Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului
Marathon 7500
Bike marathon 4 Mountains
Cazare Predeal
Cazare, Pensiuni, Hoteluri
Parteneri
|
de-ale lui Ioan Stoenică
publicat Duminică, 27 Oct 2013, 23:15 in de-ale lui Ioan Stoenică
Pentru al treilea an consecutiv, perioada dintre Crăciun și anul nou
am petrecut-o pe munte. Dar nu oricum, ci în ceea ce aveam să numesc
încă o dată, “ultima mare aventură din an” (2012). O excursie de iarnă
nu e deloc ușoară, dar când e vorba să petreci în sălbăticie, departe de
oameni și confort, 4-5 zile, atunci cu siguranță experiența devine o
aventură. Frigul, zăpada, distanțele mari, urcușuri și coborâri,
depărtarea de oameni, de cineva drag, toate sunt obstacole greu de
depășit, care te împing spre limitele corpului și ale psihicului. Dar
toate devin în același timp testul de care, poate fără să știi, aveai
nevoie pentru a crește. Pentru mine, efortul acela este o metodă bună de
a scăpa de măști, de imitații, de lucruri inutile – e o cale de a
ajunge spre ceea ce se ascunde, uneori prea adânc, în interior. Deși
frigul te face să mai pui pe tine o haină, în același timp te face să te
dezbraci de tot ce este în plus, inutil pentru ceea ce-ți trebuie de
fapt. Până la finalul excursiei, într-un... Permalink - 11 comentarii | publicat Luni, 13 Feb 2012, 17:17 in de-ale lui Ioan Stoenică
Auzeam povesti cand eram mic, despre zapezi atat de mari incat erai nevoit sa sapi tunel ca sa poti iesi din casa… Oare ce s-a intamplat cu acele zapezi? La sfarsit de 2011, sfarsit de decembrie, in Bucuresti nu e pic de zapada. Pe dealurile de la tara, niciun fulg! Nu e greu sa observi schimbarea climatica din ultimii 10-20 de ani – si cu siguranta trebuie sa existe un motiv pentru schimbarea asta. Poate intr-o anumita masura suntem si noi, oamenii, o parte din motiv. Desigur, e ceva bun si in asta – autoritatile vor fi mai greu luate prin surprindere de ninsorile ce nu mai vin. Dar, daca iti doresti sa te plimbi sau sa te joci in zapada, e ceva ce poti face. Daca nu vine zapada la tine, poti merge tu la ea! Si din fericire sunt zone unde zapada este din abundenta – asa cum urma sa aflam si noi destul de uimiti in a doua zi de Craciun. Ultima aventura din an, una din cele mai importante, a fost si in 2011 o excursie de neuitat prin muntii nostri. 5 zile prin zapezile si salbaticia muntilor Vrancei, cu o traversare de la vest la est a intregului masiv. Mie imi plac traversarile de genul asta – iti ofera ocazia sa vezi mult mai mult dintr-un anumit masiv muntos decat daca ai urca sa zicem pana la cel mai inalt varf si inapoi – si atat. Iar... Permalink - 4 comentarii | publicat Marţi, 31 Mai 2011, 11:50 in de-ale lui Ioan Stoenică
In prima excursie din muntii Vrancei (facuta cu doar cateva zile inaintea acesteia) am simtit ca muntii astia sunt mult prea salbatici ca sa mai vin vreodata singur in ei. Si daca simteam ca dupa acea excursie voi avea nevoie de o excursie de relaxare in muntii Grohotisului, iata cum lucrurile ”rele” se pierd in multitudinea trairilor frumoase si interesante. Si astfel muntii Grohotisului mi-ar fi parut un pas inapoi, iar dorinta de evolutie, de a invata, de a cunoaste, de a trai intens – m-a impins tot spre muntii Vrancei! Pentru ca intr-adevar nu mi-as mai fi dorit sa merg singur, am insistat sa mearga fratele meu cu mine – dar el nu e asa, si n-am reusit sa-l conving – desi i-am prezentat o multime de lucruri si trairi care sa te faca sa vrei sa renunti cateva zile la confortul cu care esti obisnuit, si sa traiesti ceva diferit! As fi mers cu el, cu altcineva nu cred ca as fi vrut sa merg in muntii Vrancei – trebuia sa fie cineva in care sa pot avea incredere si cu care sa stiu ca m-as intelege bine, nu cineva cu care n-am mai fost niciodata pe munte, ca sa descopar ca nu ne potrivim – la mers, la ganduri etc. Asa ca pana la urma am plecat tot singur, ca pe mine ma pot baza si pot sa ma alerg prin cate bălării vreau si nu ma plang... Permalink - 7 comentarii | publicat Miercuri, 11 Mai 2011, 10:39 in de-ale lui Ioan Stoenică
Permalink - 6 comentarii | publicat Marţi, 2 Nov 2010, 13:50 in de-ale lui Ioan Stoenică
Locatia: Clabucetul Măneciului (1460m) – jud. Prahova Traseu: prin padure la nimereala (dar nu chiar) Ziua: 22 septembrie 2010 Cine? Eu, Ioan. … Prima oara cand am constientizat acest varf a fost cand am urcat in muntii Tătaru, pe Varful lui Crai, in primavara acestui an. Am mers cumva pe la poalele lui, si de-atunci mi-a lasat impresia unui varf singuratic, salbatic, pe care se ajunge urcand la nimereala abrupt prin padure. L-am revazut apoi din muntii Grohotisului si din Ciucas – iesea atat de usor in evidenta! De pe varful Ciucas se vede privind spre sud, dincolo de statiunea Cheia. Iese in evidenta pentru ca e singurul care scoate varful golas deasupra padurii in acea zona, si pentru ca e inconjurat din toate partile de vai mari, impadurite. Poate nu mi-ar fi atras asa mult atentia daca nu avea varful acela golas, de unde imi era tot mai clar ca peisajul trebuie sa fie superb! Adica… daca pe el il vedeam din toate partile, inseamna ca de pe el vezi toti muntii aceia din jur… pe toti dintr-un singur loc. Ca un castel inconjurat de zidurile unei cetati, un turn de veghe de unde sa observi tot ce misca in jur… pe ceilalti munti! L-am tot admirat si analizat apoi de mai multe ori acasa – pe Google Earth – incercand sa-mi dau seama... Permalink - 0 comentarii |
|