Pe drumuri de munte

Foto: Paul Airinei şi Titus Hen O nouă duminică de umblat pe coclauri. Cum tocmai i-am sărbătorit sâmbătă pe Lenuş şi Dan, hotărâm să rămânem peste noapte în Bacău şi să plecăm a doua zi către o zonă aflată în afara traseelor noastre obişnuite, munţii Berzunţi şi anume pe valea Trotuşului în apropiere de Târgu Ocna. Se strânge aproape toată trupa - 11, cu o "vechime" de cca 600 ani şi un "tonaj" impresionant:), aşa că pe la 10 ne pregătim să trecem podul peste Trotuş în dreptul localităţii Cireşoaia. În faţa noastră un deal abrupt şi stâncos care constituie prima parte a traseului. Coborâm la firul apei şi trecem pe langă rămăşiţele unui pod luat de ape la viitura de acum câţiva ani ale cărui table contorsionate ne reamintesc ce mici suntem în faţa forţelor dezlănţuite ale naturii.  Ajungem şi la funicularul - folosit atunci la trecerea apei şi care a rezistat peste ani - prilej de veselie într-o tură anterioară apoi trecem apa şi traversăm cătunul pentru a ajunge la baza dealului. Vârful Drăcoaia Urcăm din greu la limita dintre pădurea de pini şi abruptul stâncos...

Foto: Paul Airinei si Titus Hen Tot amenintati de ploi si ceturi am zis sa ne incercam norocul prin Chei si am ales sa urcam sus pe Ghilcos in speranta ca va fi zapada si nu noroi. Asa ca am plecat, in ciuda cerului cam plumburiu. Dar vorba Atenei: cand plecam noi pe munte, ceturile raman in urma si iese soarele. Asa ca dupa intalnirea din Piatra si imbarcarea lui Lenus si Paul, Buburuza a luat drumul spre Chei, a urcat voiniceste serpentinele de la tunel si ne-a lasat in fata hotelului-restaurant Lacul Rosu, punctul pe pornire in traseu. Aici iarna era deja la ea acasa: zapada proaspata cam 10cm asezata peste un strat mai vechi inghetat. Mergem pe sosea catre lac, cam pana in dreptul debarcaderului si de aici pe punct albastru. Traseul merge la inceput in lungul unui drum care duce catre o vila frumoasa, cocotata sus, sub padure si apoi intra in padure. La inceput mai domol, apoi pieptis pana iesim in poienile de sub abrupt. Noroc ca zapada mai veche este destul de tare sa ne tina, altfel am avea ce inota! Un prim popas la o fanarie, unde ne mai hidratam si apoi tot prin poiana pana ce drumul incepe sa coboare usor.     La fanarie     Sălaşe in poiana de sub Ghilcoş   "Bătrânul" Cum nu mai fusesem niciodata pe aici iar zapada mare nu lasa nici macar sa se ghiceasca poteca, am...

Ceahlau - Jgheabul Armenilor Ceahlau - Frumuseti ascunse Jgheabul Armenilor Foto © Paul Airinei 28 iulie 2001. Din nou pe munte ! De data aceasta o iesire mai scurta, dar nu-i nimic, concediul se apropie cu pasi repezi. Plecam simbata la prinz, la 16 suntem in Bicazul Ardelean, urcam cei cca 20 km de drum auto si forestier iar pe la 17 suntem in Stanile. Restul grupului inca nu s-a intors din tura asa ca facem o plimbare pe drumul forestier care urca spre Dochia sa ne oxigenam putin plaminii imbicsiti de aerul prafuit al oraselor. Pe drum intilnim o multime de bouleni care par sa fie desprinsi din reclame: bine legati si cu dimensiuni impresionante. Unii au chiar veleitati de alpinist si s-au urcat deasupra unor pereti de stinca! Probabil asa s-a nascut ideea din bancul cu laptele praf! Ii lasam in legea lor (din pacate, dupa cum se va vedea, reciproca nu a fost...

Untitled Document Ceahlau - Frumuseti ascunse Turnul lui Budu Foto © Paul Airinei Vedere din Poiana Stanilelor cu Turnul lui Budu, Ocolasul Mare, Piatra Sura si schitul Click aici pentru o imagine mai mare   Turnul lui Budu Piatra Sura Aprilie 2001. A venit rindul Ceahlaului! Dupa multi ani in care am mers mai mult cu familia -deoarece grupul cu care mergeam pe munte la inceputul anilor 90 s-a destramat - se pare ca vom reusi o tura cu un grup mai numeros. Ideea acestui grup s-a format in iarna cind m-am intilnit intimplator la Cabana Dochia cu doamna Mica, Paul si familia sa. Din vorba in vorba am aflat ca sint si ei alpinetzi si deoarece aveam un numitor comun, MUNTELE , am hotarit sa pastram legatura. Dupa o iesire in iarna pe care noi am ratat-o datorita unor probleme ivite in ultimul moment acum se pare ca nimic nu ne va opri sa ne...

Cheile Bicazului - Frumuseti ascunse Politele Bardosului-Pestera Flacara Primavara. Pereti inalti pana la cer. Soseaua intra in Gatul Iadului si apoi iese la loc mai deschis acolo unde apa Bicajelul se adauga apelor Bicazului. Ochiul obisnuit cu peretii redescopera cu drag trasee cunoscute: Surplomba, Armata, Santinela, Hornul Mare, Fisura Neagra. Autobuzul iese din chei, urca cu greu serpentinele stranse ale soselei, prilej cu care admiram Piatra Altarului, apoi se strecoara prin tunel si ne lasa in fata cabanei Cheile Bicazului. O luam pe scurtatura si urcam spre "Vila Greierasul" fostul loc de "cazare" al iesenilor in Cheile Bicazului. Din "vila" nu a mai ramas decat scheletul asa ca intindem corturile si organizam tabara. A trecut ceva timp de cand nu am mai fost pe aici. Cezar si Mitica sunt pentru prima data in zona. Lucy si cu mine mai vechi in ale muntelui ne reamintim cu placere de vremurile studentiei cand iesirile de...

Untitled Document Huda lui Papara si Cheile Rimetilor De mult planuiam o iesire in aceasta zona. Dupa ce am studiat toate hartile si articolele despre zona am stabilit sa facem tabara de baza la Huda lui Papara si de acolo sa trecem o zi peste munte in Cheile Rimetilor. Zis si facut ! Rucsacii au fost scosi de prin cotloane, echipamentul pregatit din timp si-a gasit cite un coltisor liber prin rucsaci si ... Gata ! La drum ! Directia, Huda lui Papara ! Drumul de noapte cu trenul prin Vatra Dornei pina la Cimpia Turzii ne-a supus la o prima "proba". Chirciti pe banchetele incomode, incercind sa atipim, am asteptat cu rabdare trecerea celor aproape 10 ore cit face asa zisul accelerat de la Pascani la Cimpia Turzii. De aici autobuzul ne duce in Turda, unde ne reintilnim cu mocanita, trenuletul de buzunar. Mie si lui Luci mocanita ne trezeste amintiri mai vechi, cind cu vreo 10 ani in urma...