besurta este capătul liniei. O cabană de lemn ferecată şi o ciupercă cu bănci şi mese marchează locul. Cu toate că...

Permalink - 1 comentarii

Muntele sfânt: Montserrat


publicat Luni, 23 Sep 2013, 8:33 in de-ale lui chis dorin

            În urmă cu cinci ani, în drum spre Ordesa treceam pe lângă un munte straniu, acoperit de o pădure de turnuri de piatră: Montserrat, muntele sfânt al Cataloniei. Ca să nu trecem direct la vârfurile de 3000 de metri ale Pirineilor, Montserrat ni s-a părut un bun teren pentru antrenament. Datorită mănăstirii omonime ce atrage atât credincioşi cât şi turişti, există o infrastructură bine pusă la punct constând din trenuri, telecabină, trenuleţ cu cremalieră şi funicular ce facilitează accesul pe munte.             Pornirea e în Barcelona, din piaţa Espanya unde staţia de metrou afişează şi sigla RENFE, aparţinând căilor ferate. În staţia subterană, la nivelul cel mai profund, există un mic birou de informaţii unde primim lămuriri asupra diferitelor tipuri de bilete disponibile, precum şi un automat de la care acestea se pot cumpăra. Pentru 19 Euro există posibilitatea transportului RENFE până la baza muntelui, combinat cu transportul la mănăstire (situată în versant) cu telecabina sau cu trenuleţul cu cremalieră. Pentru 26 Euro, varianta de mai sus se suplimentează cu accesul la funicularul ce urcă până pe culme şi mai există varianta de 42 Euro ce include accesul în muzeul mănăstirii şi o masă la restaurantul din zona mănăstirii. Optăm pentru...

Permalink - 0 comentarii

Muntele din noi


publicat Marţi, 6 Nov 2012, 12:21 in de-ale lui chis dorin

Dealungul timpului am urcat mulţi munţi şi o părticică din mine a rămas cu fiecare. Unii m-au încântat prin frumuseţe, alţii prin măreţie, pe potecile unora mi-am regăsit liniştea, pe vârfurile altora curajul. Fiecare mi-a fost treaptă, însă, peste toţi, există unul special, muntele meu de suflet, şi acela e Făgăraşul. Cu ani în urmă, când l-am urcat pentru prima oară mi s-a părut şters. L-am străbătut de la un capăt la celălalt în 4 zile şi nu mi-a lăsat nici o impresie. Am revenit acasă şi l-am crezut uitat, dar peste 2-3 luni, din străfundurile subconştientului meu, s-a ridicat cu aceeaşi forţă cu care, cu mii de ani în urmă s-a ridicat sub presiunea forţelor telurice. Amintirea acelor 4 zile a devenit dintr-o dată vie şi abia atunci am realizat măreţia fiecărei clipe petrecute acolo. Senzaţiile aveau duritatea granitului şi ele mă chemau înapoi. De atunci, am revenit de mai multe ori în lumea lui de piatră şi fiecare nouă experienţă ne-a apropiat. Personalitatea unui munte nu rezidă din forma lui unică, ci din puterea lui de a ne influenţa şi dacă această putere există, vedem în el un instrument al puterii cosmice şi îi dăm voie să pună stăpânire pe noi....

Permalink - 0 comentarii

Anul Nou pe Muntele Sinai


publicat Vineri, 21 Ian 2011, 8:29 in de-ale lui chis dorin

Povestea este mai lungă dar începe să aibă consistenţă odată ce am coborât în portul Nuweiba. Vroiam să urcăm muntele Sinai şi pentru asta trebuia să ajungem la mănăstirea Sfânta Ecaterina, despre care ştiam doar că este deservită de o linie de autobus. Soarele coborâse deja vertiginos spre linia orizontului, supraânălţată de creasta zimţată a munţilor, când, ca pe-o pradă, ne-au luat în primire taximetriştii. Seara ce stătea să cadă subţiase destul de mult puntea ce ne despărţea de visul nostru şi negocierile eşuate au exclus posibilitatea rapidă şi comodă de a călători spre munte......

Permalink - 0 comentarii

Munţii albi ai Muntenegrului


publicat Joi, 4 Mar 2010, 18:15 in de-ale lui chis dorin

,,, o prim într-o încropitură de refugiu să aruncăm o privire la cursul meandrat al unui râu ce se varsă în lacul Skadar. În ţârâitul netulburat al cicadelor admirăm un bizar amestec de deltă cu munte: valea îngustă şi meandrată, flancată de pereţi abrupţi de calcar e umplută din perete în perete de mlaştini şi nuferi, iar pe axul canalului, pânza albastră de apă, curăţată şi marcată cu jaloane, e folosită pentru navigaţia de agrement. Cu dese opriri ajungem în localitatea din amonte, Rijeca Crnojevica. Un aer liniştitor, de loc uitat de timp, pluteşte magic peste aceste locuri. În centrul localităţii, de pe podul înalt cu arcade de piatră copii plonjează în râul curat, casele din piatră au ceva arhaic în ele şi ne oprim la o terasă umbrită de pe mal unde consumăm o uriaşă salată grecească cu roşii, castraveţi, brânză sărată şi masline... ...

Permalink - 2 comentarii

Muntele pierdut


publicat Luni, 2 Feb 2009, 15:08 in de-ale lui chis dorin

Oficial am plecat în Pirinei în 6 august 2008, dar în fapt eram acolo de aproape un an, din ziua când întâmplător am văzut pe net o fotografie a canionului Ordesa. Aşa cum lemnele pot să te încălzească de două ori (o dată când le tai şi apoi când le pui pe foc), prima călătorie, virtuală, la hartă şi pe Google Earth, se consumase deja. Ce mai, eram deja umblat prin Spania, ştiam de unde se ia autobusul şi la ce oră, unde e hotelul, unde se poate campa şi care e diferenţa de nivel pe traseele vizate. Pe hârtie toate se înlănţuiam fără greş şi nu ne mai rămânea decât să plecăm cu corpul acolo unde mintea ajunsese deja. O povestioară spune că în vestul îndepărtat căpeteniile Pieilor Roşii au fost invitate la oraş. După călătoria cu trenul, albii au urcat pe cai şi au fost foarte nedumeriţi să-i vadă pe indieni aşezându-se. - Ce faceţi, nu veniţi? i-au întrebat -Nu, aşteptăm să ne ajungă gândurile La noi era invers....

Permalink - 0 comentarii

Capadochia pe scurt


publicat Joi, 31 Iul 2008, 9:14 in de-ale lui chis dorin

  Totul a început cu vechile erupţii ale vulcanului Ercyas care a deşertat pe podişul vag unduit straturi groase de rocă moale ce au generat cele 2 tipuri de peisaj: natural şi antropic. Pe de o parte apa a sculptat mii de turnuri, tunele şi canioane, pe de cealaltă parte, creştinii prigoniţi şi-au săpat în aceeaşi rocă nu numai locuinţe şi biserici ci uneori adevărate oraşe. Peisajul specific Capadochiei se întinde pe o mare suprafaţă, putând fi abordat din mai multe părţi, însă capitala turistică a regiunii este localitatea Goreme. La sud de Goreme, trecând prin Nevşehir, se găsesc orasele subterane de la Kaimaclî şi Derinkuyu......

Permalink - 1 comentarii

Informatii despre Dolomiti


publicat Marţi, 22 Iul 2008, 11:22 in de-ale lui chis dorin

    Aşa cum le zice şi numele, Dolomiţii sunt munţi, nu munte. O mare de creste cvasi izolate, cărora italienii le zic „valuri”. În Dolomiţi nu se laudă nimeni că "a făcut creasta" iar cărările de picior aşa cum le ştim noi în Carpaţi, sunt puţine. Dolomiţii seamănă pe undeva cu peretele vestic al Pietrei Craiului: îţi ridică în faţă turnuri şi pereţi verticali pe crestele şi pe brânele cărora alpinişti celebri şi ghizi montani au descoperit drumuri şi le-au amenajat cu cabluri, scări şi punţi suspendate pentru a putea fi parcurse de turişti, aşa numitele "drumuri de fier". În Dolomiţi nu faci vărfuri, ci "via ferrata".     Cel mai comun mijloc de a explora această mare împietrită este de a recurge la serviciile unui camping din localităţile presărate printre aceste creste şi de a urca şi coborâ în fiecare zi pe una dintre ele. Diferenţele de nivel pot atinge uşor 2000 m însă un sistem bine pus la punct de cabine, telescaune şi "tomberoane" te ajută (binenţeles, contra cost) în acest sens. De asemenea din localităţi şi până în pasurile din care de regulă încep traseele şi pornesc "cablurile", există curse regulate de autobus (Dolomiti Bus) al căror orar (respectat la minut) se găseşte în broşuri oferite gratuit. La orice staţie de telescaun...

Permalink - 3 comentarii

Tronul zeilor


publicat Joi, 9 Nov 2006, 9:13 in de-ale lui chis dorin

Escapada pe Muntele Olimp – Paralia Katerini, Litohoro, Prionia, Refugiul A, Mytikas (2918m), Refugiul SEO, Refugiul G si retur

Permalink - 0 comentarii

Sufletul romanului


publicat Miercuri, 23 Iun 2004, 15:16 in de-ale lui chis dorin

Oameni pe care i-am intilnit ... intimplari neasteptate ...

Permalink - 2 comentarii

Rafting pe Crisul Repede


publicat Luni, 15 Mar 2004, 8:53 in de-ale lui chis dorin

Crisul Repede exercita demult o chemare. De pe puntile suspendate de la Suncuius, ori de pe malurile înalte ale defileului urmaream în fiecare primavara apele lui umflate. De asta data aveam cu noi o barca si eram dispusi sa-l înfruntam...

Permalink - 0 comentarii

Valea Seacă


publicat Marţi, 24 Feb 2004, 15:51 in de-ale lui chis dorin

...coborîsul e dur si nu de putine ori pamîntul îti fuge de sub talpi lasîndu-te prada gravitatiei. Dar merita. Pe fundul gropii, într-un peisaj dezolant prin ostilitate, constati ca aparatele de fotografiat sînt mute în încercarea de a descrie spatiul ciclopian, eminamente mineral. Aici se strîng muchiile piramidale sculptate de apa si tot aici, serpuind printre ele prinde viata Valea Seaca pe care o urmam în aval...

Permalink - 0 comentarii

Acasa la Vlcanii Noroiosi


publicat Marţi, 24 Feb 2004, 15:18 in de-ale lui chis dorin

Precum Guliver, sarim peste masive muntoase, pasim peste fluvii (de noroi), sau trecem cu elan peste vai adînci. De la înaltimea noastra vedem platoul ca pe o fotografie din satelit, un micropeisaj închipuind scoarta terestra la scara.

Permalink - 1 comentarii

Expeditia Babugan 97


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:35 in de-ale lui chis dorin

A doua zi coborâm la şosea şi cu ajutorul trolebuzului ajungem la Aluşta, o staţiune de pe litoralul ukrainian unde revedem Marea Neagra în care fugim sa ne muiem picioarele. Urmatoarele 2 zile târâm dupa noi bagajele expediţiei. Platoul Babugan ni se arata ca un ţinut suspendat la 1400 m altitudine, cu margini prapastioase ce cad în mare, o întindere brazdata în toate direcţiile de minifaleze de calcar cu lungimi cuprinse între zeci şi sute de m la poalele carora sub acumularile masive de zapada se ascund neştiute avene. Fosta zona de exerciţii a unei unitaţi de rachete, actualmente rezervaţie naturala, Platoul Babugan este virgin din punct de vedere speologic. Dupa o săptămână şi jumatate tragem linie: 11 avene noi, monstruos de strâmte ...

Permalink - 0 comentarii

Kapadokia ... la Bozioru


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:31 in de-ale lui chis dorin

O deschizătură dreptunghiulară ne lasă să patrundem în spaţiul invadat de frunze uscate, iluminat parcimonios printr-o ferestruică cu arcadă ogivală. De astă dată, încăperea lunguiaţă e mult mai spaţioasă şi mai rece. Neavînd multe de observat în semiobscuritatea dinăuntru, ieşim să cercetăm detaliile de la exterior. De-alungul chiliei, un şanţ săpat la înălţime îndeplineşte oficiu de streaşină, dirijînd în lături apa de ploaie, iar puţin mai jos, cîteva găuri pătrate adîncite în perete îşi ascund enigmatice rostul. Să fi susţinut vreodată grinzi? Adăstăm la rădăcina copacilor înalţi impregnîndu-ne de liniştea locului, în timp ce gîndul încearcă să zugrăvească imaginea altor chilii ascunse prin peisajul ce nu le trădează.

Permalink - 1 comentarii

Infruntind Dobrogea


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:28 in de-ale lui chis dorin

Cheile Casimcei încep imediat la iesirea din sat. Ele nu se pot fotografia pe înalt. Nici măcar pe lat. Închipuiţivă cele mai largi chei pe care le-aţi văzut vreodată, apoi uitaţi-le: Cheile Casimcei sînt şi mai largi! Prin valea lată de 50 – 100m, coborîtă la 20m sub nivelul platoului, şoseaua se lăfăie nederanjată de versanţii îmbrăcaţi în forme rotunde, altfel foarte agresivi, adevăraţi pereţi de calcar cu nici-o lipsă “anatomică”. Greu încercaţi de căldura radiată, parcurgem cheile pe la baza pereţilor ce ne încîntă cu bogăţia de forme. După 200 de m şoseaua coteşte uşor ascendent marcînd capătul “expoziţiei”…geologice. Nici noi nu sîntem departe de capătul … puterilor. Căţăraţi pe buza versantului panoramăm cu privirea întregul peisaj, apoi îi întoarcem spatele şi fugim sa sfîrîim în mare ...

Permalink - 1 comentarii

Culmea Pricopanul


publicat Vineri, 28 Nov 2003, 12:05 in de-ale lui chis dorin

Plouă pe Pricopanul. Prin deschizătura triunghiulară a cortului aşteptăm puhoiul cu privirea alunecînd peste pantele pîrjolite, pline de spini uscaţi, pînă departe, pe întinderea imensului şes dobrogean. Aerul încins miroase sufocant a praf umezit. Pricopanul e o imensă masă higroscopică ce pare că absoarbe apa direct din nori. Cerul e vînăt. Fulgerele şi tunetele îi sînt arme. E vijelie pe Pricopanul, dar cei cîţiva stropi căzuţi par o glumă nesărată. La cîţiva metri în spatele cortului, Fîntîna de Leac, singurul izvor, pare o venă tăiată din jgheaburile căruia se scurg ultimele picături de apă caldă şi sălcie. Micul adăpost de beton văruit este un templu de mulţumire adus apei pentru efortul de a rezista arşiţei. Totul în jur are ţepi. Totul e mort, adormit de vrajă. Fiecare plantă pare că întinde o mînă către cer implorînd norii negri să dezlănţuie potopul. Şi totuşi… Doar cîteva picături. Darabana stropilor a încetat. Muţi privim cum Pricopanul acceptă resemnat sclavia...

Permalink - 1 comentarii