Geografia a fost si a ramas pasiunea mea din clasa a 9-a. Am ajuns
si eu pe la cateva olimpiade si concursuri nationale prin liceu. Din fiecare am
avut cate ceva de invatat, mi-am facut prieteni noi.
Nici Sesiunea de Comunicari Stiintifice din clasa a 10-a nu a fost
altfel. Atunci am aflat pentru prima data ca o prietena urma sa urce pe Mont
Blanc in vara aceea. Pentru mine pareau doar niste cuvinte, intangibile,
inimaginabile. Sa ajungi sa urci pe Muntele Alb, pe acoperisul Europei.
De atunci au trecut 4 ani. 4 ani in care vorbele au devenit vis,
visul a devenit tel si telul realitatea de zi cu zi. In tot acest timp am fost
in diverse ture pe munte, cu prieteni vechi si noi. La inceput cu colegi de
liceu, apoi cu oameni pe care nu ii cunosteam, ci pe care ii abordam pe
site-urile de munte din Romania. Am vrut sa imi vad tara, iar in primul an am
mers in munti tocmai ca sa cunosc maimulte. Visul a crescut, dupa doar un an stiam ca este acolo, ca vreau sa
ajung sa fac si eu asta. Sa urc pe Muntele Alb. Iesirile la munte au fost mai
dese, iar in fiecare vroiam sa invat mai multe, sa ma pregatesc pentru el. In
Apuseni am invatat sa car, in Piatra Craiului sa traiesc fara apa, in Fagaras
sa...